Page 10 - 1923-21

Pag. 318 —■ ■ C O S I N Z E A N A 10—XI. 1923

moarte, iar în călcâele lor două din veninul în trupurile aceste cu cir­ jumătate peşte jumătate focă, cu
acele îngrozitoare creaturi, care culaţie lentă şi până să-şi producă doi ochi coperiţi de pleoape osoase
ne-au atacat vechia noastră taberă efectul, bietul vânător era de mult de două părţi ale capului şi cu al
şi m-a alungat în memorabila noapte strivit. Dar alta era situaţia, acum, treilea în frunte — a ajuns prins
a explorării mele solitare. Aveau când cei doi mostrii au ajuns la într’un rociu întins de Indiani, şi
un trup ca de oribile broaşte, şi scările ţepişe şi înguste şi când de era cât pe aici să ne răstoarne lun­
înaintau sărind, dar erau de ’o mă­ deasupra porniră de după fiecare trea în care ne găseam, până să-l
rime de necrezut, cu mult mai mari piatră zeci de săgeţi şi lance înve­ putem duce la mal; aceiaş noapte,
decât cel mai bătrân elefant. Nu ninate. In o clipă reptilele erau îm­ când deodată ieşi din apă un enorm
am văzut până atunci monştrii de pănate de ele şi totuş, fără să a- şarpe verde, se încolăci şi răpi pe
aceştia Ia lumina zilei, şi de fapt rate cel mai mic semn de durere, cârmaciul luntrei, în care se găsea
sunt animale de noapte, şi nu um­ urmau să se căznească furioase să Châllenger. Voi povesti de asemenea
blă ziua decât în cazul dacă sunt urce scările caie le-ar duce la vic­ despre misteriosul animal nocturn
stârniţi, cum s’a întâmplat fără în­ timele lor, reuşind să treacă trei- alburiu — până azi încă nu ştiu
doială şi acum. Am rămas trăzniţi patru trepte, ca apoi să se răstoarne dacă era mamifer sau reptilă —
de mirare văzând aceste creaturi : de nou grele la baza stâncilor. Dar care trăia în o mocirlă urâtă spre
aveau pielea plină de negi enormi în fine acţionă veninul. Unul din apus dela lac, şi împrăştia noaptea
şi o lucire ca solzii de peşte, iar dinosauri scoase un răget adânc şi în jurul său o lumină puternică fos­
când se mişcau razele de soare ju­ îşi coborî la ' pământ capul mare, forescentă.
cau pe spatele lor în toate culorile pătrat. Celalalt se roti de două- Indianilor le era atât de frică de
curcubeului. Dar abea am 'putut să trei ori în jur, cu strigăte ascuţite acest animal, încât nu cutezau nici
privim câteva clipe aceşti monştrii, pătrunzătoare, apoi rămase ţintit. în să se apropie de locul unde trăia,
fiindcă în curând ajunseră pe in­ o agonie de câteva minute, înainte, iar noi deşi în două rânduri am
dienii care fugeau, făcând un ade­ de a muri şi el. Cu urale de învin­ aranjat expediţii şi am reuşit să-l
vărat măcel între aceştia. Metoda gere năvăliră la vale Indianii din vedem din depărtare, am fost opriţi
le era să se arunce asupra câte cavernele lor şi se încinse un danţ să înaintăm mai mult, de mocirla
unui fugar cu toată greutatea lor de victorie în jurul celor două hoi­ inpenetralibilă din jur. Ce pot să
înfricoşătoare, apoi să înghită tru­ turi, nebuni de bucurie, că au sfâr­ mâi zic asupra.animalului misterios
pul strivit. Indianii urmăriţi alergau şit încă doi dintre cei mai pri- e, că e de mărimea unui bou şi
de moarte, ţipând cât îi ţinea gura, mejdioşi duşmani ai lor. Toată răspândeşte un puternic miros de
dar erau pierduţi în faţa form ida- noaptea s’au căznit să bucătăţească moşus. Am să mai povestesc atunci
bililor duşmani, cari îi urmăreau de trupurile şi să le îndepărteze, ca să şi despre pasărea uriaşe care l-a
aproape, strivindu-i şi înghiţându-i nu pestilenţieze aerul. De mâncat gonit pe Châllenger până la poa­
unul după celalalt. Rând pe rând nu puteau ’fi mâncate fiind încă lele stâncilor, o pasere alergătoare,
au fost striviţi, până ce nu mai trăiau activ puternicul venin ucigaş. Ini­ cu mult mai mare decât ştruţul, cu
decât vre-o şase, când am ajuns mile mari, ca două perini, au fost un gât lung de vultur şi un cap
să le sărim în ajutor. Dar ajutorul lăsate încă pe loc şi ele urmau să sălbătic: un adevărat deavol pe
nostru a fost de puţin folos, şi n’a bată încet, ritmat, ’ridicându-se şi pământ. Pe când, în goană, Chal-
făcut decât să ne primejduiască şi căzând dovedind o viaţă indepen­ lenger urca scările de piatră, spre
pe noi ! La o distanţă de două- dentă, stranie. Abea a treia zi au adăpost, paserea cu o singură lo­
treisute de yarzi ne-am golit ma­ încetat să trăiască înfricoşătoarele vitură a ciocului ei strâmb îi tăie
gazinele de cartuşe, trăgând într’una inimi, când le secaseră ganglionii. ca cu briciul talpa ghetei, pe care
şi într’una asupra monştrilor, fără Odată, când voi avea în faţa mea o putuse încă ajunge. De data
a observa înse alt efect decât dacă o masă mai confortabilă decât o aceasta însă armele moderne aveau
i-am fi împuşcat cu cocoloşi de bucată de piele cojoasă, un stil teren potrivit şi creatura gigantică,
hârtie. Firea lor rezistentă, de’ rep­ mai bun decât mucul de creion, de douăsprezece picioare din creştet
tile, era nesimţitoare pentru ranele care mi-a rămas şi un cinstit bloc până în tălpi — o chiamă phorora-
gloanţelor noastre, iar cu armele de hârtie, cu care nu va trebui să chus, dupăcum ne-a "spus ime­
noastre moderne nu le puteam lovi fiu zgârcit, voi putea să scriu multe diat profesorul nostru încă gâfâind
centrul vieţii, nefiind acela concen­ încă despre Indianii Accala, despre de goană şi extaziat de descope­
;
trat în creer, ci împrăştiat dealun- viaţa noastră petrecută în mijlocul rire — fu ’izbită de glonţul Lor­
gul măduvei spinării. ’Tot ce am lor, despre priveliştele stranii pe dului John, zbătându-se: o învăl-
ajuns a fost că le-am încetinit care ni Ie-a oferit ’Ţara lui Maple măşală de pene şi membre convul-
goana, legându-Ie atenţia prin de­ White. Memoria nu are să mă în­ zionate, din mijlocul cărora sticleau
tunăturile şi fulgerile armelor noastre, şele nici când, câtă vreme va mai veninoşi doi ochi galbeni. De aş
şi am avut şi noi-şi şi Indianii care bate în mine o scânteie de viaţă, ajunge’să văd pielea acestei creaturi
mai rămaseră timp să ajungem te­ îmi va rămânea fiecare clipă a a- înpăiată şi aşezată la locul ei, între
feri la scara de piatră. Dar acolo, cestui period din viaţă, aşa clară, celelalte trofee din Albany ! In fine
unde nu aveau nici un efect gloan­ aşa proaspătă, cum ne rămân până voi povesti — tot când îi va veni
ţele conice, explozive, ale veacului în bătrâneţe unele momente ale co­ vremea — câte ceva despre toxo-
al douăzecilea, erau suverane să­ pilăriei noastre. Impresiile nouă nu donul, pe care l-am omorât într’o
geţile înveninate ale indigenilor, pot palizi pe cele vechi, care au dimineaţă pe când venea la adăpă-
muiate în zeamă de strophantus şi lăsat brazde atât de adânci. Când toarea la marginea lacului.
în hoituri în putrefacţie. Asemenea va veni vremea voi descrie mi­ Odată am să le descriu toate a-
săgeţi nu erau de prea mare folos, nunata noapte cu lună petrecută la ceste cu deamănuntul, şi le voi în­
când monstrul ajungea să atace dea- marginea lacului, când un ichtyo- soţi de povestea acelor minunate
proape pe vânător, acţionând încet saur tinăr — o creatură curioasă, seri de vară, când acoperiţi de bolta