Page 6 - 1923-24
P. 6

Pag. 354                                C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                          25-XU-1923






















             Palatul din Versailles, unde |s’a semnat pacea din 1919.   Parcul palatului din Versailles. cu splendida alee principală.

                                                                                                    SS9®fîi
                               PSASRBSSSUSL

                                                     SEBASTIAN BORNEMISA
                    I. ANSAMBLU                                  Te'nfiori                           Barbare . . . .
                                                 Când femei şi fete june,             Braţe le strâng şi le doare,
             Palate cu creştetu’n soare
             Că ochiul adesea te doare           Mici, şi 'nalte, blonde, brune,      Dar chinul pe buza lor moare
                                                 Şi pe soare şi pe ploi
             De câţi până ti creştetul lor,      Iţi arată sânii goi.                 Şi'n ochi le 'nfloreşte-un suris
             Iar altele'n umbră-le mor                                                Ce-ţi spune, că tot e permis:
                             Stânjenite.         Ochii lor, deşi se pare              Când intri aci ţi se pare
                                                 Că privesc pierduţi în zare,         Că nu mai sunt legi şi hotare,
                             învechite,           Văd ce trece şi ce vine
             Bătute de vânt şi de ploaie         Şi privirea lor te ţine              Siniştrii par proprii tăi paşi
                                                                                      Ş’n colţuri tenebre'apaşi
              Vârful la multe se'ndoaie
             Şi propte ’ntăresc, ca o stâncă,                    Rob, de-o prinzi.                  7    e-aşteaptă.
             Ce dintele vremii mănâncă.
                                                                                                      O dreaptă
         Pieţele-s mari şi pe ele                                                          Măsură pe lume nu e,
         Stau martori statuicle grele                                                       Unii pe scară se suie,
         Vestind trecătorii pe străzi                                                       Iar alţii 'n adânc se coboară
         De lupte, de-urgie, de prăzi,                                                      Ca javra] prin colţuri să moară.
                   De nevoi,
                                                                                              IV.  PE SUB PĂMÂNT
                   De eroi                                                                 Lungi canaluri şi cavouri,
         Ce scris-au cu picurii roşii                                                      Drum făcut pentru „metrouri“,
         Tot ce visară strămoşii                                                           Par o taină minunată!
         Şi 'n luptă din piept i-au făcut                                                   O cocoană-şi schimb-o gheată
         Dreptăţii şi spadă şi scut.                                                                  Pe-un afiş.

         Ceasuri, ba zile de-arândul                                                        Trec nepăsător, alene,
         Alene, ori grabnic ca gândul                                                       Nu clipesc nici chiar din gene,
          Poţi trece pe străzi şi pieţe                                                     Toată lumea asta mixtă
          Coraşul nu schimbă la feţe                                                        Pentru, mine nu există !
                   Deloc.
                                                                                                   V.  LUVRUL
                                                O piaţă a Parisului cu statua libertăţii.
                   Noroc                                                                   Loc de-orgii şi de mărire,
         Că planul ţi-arată curat                                 In oglinzi                Când domneau în el Bur.bonii,
         Tot pasul pe unde-ai călcat,             Galantarele se scaldă,                   Luvrul sombru, la ptivire,
         Cărarea pe unde te duci                  Faţa lor senină, caldă,                  Azi, ar zice teutonii
         Şi drumul pe care s'apuci.               Pare-o dulce feerie,                                Că-i un dom.
                                                  Lux, magie, nebunie!!                               Tot ce-un om
                 II.  RUE DE LA PAIX                   III.  IN TAVERNE               A putut mai de valoare
                                                                                      Să creeze pe sub soare
              Omnibuse, taximetre                 Cu fard roşietic pe buze            Şi pe pânză şi'n sculptură
              Mii şi sute fug pe pietre,          Cu ochi şi cu păr de meduze,        Luvrul prinde'n artă pură...
              Sgomotul şi vâlvătaia               Cu feţe crispate stau ele
              Te-asurzesc ca la bătaia            Copilele nopţilor grele             Pe un fond fără lumină
                              Cea de flori.                       Şi-amare.           O concepţie divină,      ' ?    •
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11