Page 3 - 1924-16
P. 3

30—VIII. 1924-                               C  O  S  1  N  Z  E  A  N  A                        Pag. 195


          Luptele românilor din Ardeal la 1848

                              — O scurtă reprivîre asupra unor zile eroice —

      Revoluţia  românilor  din  Ardeal,   mai  strâns,  pentru  a  dovedi  înaintea  sta  de  sine,  independentă,  se  va
    la 1848, a isbucnit ca o flacără vie,   lumii  întregi  conştiinţa  naţională,  preface  în  ceeace  a  fost  înainte  cu
    de  subt  apăsarea  brutală  a  zece   liberă  şi  mândră,  a  dorului  nostru  900  de  ani,  când  veniră  aici  Arpad
    veacuri de nedreptate. Răsmeriţe ţă­  de libertate.                     şi  Tuhutum:  în  Dacia“.  Primejdia
    răneşti,  pentru  o  limbă  de  pământ,   Furtuna se prevestise din vreme.   aceasta  trebuia  înlăturată  cu  orice
    pentru un colţ de pădure, pentru o       De prin anii 40, când apăruse în  preţ.  Şi  cum  îşi  închipuiau  patrioţii
                                                                                              maghiari  ai  ace­
                                                                                              lor  vremuri,  că
                                                                                              vor putea mântui
                                                                                              stăpânirea  lor  a-
                                                                                              supra  Transilva­
                                                                                              niei?  Răspunsul^
                                                                                              avea  să-l  dea  tot
                                                                                              Dieta  din  Cluj,
                                                                                              la  30  Mai  1848,
                                                                                              chemată  să  se
                                                                                              pronunţe  asupra
                                                                                              celor  două  mari
                                                                                              acte  istorice,  a-
                                                                                              supra  cărora  se
                                                                                              sfătuiau  ungurii:
                                                                                              ştergerea  .  iobă-
                                                                                              giei şi unirea Ar­
                                                                                              dealului  cu  Un­
                                                                                              garia.     4*
                                                                                                Ceeace mişca­
                                                                                              rea  „liberatoare“
                                                                                              a  lui  Ludovic
                                                                                              Kossuth era gata
                                                                                              să  ne,,  dea  cu  o
                                                                                              mână,  se  pregă-,.
                                                                                              tea  să  ne  iâ  în­
                                                                                              dărăt  cu  amân­
                                                                                              două. Românii au
                                                                                               priceput fără ţi­
                                                                                               ntuită  greutate
                                                                                              unde  stătea  pri­
                                                                                              mejdia  vieţii  lor
                                                                                              naţionale  şi  din.
                                                                                              ce  parte  avea  să
                                                                                              le sosească mân­
                                                                                              tuirea deplină.. Ei
                                                                                              nu se puteau mul­
                                                                    mgm                       ţumi a nu mai fi
                                                                     v.l* ¡.v\V
                                                                                              robii gliei; ei nă­
                                                                                              zuiau  să  ajungă
                                                                                              stăpâni  neturbu­
                                                                                              raţi,,.  peste  pro-:
                                                                                              priul ,* lor suflet.
                                                                                              In  acesţ  înţeles,,
                                                                                              fruntaşii,  români
                                                                              ,               cu două săptă­
    fărâmă de omenie, mai fuseseră de­  satele  Munţilor  Apuseni  misterioasa   mâni  înainte  de  convocarea  Dietei
    stule,  până  atunci.  Umbra  răsbună-   „doamnă“  Caterina  Varga,  îndem­  din  Cluj,  adică  la  3/15  Mai  1848,
    toare  a iobagului Horea  nu se şter­  nând  poporul  să  nu  mai  facă  robotă   au  chemat  Ia  Blaj  o  mare  adunare
    sese,  odată cu tragerea lui pe roată,  şi  străbătând  cu  cererile  Moţilor  politică,  în  care  poporul  român  să
    de  pe  zidurile  Bălgradului.  Nici­  până  în  anticamera  Burgului  din  hotărească despre soartea sa. Despre
    odată  însă,  răfuiala  dintre  noi  şi   Viena.  Iar  în  Dieta  din  Cluj,  la  însufleţirea  cu  care  au  răspuns  ro­
    unguri  nu  cuprinsese  astfel  întreaga   1847,  cu  un  an  numai  înainte  de  mânii,  ţărani  şi  cărturari,  la  che­
    simţire  românească  de  pe  aceste  revoluţie,  se  puteau  auzi  cuvinte  ca   marea  conducătorilor  lor,  a  rămas
    locuri. Niciodată cuvântul adevărului  acestea,  din  partea  nemeşilor  asu­  neştearsă amintirea în inimile tuturor.
    şi curajul faptei nu se întovărăşise  pritori: — »Dacă Transilvania va  Ţinuta mândră a episcopilor români
   1   2   3   4   5   6   7   8