Page 7 - 1924-16

30—VIU. 1924 C O S I N Z E A N A Pag. 199

Cadavrul lui Matteotti
a fost găsit la marginea
unei păduri şi îngropat cu
mare alai in satul lui na­
tal. Cu prilejul înmormân­
tării s’au reinoit demon­
straţiile în oraşele italiene
şi în Neapole au fost cu
acest prilej sângeroase
ciocniri între trupe şi so
cialişti. Ilustraţia noastră
arată pe prietenii lui Mat­
teotti împodobind cu flori
locul unde a fost găsit
îngropat cadavrul lui.

chinuit, în ajutorul căruia aler­ Avram Iancu oprea pârjolul, TRECUTUL
gau acum pe uşe căpeteniile uciderea fără de lege. Buciu­ Const. Crişan
cetelor munteneşti. mul lui de chemare la oaste, Trecutul!... Xorbeşte trecutul din
— Spargeti toate uşile tem­ răsună prelung, cutremurător, [mine
niţelor, în fund prin pimniţi cu glas puternic şi sfânt. O! zările pline
mai sunt de-ai noştri... — La luptă, luptă dreaptă, De farmec nespus, de lumine
„Focul mutaţiM pe la casele piept la piept, armă la armă! Ce ’ncetul s'aprind — dimineaţa
duşmanilor... Ei să ardă de Ei cu săbii şi puşti de oţel,
Pe zări — când se mistue ceaţa!...
vii, nu ai noştri! noi cu topoare, tunuri de ste­ Trecutul învie, trăeşte, tresaltă...
jar. Ei vor moarte, noi vrem Mă chiamă viaţa,
— Pustiire peste oraşe, bi­ viaţă! Viaţa mă chiamă ’napoi
serici şi tribunalele lor... Ardă Ardealul să trăiască! Icoanele şterse mi-apar astăzi noi
cum ard strigoii cei necuraţi! Ardealul nostru! Şi’n gânduri şi n doruri trăesc laolaltă
învălmăşeala se încinse prin O flamură albă ridicată din Sub vraja acelui năvalnic puhoiu
toate oraşele, în toată ţara şi globul frământat cu sânge. Ce'l poart amintirile 'n noi...
în bubuitul focului, între ge­ Porumbel ce’şi fălfăe aripele Trecutul, Trecutul!
metele morţii, se ridicau ble­ în văzduhuri luminoase: liber­ E taina nespusă de vers ori de strună
steme, urgia neamurilor şi a tatea Ardealului! E taina ce 'nvie mereu,
lui Dumnezeu. Nu mai sunt vieţile noastre Mereu mă ’nfioară
— Stârpiţi-i de pe faţa pă­ în primejdie, jugul umilitor Sub vraja-i nebună 7
mântului! urlă ura înfricoşată. care zdrobeă umerii noştri săr­ Ce s^udue ’n mine şi farmecă lutul
— Ne-a venit şi nouă rân­ mani cădea sfărâmat, uitat, în Ce-n viaţă mă ţine. Trecutul
dul, scrâşnea între dinţi răs- faţa morţii sufleteşti care ne îmi pare-o viaţă a altuia, care
bunarea fără de milă. ameninţă acum: peirea ţărei A fost fericit, fericit...
Şi numai un singur nume noastre. Trecutul, frumosul trecut, oh! mă
trecea ca o suflare potolitoare Şi cum trecea puhoiul de [doare
peste urgia de sânge şi foc: armată ungurească să cotro­ Cu taina lui veşnic nemuritoare...
Iancu! pească Ardealul, alergau ce­ O! Amintiri sfinte şi turburătoare
Avram Iancu scăpa de tele române spre întâmpinarea Voi, paseri din ţări cu lumină şi soare>
moarte pe copii şi femei: lui între Munţii Apuseni. De ce-aţi revenit?...