Page 4 - 1924-16
P. 4
Pag. 1 9 6 C O S I N Z E A N A ------------------------------------------âO^Vlit. 1924
Andrei Şaguna şi Lemenyi, cuvânta ghicise, cu acel dar minunat de pre români, bine înarmaţi şi pregătiţi
rea sculptată în bronz a lui Simeon simţire al sufletelor eroice, încleş din vreme, ar fi sdrobit în câteva
Bărnuţ, îndemnurile înflăcărate ale tarea de forţe care trebuia să ur săptămâni oastea generalului Bem.
tinerilor intelectuali români, cari au meze : — „Nu la masa verde, ci pe Dar guvernul din Viena nu voise
vorbit mulţimei din diferite locuri câmpul verde vreau ungurii să des- să dea armata naţională românească,
ale „Câmpiei libertăţei“, prezenţa lege cauza naţională. Ce păcat că pe care o ceruse adunarea din Blaj,
simbolică de peste Carpaţi, în frunte printr’o surprindere s’a sugrumat şi se mulţumise să recruteze pe so
cu Nicolae Bălcescu, hotărîrea demnă anul trecut gândul poporului de a coteala lui, în tot Ardealul, 3745 d»
şi bărbătească, revărsată asupra a- se elibera. S’ar fi şters iobăgia, şi români. Rezultatele acestei nepre-
dunărei, toate aceştea la un loc, şi neamul românesc cu arme în mână vederi s’au văzut. Lipsite de orice
celelalte momente deopotrivă de s’ar fi declarat de sine stătător. A- apărare din partea trupelor imperi
înălţătoare, alcătuiesc zestrea sufle tunci n’aveau arme nici ungurii. As ale, satele noastre au fost lăsate
tească minunată, pe care cei 40 mii tăzi sunt armaţi până şi copiii lor; pradă furiei uzurpatorilor, dinaintea
de români au lăsat-o moştenire iar nouă nu ni se dau arme.“ cărora nu se puteau apăra cu bra
sfântă urmaşilor lor. Aşa era. Românilor nu li se dă ţele goale. Asa au fost şterse de
Poporul român din Ardeal, „re deau arme. Generalii austriaci, inca pe suprafaţa pământului 230 co
zemat pe principiul libertăţii şi fră pabili şi încrezuţi, nu vedeau îna mune româneşti, şi aşa au fost u-
ţietăţii“ pretindea neatârnarea sa intea ochilor nicio primejdie, şi de cişi aproape 40 mii de români, din
naţională, cerea restabilirea Mitro soarta gloatei valahe prea puţin le tre cari numai în furci au pierit a-
poliei româneşti, şi voiâ armată ro păsa. Nici chiar atunci când au în proape 5000.
mânească. Dealungul celor şaispre ceput să vie ceasuri mai grele pen Comitetul naţional a dat atunci o
zece puncte ale hotărârei proclamate tru trupele imperiale, guvernul dela proclamaţie către poporul român
pe Câmpia Libertăţii, caşi în dis Viena n’a priceput preţul ajutorului spunând: — „Fraţi Român! numai
cursul lui Simion Bărnuţiu, caşi în românesc, sau, pur şi* simplu, l-a un mijloc este de a apăra dreptatea,
cugetele tuturor, răsunase limpede, dispreţuit. Căci îndrăsneala maghiară când o calcă în picioare cei bles
liniştit şi sigur: glasul Dreptului. lovise acum de-adreptul în puterea temaţi; acest mijloc este puterea.
Dar glasul răsuna în pustiu. N’avea Austriei. Ungaria se declarase in La arme, dară, fraţilor, la arme!“
cine să răspundă. Ştia ce spune dependentă. Guvernul republican al Rezistenţa s'a organizat în pripă. In
tânărul advocat Avram lancu, pre lui Francisc Kossuth era stăpân la fruntea legiunilor româneşti era A-
fectul de mai târziu a legiunilor Budapesta. Generalul Bem: „a ma- vram lancu. In jurul lui se adu
române: — „Nu cu cuvinte filosofice gyar hasereg f6vez£re“, comandan naseră cei mai hotărâţi conducători
pe aceşti tirani, ci cu lancea, ca tul suprem al armatei maghiare, in ai poporului: protopopul Simion
Horia“. trase în Transilvania, şi, după douh Balint, Ioan Axente Sever, Buteanu,
Acestea se petreceau în primăvara înfrângeri suferite din partea gene Dobra, popa Groza, Nicolae Corcheş,
anului 1848. Românii n’au tras sabia ralului austriac Puchner la Şura-mare, şi ceilalţi prefecţi, tribuni şi centu
până în luna Decemvrie, a aceluiaş lângă Sibiu, şi la Simeria, sfârşise rioni ai trupelor româneşti. Dar,
an, aşteptând cu încredere ca re prin a ocupa Sibiul, Izgonind pe după înfrângerea generalilor aus
cunoaşterea dreptului lor să fie în generalii austrieci dincolo de Turnu triaci, înarmarea românilor se în
tărit de peceţile imperiale ale Vienei. Roşu până la Călimăneşti, în Vâl deplinea cu mare greutate. Din cele
Aşteptare zadarnică, de vreme ce, cea. cinsprezece legiuni române plănuite
după cum s’a văzut mai târziu, plă Dacă propunerile româneşti ar fi nu s’au putut înjgheba decât cele
pândul împăratFranz losef, de curând fost ascultate, lucrurile nu s’ar fi cinci legiuni cari au apărat în chip
suit pe tronul Monarhiei, nici pajura petrecut aşa. Cei o sută de mii de glorios Munţii Apuseni. Abia acum
sa nu şi-a putut-o apăra în Ardeal.
Românii aşteptau, totuş, liniştiţi.
Altfel se arătau însă ungurii, in
Dieta din Cluj ei veniseră înarmaţi,
zăngănindu-şi săbiile, şi strigând
din toate puterile glasului lor: Unio înmormântarea lui
vagy halal! Unire sau moarte... Avram lancu în ziua de
Cererile românilor au fost respinse 1/13 Septemvrie 1872.
cu isbucniri de ură sălbatică: — In dosul muiţimei se vede
„De cât să ne învoim la aceasta, a vechea biserică din Ţebea
sbierat deputatul Zeik Iosif, mai şi gorunul lui Horia. Dl
bine să treacă şi cel din urmă copil revizor şcolar Dr. George
prin ascuţişul săbiei. „Unirea Ar Wilt, care ni-a pus la dis
dealului cu Ungaria a fost procla poziţie această fotografie,
mată“ în urletele de bucurie ale ne spune că lancu a murit
unui pumn de magnaţi şi în lipsa în casa lui Ion Simionaş
celor trei milioane dg români. Za şi a fost îngropat în hai
rurile fuseseră aruncate. Capitolul nele lui Amos Frâncu,
cuvântului se încheiase. Sosise ceasul vicecomitele Zarandului.
vărsărei de sânge. Argumentele lui
Simion Bărnuţiu erau inutile. Înce
puseră să scapere armele Iancului.
Avram lancu avusese dela înce
put viziunea clară a situaţiei. El
