Page 13 - 1924-18-19
P. 13

10-X. 1924  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    —  Pag. 237

                      Din carnetul unui orb                                 povestea  multe  lucruri.  Îmi  dădea
                                                                            petricele să mă joc. Dar scăpându-Ie
                                                        de Munteanu Mlo      din  mână  nu  le  mai  găseam.  Sim­
                                                                            ţeam  ca  şi  când  aceste  petricele
       Tatăl  meu  m’a  învăţat  să  scriu.  Cum  o  procură  o  voi  povesti  mai  ar  fi  căzut  undeva  în  fund,  departe.
     Scrisul  nu  mi-ar  fi  însă  de  nici  un  târziu.  Ca  să  mă  ţin  de  promisiuni,  Simţeam  de  multe  ori  în  jurul  meu
     folos  dacă  n'eşi  şti  să-l  întrebuin­  îmi  povestesc  naşterea,  aşa  după-   un  vârtej  şi  îmi  era  frică  să  nu  mă
     ţez  pentru  ceva  bun.  Cred  că  e  un   cum  mi-a  povestit-o  tatăl  meu,  căci   înghită  acest  vârtej.  Copilăria  mi-a
     lucru  frumos,  să-  mi  descriu  viaţa,   lucru  curios,  eu  m’am  născut  fără  fost  tristă,  căci  veşnica  teamă  de
     începând  cu  ziua  cea  mai  depărtată  să  ştiu  şi  fără  să  vreau  a  mă  naşte.  gol  mă  sugruma.  Cu  încetul  auziam
     de  astăzi,  despre  care'am  o  amin­  Aceasta  este  voinţa  lui  Dumnezeu.  că  vorbesc  obiectele.  Am  început
     tire vagă, continuând pănă la moar­  Povestea  mea  e,  că  m’am  născut'  să  le  simt  şi  la  cinci  ani  eşiam
     tea  mea.  Dacă  bătrânul  meu  tată  dintr’un  plop.  Tata  meigea  odată  singur  din  casă,  fără  ajutorul  tată­
     va  muri,  în  locul  lui  se  va  naşte  prin  pădure,  când  auzi  un  plânsei  lui  meu.  Auzeam  că  obiectele  vor­
     un  altul,  mic  ca  şi  mine  (pe  atunci   de copil mic, isvorând dintr’un plop.   besc, vorbeau însă încet şi nu destul
     însă  cred  că  voi  fi  bătrân)  pe  a-  Se  apropie  de  el,  lovi  cu  securea   de  distinct,  astfel  că  nu  le  înţele­
     cesta  îl  voi  învăţa  să  scrie  şi  să  în  plop,  şi  în  mijlocul  lui  mă  găsi   geam  bine.  Întrebam  pe  tata,  dacă
     citească.  Va  găsi  şi  aceste  foi,  le  pe  mine.  Tata  îmi  spune,  că  atunci   salcia  sau  mărul  sună  mai  tare.
     va  ceti,  va  găsi  în  ele  poate  în­  când  va  muri  el,  voi  merge  şi  eu   Spre  marca  mea  mirare  nu  ştia
     văţături, să găsească pârâul de unde  la  acel  plop,  voi  isbi  cu  securea  şi   să-mi  spună.  El  nu  putea  să  deosă-
     aduc  şi  eu  apă,  sau  să  găsească   voi  găsi  un  copil  mic,  aşa  cum   bească  obiectele  după  sunet.  L’am
     acolo  în  vale  mărul,  din  ale  cărui   eram  eu.  La  rândul  său  îmi  po­  întrebat  pentru  ce  el  nu  se  îm­
     fructe se va hrăni la rândul său.  vesti  că  şi  el  s’a  născut  astfel,  că   piedică  însă  niciodată  de  nimic,  nu
       Pe  tatăl  meu,  îl  cred  o  fiinţă  su­  tatăl  lui  â  murit  atunci  când  m’a   deosebeşte  golul  şi  plinul  după
     perioară  tuturor  vieţuitoarelor  din  găsit  pe  mine,  că  astfel  se  succed  sunet.  îmi  spuse  că  da,  după  sunet,
     jur.  îmi  este  teamă,  că  e.u,  nu  voi   generaţii.  Cauza  pentru  care  ne-am  însă  lui  i  se  destăinuesc  obiectele
                                                                                                       J
     cunoaşte  atâtea,  când  ’voi  fi  de  născut,  e  voinţa  iui  Dumnezeu:  Pe  într’un  chip,  mie  într’alt  ch p,  aşa
     etatea  lui.  Mie-mi  trebue  de  trei  aceasti  fiinţă  n’am  putut  să  o  pi­  vrea  Dumnezeu.  Oamenii  se  deose­
     ori  atât,  cât  îi  trebue  lui  să  aducă   păi  niciodată,  tata  îmi  spune  că   besc unii de ceialalţi.
     apă  dela  isvor.  El  găseşte  îndată  chiar nu o voi putea-o pipăi, pentru-   Timpul,  era  ceva  nesigur  în  min­
     orice  lucru,  după  care  eu  trebue  că  e  tocmai  ca  şi  întunericul.  II   tea  mea.  Acum îmi  dam  bine seamă
     să  caut  mult,  iar  atunci  când  nu-mi   observ,  însă  nu  pot  să-l  pipăi  că  de  timp.  Distincţiunea  ce  o  făceam
     amintesc  unde  Fam  pus,  zadarnică   există,  cu  toate  că  îmi  dau  seama.  atunci,  era  numai  între  timpul  cât
     orice  căutare.  Tatăl  meu,  trebue  Viaţa  nu  mi  se  pare  deloc  intere­  stăteam  treaz,  şi  t’mpu!  cât  dor­
     să  fie  dăruit  cu  un  simţ  pe  care  santă.  Dar  să  mă  reîntorc  de  unde   meam.
     eu  nu-1  am.  îmi  spune  că  e  expe­  am  plecat.  Cum  m’am  născut  mi-a   Un  lucru  m’a  mirat  mult.  Întot­
     rienţa.  Mă  îmbărbătează,  că  la  anii   povestit  tatăl  meu.  Ce-am  făcut  mai  deauna  când  soarele  era  la  noi,  nu
     lui,  voi  avea  şi  eu  simţul  într’atât  departe voi povesti eu.    dormeam,  iar  după  ce  soarele  pleca
     desvoltat,  încât  cu  uşurinţă  voi   Eram  poate  de  trei  ani,  când  îmi   la  alţi  oameni,  ne  culcam.  Am  ob­
     străbate  pădurea.  Eri  s’a  întâmplat  dădui  seama  de  existenţa  mea.  In   servat că aproape toate celelalte vie­
     că  am  lăsat  în  colţul  casei  ulciorul  jurul  meu  simţeam  un  întuneric  în­  ţuitoare  fac  astfel.  Eu  cred  că  a-
     cu  apă,  însă  mi-am  uitat  de  acest  grozitor.  Simţeam  neexistenţa.  Mă  ceste  animale  au  observat  acest  lu­
     lucru.  Am  căutat  eu  un  timp  în­  apucă  un  fior  de  groază  când  mă  cru dela noi, şi deci ne imitează sau
     delungat,  fără  să-I  aflu,  când  auzii  gândesc  la  golul  ce-1  simţeam  în  poate din cauza, că atunci când e soare
     paşii  tată'ui  meu.  Ce  cauţi,  Mitite-  jurul  meu.  Acum  simt  casa  noastră  e  cald,  când  soarele  ne  părăseşte
     lule?  (Tatăl  meu  trtbuia  să  fie  la  aşa  cum  este.  La  dreapta  mea  un   e  mai  frig.  Iarna  însă  soarele  se  a-
     100  paşi).  Ulciorul  cu  apă,  tătică.  scaun  mititel,  pe  care  şade  de  obi-   rată  numai  rareori.  Ş-i  teamă  şi  lui
     —  E  acolo  în  colţul  casei.  Razi-  ceiu  tatăl  meu  şi  ciopleşte,  în  colţ  de  vifor  şi  zăpadă.  Când  eram  mic,
     mă-te  de  părete,  şi  mergi  înainte.  vatra  cu  focul.  Înainte-mi  patul.  simţeam  soarele  ca  şi  un  cuptor
     Fapta aceasta m’a uimit foarte mult.  Simt  apoi  zidurile,  simt  uşa.  Ştiu   uriaş,  care  dă  căldură,  acuma  îl  de­
     Ulciorul  l’am  pus  acolo  după-ce  pe  unde  să  es  afară,  nu  merg  să  finesc  tot  ca  pe  un  cuptor,  poate  de
     tăticu  plicase.  Deci  el  nu  putea  să  mă  isbesc  în  părete,  căci  pâretele  vreo  mie  de  paşi,  la  o  depărtare  în
    ştie  că  e  în  colţul  casei.  Cu  toate  vorbeşte mai tare, îl simt mai negru,  sus  de  vreo  100  paşi.  Simt  că  soa­
     acestea,  de  la  o’  depărtare  de  100  pe  când  la  uşe  simt  că  e  ceva  mai  rele  trebue  să  fie  nişte  flăcări  cari
     paşi  simte  că  ulciorul  e  în  colţul   deschis,  ceva  care  vorbeşte  mai  în­  sboară  pe  sus  şi  cari  încălzesc.  Un
     casei.  Eu  cred  că  tata  e  înzestrat  cet.  Un  plop  vorbeşte  într’o  altă   lucru  curios  am  observat  la  tatăl
     cu  un  simţ  deosebit.  I’am  spus  limbă,  bradul  îl  aud  altcum.  Dela  meu.  Când  îl  întreb  despre  un  lu­
     lucrul  acesta,  el  însă  m’a  mângâiat  doi  paşi  simt  obiectul  ce-1  caut.  cru  cum  e,  mă  întreabă  mai  întâi
     pe  cap  şi  mi-a  zis:  Nu,  n’am  un   Pentru-ce  era  însă  golul  de  atunci.   cum  îl  simt  eu  şi  pe  urmă  îmi
     simţ deosebit, decât experienţa. Mai  Pentru-că  îmi  lipsea  experienţa,   spune  că  e  astfel.  Că  nu  vrea  să-mi
     ştiu*  eu  că  tu  aveai  obiceiul  să pui   pentru-că  după  cum  zice  tatăl  meu,  destăinuiască  felul  lucrurilor,  cauza
     ulcioryl  în  colţul  casei  (eu  nu-mi   eu  nu  eram  încă  adaptat  mediului.  e  că  doreşte  ca  tălmăcirea  să  o  gă­
     amintesc,  de  acest  lucru)  şi  aşa   Îmi amintesc bine, că plângeam veş­  sesc  eu.  Tălmăcirea  o  voi  ţine  în
    ţ!-am spus să mergi acolo“.         nic,  că  golul  din  jurul  meu  mă   minte  şi  e  şi  adevărată.  Căci  poate
       Mai  cred  pe  tatăl  meu  înzestrat  sugruma.  Mă  durea  mult  acest  gol   el  să  simtă  altcum  sau  poate  nu  va
     cu  puteri  extraordinare,  prin  faptul   şi  strângeam  pe  tata  la  pept  săl­  putea  să  explice  aşa  de  bine*  ca  să
     că îmi procură hârtia pe care scriu.  batec, cu micile mele mâni. El îmi  înţeleg.
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18