Page 8 - 1924-18-19

Pag. 232 - - - - - C O S I N Z E A N A . . . . . . . . . . . - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 10—X. 1924

aflăm, dar mă mir că nu facem ni­ „Merită să păşeşti, prin uşa des­ Krantor, de o ciudată înfăţişare,
mic spre a ne îndrepta. Constat o chisă, pentr-u o clipă în curtea amintitoare de vremuri scurse. Oc­
mulţumire cu ceeace este, chiar la „Stockturm“-ului, care are înfăţi­ hiul o remarcă dintr’o dată şi chi­
oamenii ce au luat contactul cu şarea unei insule a secolelor trecute pul ei ghebos intră pitoresc şi
străinătatea, care e deadreptul pri­ rătăcită în mijlocul mişcării vieţii decorativ în o mulţime de afişe ce
mejdioasă, căci ea coincide cu totul moderne,“ spune broşura călăuzi­ dovedesc o măestrie a reclamei în
cu acel marasm specific al societăţi­ toare foarte bine scrisă şi nimerit care streinătatea dovedeşte o înaltă
lor menite peirii, care se numeşte ilustrată, ce ar putea fi luată drept specializare. „Krantor“ul a fost ri­
tembelism. Aceasta suficienţă şi model de autorii de lucrării asemă­ dicat în secolul XV.
lipsă de critică, însoţită de spaima nătoare, şi care e iscălită Anton Un semn al vredniciei ordinelor
de sforţare constructivă, poate în­ Berling. călugăreşti, în epoca lor. de splen­
chide în sine germenul unei nenoro­ * doare şi largă activitate, e aşa nu­
ciri naţionale ireparabile. * * mita Grosse Miihle, Moara cea’ mare.
Vizitez „Stockturm“-ul condus de E interesantă aşa numita „Lange întemeiată pentru a hrăni cu făina
un negustor de stampe, care a cer­ Brücke“ pentru viaţa de apă a Dan- de toate zilele populaţia altor vre­
cetat România în timpul răsboiului z'gului. muri, ea lucrează cu hărnicie pentru
şi are frumoase amintiri din fru­ Acolo se află poarta cu macara: a hrăni şi pe Danzigezii anului de
mosul nostru Canaan, în chip ne­
norocit gospodărit, — amintiri în
minte, caşi în fotografiile mari, mai
ales cu vederi din regiunile de aur
ale petrolului nostru. R Ă S B O I U L D I N M A R O C
„Stockturm“-ul e vechiul turn de
apărare şi închisoare cu ziduri foarte Tocmai în timpul când Societatea mirabi'ă, respingând toate atacurile
groase stăpânite de un ameninţător Naţiunilor cercetează nrjloacele prin armatei spaniole. Primul ministru
turn în patru colţuri. cari s’ar putea asigura pacea eternă al Spaniei, generalul Primo de Ri-
' Erau neînduraţi medievalii întru a lumii, glasul tunului se mai aude vera, a fost în mai multe rânduri la
pedepsirea omeneştilor ticăloşii. încă în apropierea Europei. Războ­ faţa locului, încurajând trupele, şi
Erau închişi, cari beneficiau de iul pe care, în acest moment, Spa­ luând măsuri pentru îmbunătăţirea
un smoc de raze de soare, ce amin­ nia îl poartă în Maroc se datoreşte situaţiei. Rebelii sunt deocamdată,
teau, cu galbenul lor auriu, chinu­ rezistenţei depusă de poporul bă­ stăpâni asupra terenului. Spania pre­
lui lor că afară de z'durile impla­ 4 4*
cabile e o lume întreagă de soare
viu, de verde al câmpului şi codri­
lor întregi de frunziş răcoros spri­
jinit pe trunchiuri de copaci sănătoşi.
Şi erau alţii osândiţi cărora li se
doza şi mai puţină lumină din
astrul dătător de viaţă.
Veneau în sfârşit acei ce nu mai
erau decât morţi din atmosfera mu­
cedă şi desăvârşit întunecoasă a
chiliilor: nimic nu le mai amintea
de soarele pe care-1 pierduseră fără
nădejde de revedere, călcând pra­
gul celulei în cari aveau să aibă,
drept tovarăşi de gândnri negre,
pe guzganii’şi şoarecii, cari tot­
deauna au iubit locurile nelibertâţii
omeneşti.
Ce iad pentru cei al căror păcat
fusese poate acela de a fi alergat
cu creerul lor, luminător ca un far
în noaptea vremurilor evului de
mijloc, înaintea altora, înspre viito­
rul care e prezentul pe care noi
îl respirăm.
Dar ce binemeritată pedeapsă O tabără a răsculaţilor Rifani, cu care Spania poartă un crâncen războiu în
Maroc. Fotografia e luată din avion.
pentru ticăloşii şi mişeii veritabili:
să iai soarele, sfântul soare, celui ştinaş al Rifanilor împotriva protec­ găteşte o armată de 100 mii oameni,
ce nu era vrednic să-i cate în faţă. toratului guvernului din Madrid. pentru a supune Marocul în mod
In curtea închisorii care avea Norocul armelor a fost până acum definitiv. Viitorul va arăta, dacă a-
u
alăturea şi o „Peinkammer, o că­ schimbător. Soarta n’a surâs încă ceastă costisitoare şi grea campa­
mară a chinurile r, Danzigezii, res­ Spaniolilor. Rifanii, concentraţi în nie va fi încoronată de succes.
pectuoşi ai trecutului de mult scurs, jurul oraşului Tetuan, destul de bine Deocamdată, la Geneva, se vor­
păstrează podoabe şi chipuri tăiate înarmaţi, şi, în ori ce caz, foarte beşte despre desarmare.
în piatră în alte vremuri. îndârjiţi, au opus o rezistenţă ad-