Page 3 - 1924-18-19
P. 3

\0—À. 1924                                 C  O  S  I N  Z  È  A  N  À                           Pag. 227

                                 SPRE PACEA ETERNĂ

                        — In jurul desbaterilor delà „Societatea Naţiunilor“ —
   Adunarea  generală  din  anul  a-   cărora  zeci  de  mii  de  existenţe  şi   tea  Naţiunilor  trebuie  să  se  înfăţi­
  cesta  a  Societăţii  Naţiunilor,  sau,  oraşe  întregi  ar  putea  fi  nimicite,  şeze,  înainte  de  toate,  ca  o  Socie­
  cum se spune deobicei, a Ligei Na­  cu  ajutorul  .ştiinţei  moderne,  în  câ­  tate a tuturor Naţiunilor, cuprinzând
  ţiunilor, a atras mai mult decât ori­  teva minute.                    şi  „statele  ameninţătoare“,  adică
  când  asupra  ei  atenţia  opiniei  pu­  A  sosit,  oare,  ziua  aceasta?  Care   Germania  şi  Rusia.  Va  fi  nevoie,
  blice europene, provocând însemate   a  fost  minunea,  în  jurul  căreia  s’au   apoi,  să  se  procedeze  la  o  reducere
  discuţii,  şi  deschizând  în  sufletul  strâns  la  Geneva  atâtea  speranţe  în­  generală a înarmărilor. Insfârşit, de­
  frământat  al  generaţiilor  de  astăzi   sufleţite?  Ce  eveniment  a  strălucit  oarece  pactul  internaţional  de  sigu­
  orizonturi nebănuite de nădejdi. Câ­  în  mijlocul  neliniştitei  Europe,  ca   ranţă  reciprocă  va  impune  anumite
  teva  zile  de-arândul  am  trăit  într’o   un  far  luminos,  prevestitor  al  ţăr­  îndatoriri  din  partea  celor  cari  îl
  atmosferă  de  optimism  desăvârşit,  murilor  sigure?  Minunea?  Eveni­  vor  semna,  Societatea  Naţiunilor
  se  părea  că  o  nouă  epocă  începe   mentul?  Să  mărturisim  adevărul.   va  avea  să  precizeze  ce  se  înţelege
  în  istoria  popoarelor,  umbra  înşe­  Câteva discursuri...           prin  „siguranţa“  unui  popor  şi  va
  lătoare  a  păcii  eterne  se  apropiase   Discursuri  frumoase,  fără  îndo­  lua  asupra  sa  sarcina  de  a  stabili
  la  doi  paşi  de  noi,  mulţi                                                 răspunderile  agresorului.  Dl
  îşi  închipuiau  că  au  şi                                                    Mac  Donald  e  de  părere
  atins-o  cu  mâna.  Vorbe                                                      că  singurul  mijloc  practic
  mari  şi  iluzii  vechi  se  în­                                               pentru  a  ajunge  la  acest
  crucişau din nou, de*asupra                                                    rezultat   este   înfiinţarea
  proaspetelor  ruine  ale  răz­                                                 unui  tribunal  de  arbitraj,
  boiului,  de-asupra  duşmă­                                                    s>u,  mai  de  grabă,  pentru-
  niilor  cari  nu  s’au  topit  de                                              că  acest  Tribunal  există  de
  tot, de-asupra pumnilor cari                                                   pe  acum  la  Haga,  lărgirea
  se mai strâng încă în umbră                                                    puterilor  acestua.  -Arbitra­
  ameninţători.  Şi  se  găseau                                                  jul  nu  se  întinde  acum
  destui,  cari  să-şi  închi­                                                   decât  pentru  pace.  El  tre­
  puie,  că  vorbele  acestea  le                                                buie să funcţioneze şi pentru
  aud  pentru  întâia  oară,  şi                                                 rozboiu.  N’a  fost,  până
  că pentru întâia  oară aceste                                                  acum,  decât  facultativ.  -Să
  iluzii îi cercetează.                                                          fse,  deci,  declarat  obliga­
   Omenirea se sbate de mult,                                                    toriu.  Orice  stat,  înainte
  să  găsească  cea  mai  potri­                                                 de  a-şi  face  dreptate  cu
  vită  cale,  pentru  a  asigura                                                sabia,  să  fie  silit  să  se
  o  deslegare  paşnică  a  con­                                                 judece  cu  presupusul  său
  flictelor  dintre  state.  E  o                                                duşman,  înaintea  unei  Curţi
  dorinţă care s'a născut, fără                                                  de judecată internaţională.
  îndoială,  a  doua  zi  după                                                     Dl Eduard Herriot, pri- ’ *
  primul  război  al  lumii.                                                     mul ministru al Franţei,
  Intorcându-se  din  luptă,     D-l Herriot vorbind la conferinţa dela Geneva a „Societăţii   care a urmat la tribună
                                                                                                      1
  zdrobit  de  osteneală  şi     Naţiunilor“. Înaintea lui pe birou este un aparat de tele­  a doua zi după dl Mac
  acoperit  de  răni,  lăsând   fonie fără fir, care-i transmite vorbirea sa la Paris, unde si­  Donald, s’a însărcinat
                                      multan l-a ascultat şi Consiliul de miniştri.
  în  urma  lui  proaspete  şi                                                   să lămurească în cadrul
  scumpe  morminte,  omul  trebuie  să  ială.  Sesiunea  a  cincea  a  Societăţii  realităţilor prezente, şi al intereselor •
  fi  măsurat  atunci,  după  cea  dintâi   Naţiunilor  a  primit  o  însemnătate  ţării sale, cele trei lozinCe aruncate
  vărsare  de  sânge,  nepotrivirea  din­  deosebită  prin  participarea  directă   în discuţie de reprezentantul Angliei:
  tre  jertfa  pe  care  a  adus-o  şi  câş­  a  celor  mai  mari  puteri  apusene.   dezarmare, siguranţă şi arbitraj.
  tigurile  smulse  vieţii  cu  preţul  altor  Franţa,  Anglia  şi  Belgia  au  fost  re­  Franţa, a declarat dl Herriot, e tot
  vieţi.  Fericirea  căutată  nu  răsărea   prezentate  prin  şefii  guvernelor  res­  atât de încredinţată ca şi Anglia
  pe urma uciderelor făptuite... Cu toate  pective,  cari  au  declarat  că  vorbesc  de necesitatea arbitrajului. Dar dacă
                                                                                                          r
  acestea,  războiul  n’a  fost  părăsit.   cu  toată  răspunderea  situaţiei  lor.   arbitrajul e necesar, el nu e de
  Ba,  în  măsura  în  care  creştea  in   Şi  tocmai  aceşti  arbitri  ai  situaţiei  ajuns pentru a înlătura războiul. Ei
                                                                                                         1
  inima  tuturora  dorul  de  pace,  în   internaţionale  au  pronunţat  magicul   e un mijloc, nu e un scop. Arbitrajul ,
  aceeaş  măsură  se  născoceau  noui  cuvânt  al  păcii,  ridicând  în  faţa  re­  după originala definiţie a dlui Mac
  mijloace, mai groaznice şi mai per­  prezentanţilor  statelor  din  Societatea  Donald, însemnează: „dreptate fără /
  fecţionate,  pentru  ca  distrugerea  să  Naţiunilor, în şedinţe solemne, icoana  patimă“. Mai e nevoie, totuş, şi de
  se  săvârşească  mai  sigur  şi  mai   unei  posibile  înţelegeri  universale.  altceva. E nevoie ca dreptatea să
  complect.  Această  furie  tehnică  a   Cel  dintâi  care  a  rostit  acest  cuvânt  nu rămână lipsită de Jorţă , ne­
  omorului  organizat  a  mers  atât  de   a  fost  dl  Ramsay  Mac  Donald,  pri­  voie ca forţa să nu ajungă „în mâi-, *
                                                                                                       :?
  departe,  încât  s’au  găsit  cugetători,   mul  ministru  al  Marei  Britanii,  care   nile crude ale nedreptăţii“. Pilda  '
  cari  să  creadă  că  omul  se  va  îns­  în  discursul  său  dela  Geneva  a  fi­  atacului Germaniei asupra Belgiei ţ'j
                                                                                                        L1
  păimânta  într'o  zi  de  propriile  sale  xat  punctul  de  vedere  al  guvernului   trebuie să constituie o învăţătură f'
  născociri  drăceşti,  şi  va  arunca  de­  laburist  în  marea  problemă  a  dez­  preţioasă. Să se pregătească t) con-  ÎV,S
  parte  infernalele  maşinării,  graţie  armării. După părerea sa, Societa­  ferinţă generală a dezarmării, dar,


                                                   i


                                                                \
   1   2   3   4   5   6   7   8