Page 6 - 1924-18-19

I

Pag. 230 ----------------------------------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Î5-IX. 1924

tare de dincolo de potop, scoate
un răget, al cărui aer e spart, ca
un cristal.
— Bine, zice Daniel.
Elefantul poate să se aşeze din
nou pe patru labe şi, cu trompa
dreaptă, deschide gura. Daniel îi
aruncă de departe bucăţi de pâine,
şi, când ocheşte cu îndemânare,
-« coaja se isbeşte cu sgomot de
cerul gurii, negru şi stricat. Apoi,
îl îmbie cu resturi de mâncare, pe
cari le ţine în palmă. Trompa
aspră şi uşoară vine şi se duce
printre fiarele grilajului,’se închide
şi se desfăşoară, caşi cum elefantul
ar sufla în ea.
:
Urechile subţ ri, trase parcă de o
aţă nevăzută, se înt'nd de plăcere,
dar ochii mici rămân posomorâţi.
La sfârşit, Daniel îi aruncă în
gură hârtia în care fuseseră în­ Fotografie de elev Plămădeală.
făşurate toate bunătăţile şi trece Excursioniştii universităţii populare d n Vălenii de Munte la Sibiu.
mai departe, ca o pisică de-asupra In mijloc Dl Iorga, delà dânsul spre dreapta: D-na Iorga şi D-na
unei streşini, în pod. Constantinescu-Delabaia, iar spre stânga: D-ra Liliana Iorga şi
Elefantul, rămas singur, nu mai prof. Emerit. — In rândul de jos, delà stânga spre dreapta, a treia
e acum decât un sărman moş din- e d-şoara Magdalena Iorga.
tr’un sat, care păzeşte casa. îşi
tăreşte, gârbovit, bocancii pe dina­ Dar, din pricina ghiarelor ei, In fiecare zi, pe orice vreme,
intea uşii, cu capul gol, cu nasu’n şoarecele e mort. ele se plimbă.
pământ. Abia se mai vede, din Macii Nu se tem de ploaie, căci nimeni
pantalonii pe cari şi i-a tras prea Strălucesc în grâu, ca o armată nu-şi ridică rochia mai bine decât
sus, şi, la spate, îi atârnă o bucată de mici soldaţi; dar, îmbrăcaţi cum curca, nu se tem nici de soare,
căci curca nu iese niciodată fără
de sfoară. sunt, în cel mai frumos roşu, nu
fac niciun rău. să-şi ia umbrela.
Pisica Sabia lor, e un spic.
Vântul îi face să alerge, şi fie­ * Peştele
A mea nu mănâncă şoareci, nu-i care mac se opreşte, când vrea, la
, plac. Nu-i prinde decât să se joace marginea şanţului, de vorbă cu albăs­ Hotărât lucru, nu vrea să muşte
cu ei. treaua, care e din acelaş sat cu el. undiţa. Nu ştie, poate, că de astăzi
După ce s’a jucat bine, îi dă­ încolo a început vremea pescuitului.
ruieşte viaţa, şi se duce să viseze Curcile
aiurea, nevinovata, aşezându-se pe Uite, pe drum, iar trece pensio­ Şarpele
colacul cozii. nul curcilor. Prea e lung.
i : * •