Page 2 - 1924-18-19
P. 2

Pag. 226                                 C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -   10—X. 1924








                                              Ofensive sufleteşti


                                                                   d  e
                                                         ALEXANDRU HODOŞ



                 Am  fost  de  faţă  Marţea  trecută  rojeşte  subt  razele  soarelui  şi  se  fă­  nostru.  Acolo  se  simte  neîntrerupta
               la  deschiderea  stagiunei  Teatrului  râmiţează  subt  apa  ploilor,  ca  un   activitate,  preocuparea  metodică  de
               Naţional din Cluj. Spectacolul a fost  bordei de sărâcime nomadă. Nu clă­  fiecare  zi;  dincoace  se  ivesc  adese
               fermecător; şi dincoace şi dincolo de  dim  durabil.  Ne  covârşeşte  lipsa  de   s  mpiome  de  oboseală,  de  descura­
               focurile  rampei.  Limba  românească   continuitate.  Să  fie  vinovat  tempe­  jare, de acalmie.
               a neîntrecutului Delavrancea, cu mlă­  ramentul  nostru  aprins,  repede  lă-   Motivul? Am auzit unul, care m’a
               dieri  armonioase  şi  aromă  arhaică,   sător,  care  trece  dela  fierbinţeala   amuzat  nespus.  Mi  s’a  spus  că  dl.
               se  desfăcea  din  tortul  acţiunei  dra­  însufleţt’rei  la  nepăsarea  cea  mai   loanovici,  directorul  Teatrului  Ma­
               matice,  ca  un  fir  vrăjit.  Sala  era   desăvârşită?  Să  fie  de  vină  educaţia   ghiar,  nu  e  decât  un  bun  negustor,
               t  xită,  până  la  ultimul  loc,  ca  un   noastră greşită, sau absenta educaţiei   care  se  pricepe  să-şi  atragă  clien­
               ciorchine  omenesc  din  care  e  gata   noastre  sociale,  în  urma  căreia  nu   tela  cu  tot  felul  de  inovaţii,  variind
               să  ţâşnească  mustul  entusiasmului.  ne  pricepem  să  vedem,  că  numai   necontenit repertoriul, oferind repre­
               Pe  coridoare,  între  acte,  lumea  for­  acţiunea  stăruitoare,  încăpăţînata  ur­  zentaţii  de  operetă,  aducând  artişti
               fotea  în  plăcutul  vagabondaj  de-un  mărire  a  unui  ţel  limpede,  deter­  noui,  organizând  o  vastă  reclamă...
               sfert  de  oră,  imitând  zumzetul  unui   mină marile câşt guri pe seama tutu­  Şi  aşa  mai  departe.  Ba,  ca  o  do­
               stup  de  albine,  şi  par’că  în  acel   ror?  Poate  să  fie  una,  poate  să  fie  vadă,  până  unde  merg  aceste  apti­
               moment  toată  inima  vechiului  oraş  cealaltă,  poate  să  fie  amândouă  tudini  inventive,  mi  s’a  pomenit
               svâcnea  acolo,  de-alungu!  stalurilor  laolaltă.  Nu  e  deajuns,  însă,  să  ne   despre  programele  Teatrului  Ma­
                negre,  în  lojile  supraîncărcate,  pe   constatăm  metehnele,  împăcaţi  cu   ghiar,  cari  se  redactează  acum  şi
                galeriile  sgomotoase.  Am  plecat  ideia  că  acum  cunoaştem  pricina  în  limba  română,  mărturisind  pe
                acasă  cu  senzaţia  odihnitoare  a  unei   răului.  Tratameniul  de  vindecare  a  faţă  dorinţa  de  a  ademeni  chiar
                sărbători reuşite din plin.         unui  bolnav  începe  cu  adevărat  nu­  spectatori  fără  nicio  cunoştinţă  de
                  Mult  aş  dori  să  cred,  că  aşa  va   mai  în  ziua  în.  care  doctorii  au   limbă  ungurească.  Faptul  este  per­
                fi  în  fiecare  zi.  Mişcare  vie  şi  ti­  ghicit  diagnoza.  Boala  noastră  na­  fect  adevărat.  Dar  este  de  vină  dl
                nerească  de  partea  cealaltă  a’cor-  ţională  o  cunoaştem  cu  toţii:  sunt  loanovici,  dacă  deodată  cu  planu­
                tinei;  ovaţii  furtunoase  şi  deplină   avânturile  cari  se  sfârşesc  repede.  rile sale  de  bună chiverniseală  gos­
                înţelegere,  de  partea  ceastălaltă...   Par’că  am  avea  respiraţia  prea  podărească,  ţese  fără  să  vrea  (sau
                Nici nu mă înci met să fac altă pro­  scurtă. Şi, slavă Domnului! plămânii  cu bună ştiinţă) şi un proiect susţinut
                rocire. Mi-e teamă însă, ca nu cumva   ne  sunt  puternici,  iar  aerul  dim­  de ofensivă sufletească?
                elanul  festiv  al  inaugurării  să  nu   prejur, tot e al nostru.        Acesteia,  noi  trebuie  să-i  răspun­
                obosească.  Ne-am  întoarce  atunci   Era  vorba  despre  teatru.  Mă  te­  dem  printr’o  altă  ofensivă  sufle­
                la  serile  triste  şi  pustii,  cu  cinci   meam de indiferenţa care va veni. Dar,  tească.  Pe  acest  tărâm,  am  mai
                spectatori  resfiraţi  în  trei  rânduri   departe  de  mine  gândul  unei  a-  spus-o  şi  altădată,  răsboiul  con­
                de fotolii,' cu actori plictisiţi, jucând   cuzări  exclusive  împotriva  publi­  tinuă  încă.  Nu  răsboiul  cultural
                ca  pentru  îndeplinirea  unei  goale   cului  nostru.  Nu  e  el  singurul  vi­  dintre  două  popoare  conlocuitoare;
                formalităţi, cu risipire de nervi chel­  novat,  pentru  o  stare  de  spirit  care   acesta  ar  fi  o  inutilă  nebunie.  Dar
                tuită  zadarnic,  cu  optzeci  de  lei  în   începe  de  sus,  şi  nu  face  decât  să   un  duşman  mai  stăruieşte  încă  în
                poşeta  casieriţei,  reprezentând  tota­  se  propage  în  cercuri  tot  mai  largi...   noi  înşi-ne.  Şi  acela  nu  se  sdro-
                lul  încasărilor  şi  cu  pompierul  de   lată,  în  Cluj  mai  există  încă  un   beşte  cu  elanuri  de-o  bătaie  din
                serviciu  moţăfnd  într’un  colţ...  L’ar  teatru.  Teatrul  magh'ar.  N’am  vă­  aripă,  ci  cu  picătura  care  se adaugă,
                putea  trezi  cineva,  apoi,  numai  cu   zut  aici,  niciodată,  însufleţirea  care  zi  cu  zl,  ca  să  umple  scumpa  urnă
                ecourile aplauzelor de deunăzi?     clocotea,  Marţi  seară,  între  zidurile  a  cugetelor  noastre,  cu  liniştită
                  Aşa  ostenesc,  de  cele  mai  multe  Teatrului  Naţional.  Nici  n’am asistat  străduinţă,  şi,  mai  ales,  cu  o  con­
                ori,  din  nefericire,  pornirile  noastre  la  o  realizare  scenică  mai  desăvâr­  ştiinţă a solidarităţii noastre.
                in  ţiale.  Ştim  să  inaugurăm  foarte  şit  decât  aceea  pe  care  ne-a  oferit-o   Intinde-ţi,  deci,  peste  tot,  afişele,
                frumos,  cu  fast,  cu  strălucire  şi  cu   reprezentaţia  Vijorului  lui  Dela­  domnule  Zaharie  Bârsan,  variază-ţi
                inimă  deschisă.  Aşa  am  inaugurat  vrancea.  hiu  e,  cu  alte  cuvinte,  nici   repertoriul, dă anunţ la gazetă, chiamâ
                 ;
                ş   România-întregită,  pentruca,  după   lumea  ungurească  a  Clujului  mai  actori  dela  Bucureşti,  desch  de  per­
                un  an  ori  doi,  să  auzim  la  cafe-  înţelegătoare  decât  a  noastră,  nu   spective  noui,  nu  lăsa  să  recadă
                neauna  din  Ş  mleu  murmure  înde­  joacă  mai  bine  nici  actorii  dlui  Io-  în marasmul nepăsării frumoasa ma­
                                                          5
                stul  de  distincte  împotiiva  unirii.  anovic .  Cu  toate  acestea,  Teatrul   nifestaţie  dela  deschiderea  stagiunei
                A$i s’a clădit, par’că fu ieri, şi Ar­  Maghiar,  —  pentruce  n’am  recu­  Teatrului Naţional... Vom vedea, cine
                cul  de  triumf  dela  porţile  Capitalei;  noaşte-o?  — primeşte în decursul a-  va  fi  acela  care  îşi  va  îngădui  să-ţi
                iar astăzi falnicul monument se sco­  nului  mai  mulţi  oaspeţi  decât  al  refuze românescul său sprijin.
   1   2   3   4   5   6   7