Page 10 - 1925-01
P. 10
Pag. 10 ----- -------------------------- — C O S I N Z E A N A — — 15-1. 1925
rglui 7~. un plic umed, pe care l-a Directorul se apleacă, ridică puţin COLŢUL VESEL
ariiftcât în antreu nu se ştie cine şi şapca Ce acopere faţa mortului: o
care cu slove tremurate purta nu ridică ’ncet şi nici nu-i descopere O ÎNCERCARE
mele ei precedat de acela de dom toată faţa, căci deodată tresare şi
nişoară. Lill şovâeşte mai întâi, dar aruncă speriat şapca înapoi. — Se DE SINUCIDERE
pe, urmă i-a plicul şi cu un zâmbet uită la el, strânge iarăşi din fălci
uitat într’un colţ de buze, întră în şi nu-i vine să creadă. SAU: REVOLVERUL MISTERIOS
:
odaia^i. De sub vesta mortului ese un colţ Marele romancier, poet şi autor
Pe foile groase ale unui.roman de mătasă albastră. Directorul se dramatic Ilarie Otavă se găsea în
franţuzesc zace un . cuţit de argint apleacă şi trage de ea, dar şalul odaia lui de lucru, unde tocmai
cu figuri. antice> pe mâner. 11 ia de nu ştiu cum-nu voia să vie... Atu şlefuia ultimele rime ale unui so
acolo şi cu mâna uşurică sfâsie pli nci directorul descheie câţiva na net simbolist, când servitoarea îi
cul şi începe să : cetească, Lili; se sturi şi scoate şalul cu putere. aduse o carte de vizită; „Demetru
face deodată aibă ca: peretele şi ca — Hm... canaliile! —Drepturi ştiu Demetrescu, publicist“.
o. căprioară rănită fuge spre odaia să pretinză, dar de furat fură!... — E un domn, care vrea să vă
tăticului cu scrisoarea apăsată de Se duse apoi în casă, să vază ce vorbească, explică (în mod inutil)
obrăjorul ei palid. Şi nu trece un îi cu LUI. Intră încet în odăiţa ei servitorul.
sfert de ceas, când pe şoseaua plină şi cu băgare de seamă. Dar Lili e Ilarie Otavă se întrebă în sinea
de noroi, o trupă de călăraşi se a- în picioare şi la vederea tăticului lui, ce putea să aibă cu el acest
propie în goana calului, de uzină. se bucură. Zăreşte şalul cel albastru conf ate, al cărui nume îl auzea
In noaptea $ceea în vila directo şi bate din pălmi de mirare. pentru întâia oară. Se hotărî totuş,
rului nu dormi nimeni. — Vai şi cât l’am căutat! Unde să-l primească.
Iii salon Lili serveşte cafelele tur l-ai găsit tăticule?... Un tânăr înalt şi palid îşi făcu
ceşti tăticului şi la doi ofiţeri veniţi Afară crapă de ziuă. Văzduhul e apariţia în pragul uşii ; era îmbră
cu călăraşii. Vorbe goale, să treacă cenuşiu, şi plouă ne’ncetat... cat întrio redingotă de o culoare
vremea. In streşină ploaia curge în nehotărâtă şi purta o pereche de
sunetul neschimbat al tinichelei. Tă- Noapte ghete (numai una) niţel cam prea
ticu îi spune ceva Lilichii şi Lili largi pentru picioarele titularului
deschide pianul şi începe ceva de Volbură Poiană lor. Dar, subt braţ ducea o geantă
Grleg Cei trei ascultă duşi cânte Din cer în apă voluminoasă, pe care o aşeză pe
cul ce sună a lene şi înăbuşit Luna se *ngroapă genunchi, după ce Ilarie Otavă îi
Directorului i-se pare dintr’odată făcu semn să stea.
că aude ceva. Se duce la fereastră, Noaptea târziu — Ce doreşti, domnul meu? îl
se uită prin perdele şi face grăbit Lin legănată întrebă marele romancier, poet şi
im semn ofiţerilor. Lili s’a speriat; in fund s'arată autor dramatic, dornic să isprăvească
se întoarce dela pian şi vede ofiţerii Ca focul viu. mai de grabă această întrevedere.
eşind în grabă pe uşe. Simte apoi Această întrebare, foarte banală
că o apasă ceva ia tâmple, se în Şi-o nnotătoare dealtfel, făcu pe d. Demetru Deme
1
tunecă şi abia mai poate spune: Prinzând să sboare trescu să-şi mai vie par’că puţ n
„Papa!...“ căci 'pe urmă nu mai ştie în fire. Îşi trecu mâna peste ochi,
de sine..;' Din păpuriş, scoase un oftat din adânc, apoi
... ■' *
• . " .V • t **; ' . Întunecată reuşi să spună :
.. * *
I aruncă-o pată — Dacă mi-am îngăduit, iubite
Când se trezi se frecă pe ochi ca Pe furiş. maestre, să mă înfăţişez aci, am
după un somn lung. Miss EUen era făcut-o mai întâi pentrucă am auzit
lângă dânsa şi o întieba dacă nu-i cu câtă bunăvoinţă priveşti totdeauna
trebde o compresă rece. Lili îşi a- TOAMNĂ suferinţele omeneşti. Opera dumi-
duceş; aminte; repede se scoală şi se G. hEDELEA tale de altfel, trădează ea însăşi un
uită speriată în jurul ei. Miss îi ne suflet ales, care nu poate rămâne
tezeşte părul ce-î căzuse în câteva Frunza cade din salcâmi nepăsător în faţa mizeriei. Împre
şuviţă pe frunte şi o linişteşte. Nu îmbrăcând cărarea, jurarea grea în care mă găsesc,
s’a întâmplat nimica: adică ce a Berzele se duc în şir împrejurarea care...
fost a trecut şi acu totul e liniştit. Cenuşie-i zarea. Vizitatorul se pregătea, fireşte,
să-şi spună lunga poveste a neno
In crâng; flori le-au murit,
Paseri nu mai cântă, rocirilor sale, — povestea redingo
Plutesc neguri peste vă/ tei de, culoare îndoelnică şi a ghe
Directorul eşise în răstimp din Mântui se frământă... telor prea largi, de aceea gazda
casă. Tumultul de afară se risipise, găsi nimerit să se scoale, protestând :
slavă 'Domnului! Că putea să se ’n- In picuri reci, pe geamuri lin — lartă-mă, scumpul meu domn,
tâmple mai rău... Ploaia se prelinge, dar vremea mea e măsurată, o afa
Soldaţii aduseră sub veranda de Nu e soare... nici senin cere grabnică...
sticlă â casei corpul unui muncitor. Cerul parcă plânge... — Trebuie să mă asculţi, răs
Directorul se uită Ia el cu fălcile punse tânărul palid, aruncându-i o
strânse. Nici chiar stele nu mai sânt privire stăruitoare, ca un ordin de
— Noi n’am tras în nimeni, . de 4 Nici cântări pe vale, a se aşeza la loc.
ce l-o fi omorât? Că era d’ai lor.., Totul pare ’nvăluit Ceeace Ilarie Otavă, cam plicti
zice soldatul pus de gardă. Inţr'o neagră jale..., sit, făcu. Celalalt reîncepu ;
