Page 10 - 1925-02

Pag. 20 —— C Q S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - 30-1. 1924

NICOLAE

DE OCTAVIAN PRIE

Vâsălie Neagu veni până în ziuă — Ce vreai? zise deodată no­ — Vezi lucrul naibii! La aceasta
la cancelarie. Oarele oficioase în­ tarul, uitându-se peste ochelari aspru şi la moarte nu m’am gândit. Of,
cepeau la opt, dar toată lumea ştia, la Văsălie. dar cum am uitat...
că pe vremea aceasta nu mai găsia — Am venit, zise acesta, sculân- — Am închinat cu moaşa, am
pe nime pe acolo, fiindcă şi domnul du-se anevoe de pe laviţă, că mi-a tot închinat câte un pâhar, ca Dzeu
notar avea de risipit' fân în luncă, făcut muierea... să m:-l ţină ... după atâtea fete ...
sau a plecat cu carul după lemne Tăcu. Ii era ruşine de ceace voia şi vezi...
în pădure. Ca să dai şi chezarului să spună şi se uita in pământ. Mi- îndată te dau afară, îl întrerupse
ce este al lui, dar să-ţi rămână şi rosa a rachiu şi se răz'mă cu cotul scurt domnul notar. Ţi-am spus, că
ţie timp pentru ale tale, domnul pe stelajul din colţ. nu sunt aici numai pentru tine...
notar se scula din zori,, mergea la — Şi ce ţi-a făcut? întrebă no­ Era aprins domnul.
cancelarie, gătia poşta, isprâvia cele tarul punând o carte mare, verde — Mă duc să întreb pe Susana,
mai grabnice acte şi pleca. pe masă. Era matricula, în care răspunse Văsălie, punând mâna pe
Oamenii au prins repede de veste scria pe cei nou născuţi. pălărie.
cum merg treburile Ia cancelarie şi Vâsălie se aşeză domol iarăşi pe — Te duci, dar aici nu mai întri
veniau la rândul lor şi ei de pe fa laviţă şi zise aproape şoptind. şi domnul se pregăti să închidă
cântatul cocoşului într’acolo. — Un ficior. matricula.
Aşa s’a întâmplat şi cu Văsălie Domnul se apucă de scris şi în­ — lartă-mă, domnule. Pune-i dta
Neagu. încă nu a răsărit soarele şi trebă fără să-şi ridice ochii din un nume... Unul de ăsta de al
el bătea la uşa cancelariei aştep­ matriculă. nostru... ,
tând zadarnic, ca să-l poftească ci­ De câţi ani eşti? — Asta nu e treaba mea, răspunse
neva înlăuntru. Cel întrebat tresări şi se făcu că acela scurt şi sta cu peana plecat
— Bună dimineaţa, zise el în- nu aude întrebarea, la care nu s’a peste carte, gata să închee.
sfârşit, vârându-şi capul înlăuntru şi aşteptat. In clipa aceasta a întrat şi domnul
uitându-se cu frică la domnul notar. — Eşti surd? strigă domnul. De învăţător în cancelarie, care văzând
Voia să vadă, dacă poate să între câţi ani eşti ? de ce este vorba, zise, ca să nu tacă.
fără vre o primejdie în cancelarie. — Voi fi, zise speriat celalt, cam... — Niculae să fie numele lui, Ni-
Domnul notar îşi ridică capul din în postul Sâmpetrului—sunt deo­ culae.
scrisori şi nu răspunse. Văsălie ţinea, dată cu Sâvu Domnului... — Că bine zici! Bun nume! Are
că acesta este un semn bun pentru Domnul notar nu mai întrebă. Era să se bucure nevasta, când îi voi
el şi intră, aşezându-se pe laviţa dedat cu răspunsurile şi scrise acum spune. Şi Sfântul Niculae, Doamne,
lungă şi îngustă de lângă părete. după cum îl tăie capul. * câte nu’a mai făcut. Are să se bu­
Notarul îşi vedea de lucrurile sale — Cum îl chiamă pe copil? zise cure Susana. Pare că şi pe un moş
şi se părea că nici nu l’a văzut pe târziu, oprindu-se în scris. al ei tot Niculae...
Văsălie, care de teamă că supără — N’are nume domnule ! Că vezi — Bin, bine! Poţi merge!
pe domnul notar, sta lipit cu spi­ numai astăzi noapte-mi l-a adus Şi domnul îi făcu vânt lui Văsălie,
narea de părete şi nu cuteza să se Dumnezeu... ca omul ce nu mai are trebuinţă de el.
mişte. —r Numai capul şi-l învârtea — Nu am voe să stau cu tine „ Văsălie se ridică de pe laviţă şi,
privind la toate câte erau în can­ de vorbă. Atâta ştiu şi eu, că nu o porni cu paşi nesiguri cătră uşă
celarie şi pironindu-şi ochii la talpa să vie cu nume pe lume. Te întreb, pe care eş', trântindu-o tare.
de fier a lămpii, care sta sus pe cum îl veţi numi. Afară simţi şi mai mult, cum l-a
un stejar şi avea o măiastră împle­ _ ; ;; ,____________________. .................... tărbăcit aerul din cancelarie ş cât
titură de bălauri, cari se înghiţiau de puţin poate ocoli gropile depe
;
unii pe alţii. CHEMARE. . . uliţă.
— Hm, se gândi Văsălie, blăstă- A. ZEGREANU — E», bolborosi el, ce noroc cu
mate fiinţe! Ce capete, ce fălci, ce domnul învăţător... Dzeu să-l ţină!
dinţi! Să ne ferească D zeu. Ăştia O, vino la mine Şi nici nu i-am mulţumit! Doamne
se coboară din nori, când umblă copilă bălae, ce prost mai sunt! Să nu-mi
vremea a ploaie. Vai de capul vezi seara se lasă vină în minte !..
nostru... t şi ceru-i vâpae Cjti pe după o grădină şi o luă
Se gândea la multele primejdii, de-al stelelor şiruri... pe un gruieţ la deal — cătră casa
câte îl aşteaptă pe om aici pe pă­ lui. Suişul îi coborî toată oboseala
mânt. Câte boli, căte fiare, câte în­ ... iar farmecul firii în picioare şi trebuia să se ţină de
tâmplări !... ne-aşteaptă să’ncepem un pălan, că de abia îl mai slujiau
li jucau ochii în lacrămi şi tot povestea iubirii.. puterile.
voia să-şi facă o sfântă cruce, dar — Are să se bucure Susana, când
îi era frică de sgomot. Nu prea era O, vino la mine îi voi povesti, că pe băiat îl chia­
nici stăpân pe puterile sale, căci pân' tinăr mi-i pieptul mă ca pe un moş al ei.. Ion,
cum era cu och'i roşii, se vedea şi sângele ’n vine... Gheorghe, Ilie e plin salul, iar Vă­
dedeparte, că nu a durrniţ . ţoată \. sălie... numai saşii îşi botează copiii
noaptea.. O, vino la mine!.., pu numele tatălui-său. Dar Niculae?