Page 3 - 1925-14
P. 3
36-Vit. 1925 ■■■ — C 0 S 1 N Z E A N A .............. Pag. 191
S A T U L P L O P E N I
— Fragment din romanul „Neghină şi grâu“ partea a ll-a, cap, 2. —
d e
T E O D O R M U R Ă Ş A N U
Un lucru ar trebui să-l observe mulţi la câte o delniţă, iar când e şi nu i-a mai auzit nime să cânte:
mal ales, îndată, oricare străin, care la adică, îşi iea fiecare tot pe-atâtea
s’ar întreţinea în Plopeni şi numai fără plată. Un lucru extrem de firesc Frunzuliţă, frunzuliţă
pe câteva ore. Şi acest lucru este pentru ei. Aşâ au apucat din stră Verde de stejar,
din rândul acelora, care fac multă buni. Nici unul nu te-ar crede că-i Ian, vezi dragă copil iţă
Ce mai armăsari
cinste sătenilor, fiindcă în el se păcat, să fie scris în toate cărţile
reoglindesc luptele şi străduinţele sfinte din lume. Armăsar, voinic de munte,
lor îndârjite, faţă cu valul cutropitor Dar adevăratul lor izvor de hră- Ager sprintenel,
al vieţii... Şi într’adevăr, unui străin nire e totuş numai neguţătoria cu Negru şi cu steauă ’n frunte,
Sai în foc cu el.
abătut prin acest sat, ce i-ar fi bă porci, cu oi şi cu vite. Umbiâ dintr’un
tător la ochi mai întâiu de toate, capăt al Ardealului în celalalt. Cu La oaste ţara ne cheamă,
întorcându-şi privirile roată, în jur nosc oamenii şi târgurile din Ţara Haideţi fraţi Români,
de sine?! Bârsel, din Munţii Apuseni şi din Să ne batem fără teamă
Cu orice păgânii
— Apoi, ar vedea o cunună de Maramureş, ca pe palmă.
dealuri crenelate şi sterpe, mâncate Meseria asta moştenită din stră Şi nu i-a mai auzit pe copii cân
de ape, la spatele cărora, departe, buni i-a şi deşteptat mult, până la tând mai mult nici cântecul lui Lu-
încep pădurile răvăşite tare de se unul. Rămâi uimit de agerimea minţii, caciu:
cure. La poala acestor dealuri, pe-o de întorsăturile de vorbe cu tâlc, de
alvie de loc, cu hăţişuri şi cu risi- cunoştinţele lor de oameni şi de Cântă-o mierlă prin păduri,
pituri, ar vedea urma adâncă a plu locuri... Of, of, of
Rob e Lucaciu Ia Unguri,
gului şi a mâinilor harnice... Şi Au avut ei şi şcoală românească, Of, of, of
oricine măsurând cu un ochiu aceste susţinută de ei cu dragă inimă. Şcoa- Pentru sfânta libertate
părţele de pământ, singurele potri lei însă nu aveau să-i mulţumească De care noi n’avem parte I
vite pentru cultură, iar cu celalalt prea mult. E drept că stăpânirea
ochiu groaza de case din sat, ungurească în 1910, la propunerea Bătrânii şi astăzi mai oftează la
n’ar putea trece mai departe fără celor câţiva unguri intelectuali pri câte un păhar de vin după acest
să-şi pună întrebarea firească: dar păşiţi în Plopeni, cine ştie prin ce cântec...
furnicarul ăsta de oameni din ce se întâmplare şi cu ce scop, a dispus Un lucru însă rămâne constatat
hrăneşte? — Din pământul cât se să le fie închisă. Şi li s’a închis mai presus de toate: în Plopeni ţă
vede cultivat, nimănui nu i-ar trece şcoala şi învăţătorul le-a plecat din ranii sunt ageri, deştepţi şi frecaţi
prin gând să se poată una ca asta. sat. Copiii au trecut Ia şcoala de de lume!
i, în mare parte, ar avea dreptate, stat. De-atunci, în cărţile lor, nu au ...O ştia asta şi domnul secretar
lopenenii nu şi-ar putea scoate mai întâlnit un chip românesc măcar împreună cu prietenii domnieisale
hrana numai din pămânţelele, care
sunt în jurul satului, nici atunci,
când tot ce se vede trecut prin fierul
plugului ar fi al lor, proprietatea lor.
Insă miezul locului, partea cea mai
mare şi cea mai groasă a hotarului
o deţin 2—3 proprietari armeni şi
evrei, străini de sufletul sătenilor şi
ca lege şi ca limbă. Şi, când ai aflat
şi acest lu^ru, e foarte firesc sâ-ţi
dai socoteala că ţăranii din Plopeni
trebue să-şi fi căutat, de veacuri
chiar, şi alte izvoare de câştig şi
traiu, decât cel al pământului. Şi
combinaţia j-a fost justă. Ţărani
din Plopeni îşi caută, din timpuri
cari se pierd în vreme, ingenioase
surse de traiu, care cum pot...
Sunt mulţi proprietari de v,i. Intre
animalele mari cresc mai cu plăcere
bivoli, fiindcă aceste dobitoace nu
sunt gingaşe şi alegătoare de rândul
păşunatului. Apoi lemne pentru fo-
cărit cumpără cu toţii din pădurile Despărţământul din Lupeni al Uniunii f. voluntari sfinţindu şi drapelul in prezenţa
domneşti. Se întovâreşesc cât mai unui public numeros, îa parcul societăţilor miniere
