Page 8 - 1925-14
P. 8

Pag. 196                              - C  0  S  1  N  Z  E  A  N  A   -------------------------------------------- 30—VII. 1925


                                                                                     L I T E  R  A  T U  R  A    R  U  S  E  A  S  C  Ă


                                                             APA



                                                            de MAXIM GORKI

                   Fiecare  om  are  pe  conştiinţa  lui   —  O  temă?..  Vai  de  mine!  Are   pede  să-i  scriu  tema.  Intr’o  zi,  un
                cel  puţin  o  pată;  am  şi  eu  una,  ca   un  subiect  atât  de  trist,  încât  ai  în­  profesor  din  literatura  rusească  îmi
                toată lumea.                        ceput să plângi înainte de a o face?  pusese  nota  2  pentru  o  lucrare  pe
                   De obicei muritorii privesc această   Ea zâmbi.                       care  o  scrisesem  în  locul  unui  elev
                 podoabă  cu  destulă  seninătate  :  aşa   —  Da,  da,  dumitale  îţi  vine  uşor  din  clasa  5-a.  Subiectul  era:  „Care
                 cum  poartă  oamenii  de  lume  piep­  să  vorbeşti,  se  vede  cât  de  colo,  că   sunt  trăsăturile  de  caracter  comune
                 tul  cămăşii  scrobit.  Eu  însă  nu  port  pe  dumneata  nu  te  sileşte  nimeni  între  Bobcinski  şi  Dobcinski,  cele
                 cămăşi  scrobite,  şi  de  aceea,  fără  să scrii...                    două  personaje  din  comedia  Revi­
                 îndoială, pata pe care o am mă cam    —  Ba, din nenorocire, Lizeto, nu  zorul de Gogol“.
                 supără.  Deci,  ca  să  nu  mai  lungesc  e  tocmai  aşa.  Nu  mă  sileşte  profe­  Altădâtă,  am  luat  nota  0  pentru
                 vorba, vreau să mă spovedesc.       sorul,  ca  pe  tine,  mă  sileşte  viaţa.   o  altă  temă,  pe  care  am  făcut-o  în
                   Mai  adaug  că  n’am  luat  această   Nu  ştiu,  care  din  două  e  mai  rău.   locul  unui  băiat  din  clasa  6-a  de­
                 hotărâre  fiindcă  mi-ar  lipsi  alte  di­  Dar  nu  te  mai  întrista  aşa.  Am  să   spre  :  „Respectul  ce-1  datorăm  pă­
                 stracţii  în  viaţă,  sau  fiindcă  nu  mă   fac  eu  tema  în  locul  tău.  Ce  subiect  rinţilor:  avantajele  şi  dezavanta­
                 simt  în  stare  să  atrag  luarea  aminte   are ?                      jele lui“.
                 a semenilor mei printr’o ispravă mai   —  „Apa:  rolul  ei  în  natură  şi  în   Aveam,  cu  alte  cuvinte,  destulă
                 însemnată,  sau  fiindcă  vreau  să  vă  viaţa  omului“.  Mi-o  scrii?  Da?  Vai   experienţă  în  această  privinţă.  Cu
                 sperii  cu  virtuţile  mele.  Nu,  niciu-   cât  eşti  de  bun!  O  să-mi  pună   toate  acestea  căzui  pe  gânduri.  Do­
                 nul  din  motivele  care  îndeamnă  de   nota 5, *) nu i aşa?           ream  din  toată  inima,  ca  fetiţa  mea
                 obicei  pe  oameni  să  se  spovedească   —  Aşa cred.                  să  aibă  nota  cea  mai  bună.  Cum
                 în  mod  public  nu  mă  stăpânesc    —  Şi  pe  urmă,  vii  să  ne  jucăm   să  fac,  ca  să  obţină  acel  5pecare-l
                 în  clipa  de  faţă.  Mă  spovedesc  nu­  cu păpuşile?                  visa,  şi  nici  un  sfert  de  punct  mai
                 mai pentrucă vreau să dau o dovadă    —  Dupăce  isprăvesc  tema?  De­  puţin ?
                 despre  pocăinţa  mea.  Mă  înarmez  sigur.                                Dupăce  cugetai  îndelung  asupra
                 prin  urmare,  ’cu  peniţa,  ca  să-mi   —  Atunci, la revedere ! Eşti foarte   problemei,  ajunsei  la  convingerea,
                  curăţ,  întocmai  ca  cu  o  perie,  pata   drăguţ.                    că  înainte  de  a  mă  apuca  de  scris
                  neagră care-mi roade sufletul.        Şi o luă la fugă.                trebuie  să  uit  că  sunt  un  om  mare,
                    Povestea  a  început  într’o  zi  fru­  Mai  avusesem  prilejul  să  fiu  de   înalt  de  un  metru  şi  optzeci,  ci  o
                  moasă  de  Mai, când, în timpul  unei   folos  şi  altora,  în  acelaş  fel.  Iată   fetiţă de liceu, în vârstă de doispre­
                  plimbări,  am  întâlnit  o  foarte  fra­  pentruce  mă  oferisem  atât  de  re­  zece  ani.  Eram  dator,  deci,  să  îmit
                  gedă  elevă  de  liceu,  pe  care  o  cu­  *) In Rusia, notele încep delà 5 până   pe  cât  mi-o  sta  în  putinţă  felul  de
                  noşteam  Se  numea  Lizeta.  Avea   la 0, nota 5 fiind cea mai bună.    a gândi a unui copil. Foarte bine!
                  ochi  căprui,  plini  de  zâmbet  şi  de
                  lumină.  Dar,  în  ziua  aceea  ochii  ei
                  erau  trişti.  Faţa  ei  trandafirie  şi  ve­
                  selă  era,  când  ne-am  întâlnit,  pa­
                  lidă  şi  posomorâtă.  Paşii  ei  erau
                  uşori,  ca  ai  unei  păsări,  pe  când
                  acum abia îşi ţâra picioarele.
                    —  Bună ziua, Lizeto I Ce* ţi mai
                  fac  păpuşile?  Sunt  sănătoase?  Ui­
                  tasem  să  vă  spui,  că-mi  plăcea  să
                  mă  joc  cu  ea  de-a  păpuşile,  căci
                  această  îndeletnicire  mă  făcea  să
                  mai  uit  legăturile  cu  oamenii  de
                  seama mea.
                    —  Bună  ziua,  îmi  răspunse  Li­
                  zeta, cu glasul înlăcrimat.
                    —  Ce ai, fetiţo ? o întrebai, mişcat.
                  Mărturisesc  că  o  iubeam  mult,  şi
                  că  ea  răspundea  la  această  dragoste
                  a  mea  cu  toată  puterea  şi  cu  tot
                  focul  celor  doisprezece  ani  ai  săi.
                  N’am  nici  eu  însu-mi,  de  altfel,
                  decât cincizeci şi trei.
                    —  Iar...  iar  ne-a  dat...  o  temăl   Echipa,  cu  care  Amundsen  a  făcut  excursia  cu  aeroplanul  la  polul  nord.  Amundsen
                  zise ea printre lacrimi.             este bătrânul din mijloc. Fotografia e luată după sosirea lor din primejdiosul zbor
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13