Page 4 - 1925-14
P. 4

Pag. 192                                 C  O  S  I N  Z  E  A  N  A   —-----------------I--------------------30—VII. 1925 •


             deopotrivă:  popa  reformat,  învăţă­
             torul şcoalei de stat şi ceialalţi.                                       -:Æ'h
               De  câte  ori  nu-i  împungea  pe  ei                                                     Aeroplanul lui
             aşa,  un  tel  de  dudă  înăcrită,  adu­                                                  Amundsen  Înzăpe­
             când vorba de ţăranii din Plopeni.                                                        zit  în  blocurile  de
               —  Să  fie  a  dracului  de  porodiţă.                                                  ghiaţă delà pol. Din
             Ori  cum  ai  arunca  o,  cade  pe  pă­                                                   pricinna  greutăţilor
             mânt mereu în picioare, ca pisica.                                                        Amundsen nu a pu­
               Cum  poată să  se ţină atât de câr-                                                      tut atinge polul.
             pânoasă de lume?
               Şi...de unde se deşteaptă mereu?
               —  Hm, — făcu popa rtformat. —    din  clipirea  ochilor,’  din  scuturarea  Atunci  s’a  putut  vedea  clar  ce  clo­
             De unde? Ian, uitaţi-vâ, mă rog, prin   sumanelor  pe  umeri, din clătinări de  coteşte  în  acest  popă...  El  e  dea-
             geamul  din  faţă,  cu  mine.  Vedeţi   capete. Femeile vorbeau despre ace­  dreptul  o  piedică,  aici  în  Plopeni,
             cocioaba aia neagră pe deal, cu cru­  leaşi  lucruri  din  ameninţări  cu  de­  pentru bunul mers al lucrurilor.
             cea  ridicolă  pusă  drept  creastă?!   getul şi din subţieri de buze.    Se  strică  ţăranii.  Se  îndârjesc,  se
             Acolo  se  adapă  nevoiaşii  ăştia  1  A-   Rar,  vreun  flăcău,  ori  vreun  băr­  opun...  Trezeşte  pofte  de  nemul­
             colo în poiata aia ...              bat  însurat,  reîntors  de  pe  câmpul   ţumiri...  Până  ieri,  care  dintre  ei
               Ei, nu ştiţi voi ce-i un popă valah!?  de  luptă  şi  informat  de  cele  ce  se  mai  ştiau  ce  se  petrece  în  lume?
                                                 petrec  la  ei  în  sat,  dupăce  îşi  pli-  Azi  toţi  nătăfloşii  şi  nespălaţii  îţi
               —  Eu  cred  că  îndeletnicirile  lor  nia  concediul,  luând  o  duşcă  de   comentează  ultimele  evenimente  de
             i-au  ajutat  să  se  trezească  rând  pe  rachiu  mai  mult,  începea  să  răc­  pe  glob  !  Şi,  la  toate  astea,  cine-i
             rând, — luă cuvântul Lab Laioş. —  nească tulburat, sălbătăcit:         cauza — Popa!
             Nu-i vedeţi că-s vecinie dintr’un târg   —  Să  nu  vină  vremea  aia,  să  nu   Ei,  bine,  asta  nu  se  poate  suferi
             în  altul?  Urmăriţi-i  numa’.  Umblă  vină !                           mai  departe.  Ar  fi  o  faptă  de  com­
             ăştia  ca  furnicile  ...  Dar  dispun  şi   Ortacii  de  chef  însă  înţelegeau   plicitate.  Când  ţara  duce  un  răz­
             de  parale,  pe  onoarea  mea...  E  îndată  cum  vine  vorba  şi  săriau   boiu  atât  de  crâncen,  aproape  de
             putere  de  viaţă  în  ei,  domnii  mei,   să-l domolească din răsputeri:  patru  ani,  adevărat  că  în  chip  glo­
             şi pace!...                           —  Nouă ne faci necaz, numai      rios,  orice  încercare  de  subminare,
               Astfel  stând  lucrul,  nu-i  mirare,   nouă,  care rămânem acasă...!  Ştii  pe   orice  înscenare  de  nemulţumire,  e
             dacă  acestor  ţărani,  dintre  cari  cei   Nichita  ce  trage  pentru  o  vorbă  mai   o  crimă,  un  atentat...  la  siguranţa
             mai voinici şi mai frumoşi sunt ple­  mult,  ştii?!  Şi  azi  se  târeşte  dintr’o   statului... !*
             caţi la războiu chiar dela mobilizare,  temniţă  îi  alta...!  Acuma,  zice  că-i   Rechizitorul  vrednicului  secretar
             au  început  să  h  se  deschidă  ochii  la Seghedin___                 fu  straşnic.  Făcu  o  adâncă  impresie
              mari şi iscoditori în jurul lor. Şi aşa   Şi aşa, sătenii luară de veste toate’  asupra: reprezentanţei comunale.
             au  descoperit  în  grabă  o  seamă  de   mişcările  şi  toate  faptele  persoane­  — Adevărat, foarte adevărat! apro­
              lucruri  şi  fapte  în  drăguţa  lor  de   lor din administraţia lor.  bă Deneş.
              administraţie comunală, la care ar fi   Le  comentau,  le  povesteau  între   —  La  asta  nici  nu  m’am  gândit!
             căscat  ochii  mari,  prosteşti,  superi­  ei  de  zeci  de  ori,  până  în  cele  mai   se  amestecă  Lab.  Dar  nu  mă  în­
              orii imediaţi; ei insă habar nu aveau   mici  amănunte...  Fiecare  ispravă   doiesc că aveţi toată dreptatea...!
              de cele ce se petrec „la fund“.    nouă,  a  doua  zi  trecea  din  om  în   —  Să-i  facem  vânt!  îşi  întâlniră
                Cum  le  puneau  la  cale  toate  se­  om  până  la  popa.  Aici  se  oprea  şi   graiul  în  aceeaş  părere  cu  toţii.  —
              cretarul  cu  p'imarul;  cum  dregeau  o lua iar înapoi...              Primejdia  trebue  preîntâmpinată  din
              ei,  mai  rar!  Cum  se  pricepeau  să   Insă  toţi  aveau  lacăt  pe  gură.   ori  care  parte  ar  veni,  iată  adevă­
             îndosească  saci  enormi  cu  făină  ori   Nimeni  n’ar  fi  cutezat  să  ridice  un   ratul si singurul patriotism !
              cu  zahăr,  bidoane  cu  petrol  şi  lăzi   glas  în  public,  pentiu  nimic  pe   —  La  asta  mă  gândiam.  De  asta
              cu  tutun,  pe  urma  cărora  făceau   lume.                            v’am  rugat  să  osteniţi  până  aici.
              averi în ascuns! Da, erau meşteri în   Din  toate  aceste  secretarul  nu   Am  crezut  tare,  că  prezenţa  voastră
              astea, încât, îşi închipuiau ei, că nici   bănuiâ  nimic.  De  geaba  se  umflă   nu  putea  să  rămână...;  că  împre­
              dracul n’ar putea să le dea de urmă..!  primarul  Ion  Bărbat  în  pene,  bâ-   ună  vom  găsi  mai  uşor  soluţia  cea
                Dracul,  nu!  Aveau  dreptate.  Dar  tându-şi  pieptul  cu  mult  ifos  şi   mai potrivită.
              când  e  vorba  de  Plopeneni,  apui  spunând  cu  înţelesuri  încrucişate   Nu  m’am  înşelat.  Suntem  de  a-
              s’au  fript,  s’au  înşelat  dumnealor  că  el  „de  douăzeci  decani  îşi  poartă   cord!  —  trase  concluzia  secretarul
              amar.  Căci  Plopenenii  au  aflat  în   diregâtoria...“                cu aer de plină gravitate.
              curând toate şmecheriile secretarului   —  înaintea  mea  prostimea  nu  ştie   ...Pe  deal,  la  bisericuţa  de  lemn,
              şi  ale  primarului.  Se  şi  vorbia  de   nimic, n’ajjnge nimic. Las’ pe mine,   cu  turnul  înegrit  şi  aplecat  de  un
              toate,  dar  numai  în  şoapte  şi  în   domnule  secretar,  că  ţi-i  comănesc   vifor, cântau clopotele de vecernie.
              taină.  Tare,  nime  nu  îndrăsnia  să   eu!“
              scoată  nici  măcar  o  sfântă  de  vorbă   De  fapt,  pe  secretar,  în  vremea
              legănată. Gemeau acolo în adâncuri   asta,  îl  munceau  alte  gânduri.  „Po­
              cu  toţii.  Vedeau  nelegiuirele  până  pa  ăsta,  care  îşi  sună  clopotele  în
              din  colo.  Erau  prea  cusute  cu  aţă  fiecare  dimineaţă,  nu-i  lucru  curat
              colorată pentru ei. Îşi dedeau seama  în  sat.  Nu  !  Cât  era  de  întemeiată
              şi  de  urmările  acestor  abuzuri,  dar  convingerea lui dela început cu pri­
              tăceau  ca  şi  când  ie-ar  fi  atârnat  vire  la  acest  om,  se  dovedeşte  şi
              cineva lacăte la gură tuturora ...  cu  ultima  lui  isbucnire,  când  cu
                Bărbaţii  se  înţelegeau  între  ei  rechiziţionarea vitelor pentru armată
   1   2   3   4   5   6   7   8   9