Page 9 - 1925-14

30—VII. 1925 C O S ’ N Z E A N A Pag. 197

Intorcându-mă acasă, mă întinsei
pe canapea, aprinsei o ţ’gare şi
adormii, ceeace nu intra în planul
meu. Fui deşteptat de un prieten,
care venise în v’zită, şi căruia nici
prin gând ţ\u i trecea, — cum în­
ţelesei mai târziu, — să discute cu
mine despre apă.
Din fericire aveam destulă vreme
înaintea mea, tema trebuia să fie
gata pentru Sâmbătă. Mai erau două
zile. A doua zi, ceeace m’a împie­
decat să scriu despre apă n’a mai
fost prietenul din ajun, ci v nul pe
care-1 băusem împreună, şi care se
purta cu mine ca un duşman.
In sfârşit, sosi şi cea de pe urmă
zi. Mă apucai să tratez ch°stiunea:
„Apa, rolul ei în natură şi în viaţa
oamenilor". Mă durea capul îngro­
zitor, dar, cu toate acestea, scriam. Războiul din Maroc ţrezeşte interes din ce în ce mai viu in toate ţările.
Dupăce terminai, recitii ce scri­ Aci arătăm nişte adăposturi rifane, cucerite de francezi.
sesem, şi nu pricepui nimic. Totuş,
încredinţat că imitasem foarte bine Ajuns acasă, îmi recitii opera. cienii şi Grecii. Aşa este astăzi
felul de a scrie al copiilor, mă grăbii Citiţi-o şi dumneavoastră: Anglia. In natură, apa se mai gă­
să duc tema micei mele eleve. „Apa, rolul ei în natură şi în seşte şi subt formă de ploaie, care
Ea mă primi foarte bucuroasă: viaţa oamenilor*. transformă praful în noroi. Când
— E gata? Ah! ce noroc! O „Aoa este un iichid ud, care a plouă, ploaia cade mai întâi pe
să-mi pună 5, nu-i aşa? Hai, acum, apărut pe pământ încă din cea mai casă, apoi curge pe pământ. In
să ne jucăm cu păpuşile ! veche antichitate. La început, era timp ce plouă, oamenii mari ies
Ne jucarăm. Apoi mă întorsei foarte puţină apă pe pământ. Dar, pe stradă cu umbrele, pe când co­
acasă şi dormii toată noaptea som­ dupăce Dumnezeu lăsă asupra oa­ piii stau acasă şi se plictisesc foarte
nul drepţilor. menilor potopul, pe pământ rămase mult. Iarna, ploaia înghiaţă şi cade
A doua zi, Duminecă, mă dusei mai multă apă decât pământ. Tot subt forrnă de zăpadă, ceeace aduce
s’o văd. Sosesc. Mama Lizetei îmi de atunci a rămas şi apa din bălţi, frigul.
ieşi în cale, cu o mutră solemnă, din lacuri şi din mare. „In viaţa omului, apa serveşte la
ca o clopotniţă impunătoare. Ochii „Apa se adună totdeauna în lo­ diferite lucruri: se face cu ea cea­
— ?
ei se îndreptară asupra mea ca două curile cele mai adânci, şi nu poate iul, supa, şi tot cu ea ne spălăm;
ţevi de revolver. să stea pe înălţimi, pentrucă apa e când o întrebuinţăm cu săpun şi
— A, dumneata eşti, domnule? lichidă. Chiar dacă o vărsăm pe când ne intră în ociţi, ea ustură
Chiar dumneata? pământ, ea curge dela deal la vale, foarte tare. Clăbucii de săpun, dacă-i
— Sunt aproape sigur, doamnă, şi nu dela vale la deal. Când vine amestecăm cu puţină apă, sunt buni
că suntem. din vârtul unui munte, ea curge ca să facem cu ei băşici de săpun.
deasemenea foarte repede, de aceea Pentru a face băşici de săpun, luăm
— Să nu glumim, domnule.
puţin săpun, îl topim în apă, apoi
munţii sunt înconjuraţi de cele mal
— Dumneata eşti scriitor, au...tor?.. multe ori de mări, de lacuri şi de luăm un pai, şi după ce l-am îmu-
Auzi? mlaştini. iat în acest lichid, suflăm cu bă­
— Aud, dar nu prea înţeleg „Toate râurile curg dela deal la gare de seamă. In vârful paiului se
— Ce-ai făcut fetei mele? vale, pertrucă isvorăsc din înă’ţi- formează atunci o băşică mare, de
— Lăsaţi-mă să mi aduc aminte... mile munţilor, şi pentrucă apa e toate culorile, foarte frumoasă, care
— Du-te, de-o vezi I lichidă. E foarte lesne s’o deosebim se înaiţă în aer până când ples­
Mă dusei şi o văzui. Stătea trân­ de untdelemn, pentrucă untdelemnul neşte. '
tită pe patul ei şi plângea, sărăcuţa, fiind mai uşor se ridică de-asupra „Apa serveşte deasemeni la spă­
din toate puterile. apei. latul rufelor şi scândurilor din odae.
— Lizeto 1 începui eu. „In mlaştini, apa e murdară; în Mulţi oameni fac în apă şi baie,
— Oh, mamă ! mamă! Chiamă mare, ea este sărată. Apa din mlaş­ dar câteodată se îneacă.
portarul să-l omoare ! striga fetiţa. tini şi cea din mare nu se bea. Se Vedem, deci, că rolul apei în
Rămăsei înmărmurit. bea numai apa din râu, şi asta nu­ natură şi în viaţa omului e foarte
— Poftim, ia-ţi înapoi tema du- mai acolo unde nu sunt cişmele. însemnai*.
mitale caraghioasă, care a făcut-o Nu e bine să bem apă după ce Iată opera mea. In definitiv, n’am
pe fata mea de râsul întregei clase, am fugit şi ne-am încălzit. E mai scris niciun cuvânt, pe care să nu-1
şi pentru care profesorul i-a pus bine să bem ceai, cafea sau limo- cunoască o fată de doisprezece ani,
nota zero! Iaţi-o înapoi, şi... nadă. şi mi se pare că am înregistrat tot
M
Luându-mi opera cu băgare de „Apa serveşte şi ca mijloc de ceace poate să ştie despre „ap.
seamă o pusei în buzunar şi plecai. transport, şi ţările care posedă un copil din clasa patra. Ce ar fi
Mi-se părea că duc cu mine întreg multă apă au şi un comerţ foarte vrut, adică, profesorul? Să încerce
Oceanul Atlantic, cu toate tainele lui. desvoltat. Aşa erau altădată Feni­ dumnealui să compună o temă ca