Page 6 - 1925-14
P. 6

Pag. 194                                 C  O  S  1  N  Z  E  A  N  A                        30-VII 1925


              C      O       N      U      L      V      A     S      I L E           Î  VLADIMIR N ICO ARĂ  A  L  Ă
                                                                                                  O
                                                                                         N
                                                                                                      I
                                                                                             D
                                        DE SABIN } TRl'ŢIA
                                                                                      Cu sufletul bătut de gânduri rele
                                                                                      Stau azi trudit la margine de drum
                înalt  şi  grăsuliu,  cu  spinarea  în­  de  alte  principii  şi  nu  aproba  pe   Privind uimit: din visurile mele
              covoiată  puţin  din  cauza  bătrâneţii,   nici unul.                   Ce s'au sfărmat sub vremi le rebele
              vesel  şi  vorbăreţ,  aşi  apucasem  să-l   Mă  scuzaţi  domnilor,  —  zise  un   Na mai rămas decât un pic de scrum.
              cunosc  eu  pe  Conul  Vasile.  Dea­  tinăr  advocat,  —  dar  eu  sunt  de
              supra  urech  i  drepte  îşi  lăsase  în-  părerea,  că  sufletele  pribegesc  în
              tr’adins  câteva  fire  de  păr  cărunt,   „nirvana.*  La  un  moment  dat  apoi,   Zădarnic cerc cu mâni tremurătoare
              pe  cari  le  pieptăna  într’o  parte,  să  se  transformă  în  fiinţe  diferite,  spre   Să prind în zbor al gândurilor fum,
              acopere  „luna,*  care  făcuse  mari   exemplu în muscă, ori.... —      Speranţele au fost înşelătoare,
              ravagii  pe  capul  dumnisale.  In  ti­  „E  asta  una  nu  se  poate!“  zise   Iubirile sunt clipe trecătoare,
              nereţe  fusese  cel  mai  bogat  om  al  conul Vasile.                  Credinţele s’au măcinat pe drum.
              ţinutului,  dar  după  moartea  cucoa­  „Nu  ţi-se  pare  oarecum  prea  ciu­
                                    r
              nei  Anetta,  câteva  proc se  cu  nea­  dată  afirmaţia  asta,  dragă  doctore?..   Cum nu mai sper în clipa care vine
              murile răposatei soţii, îl sărăciră.  S'ar  putea  oare  ca  dumneata  —  pu­  Si nu mai cred în ziua de acum,
                 Copii  nu  avea.  Din  toată  măreţia  nem cazul şi să nu te superi — după   Când nu mai am încredere în bine,
              zilelor  din  tinereţe,  îi rămăsese doar  moarte  să  iai  fiinţa  unui  patruped,   Când de tristeţe zilele mi-s pline
              o  casă  boierească  şi  câteva  pogoane  care ...“ —                   De ce mai zăbovesc pe-al vieţei drum ?
              de  vie.  Cu  toate  neajunsuri  e  însă,   „Z-i  măgar,  coane  Vasilică  ..“  —
              firea îi rămăsese aceiaşi, vesel, vor­  îl  întrerupse  zimbind  un  mucalit,
              băreţ  şi  vecinie  prevenitor.  Pentru   care se afumase binişor.         „Ei  nepoate,“  —  cei  tineri  fără
              asta  îl  stimau  deopotrivă  şi  bătrâni   „Tocmai!.,  aşa  vroiam  să  zic  —  deosebire toţi îi erau nepoţi — „spu­
              şi  tineri.  Conul  Vasile  era  sufletul  şi  să  nu  te  superi  dragă  doctore  şi   ne  şi  dumneata  ceva.  Eşti  student
              oricărei societăţi. Rar se făcea vre-o   nepoate..“  —  spuse  iarăşi  la  rân-  în  teologie  şi  trebuie  să  ştii!...“—
              petrecere,  dela  care  să  fi  lipsit,  iar  du-i  conul  Vasile.  —  „Dumneata   Ce  am  spus  nu  îmi  aduc  aminte,
              cules  de  vii  fără  dumnealui  nici  că   care  ai  pretenţia  de-a  face  în  lume  —  eram  şi  eu  subt  efectul  „vinu­
              se  putea.  Ca  povestitor  era  neîntre­  dreptate  şi  eşti  om  cu  învăţătură  lui“,  care  îmi  trecuse  dela  cap  şi  la
              cut  Când  începea  vreo  anecdotă,   mare,  după  moarte  să  ajungi  în  aşa  picioare,  —  dar  conul  Vasile  nu  a
              îşi  aduna  în  jur  o  galerie  ş’apoi  să   hal?..“                   fost mulţumit de Ioc cu părerea mea
              fi văzut râs şi voie bună.             Paharele  de  vin  se  goleau  mereu   despre „ceialaltă lume.“ Atunci dum­
                Cu  cei  tineri  îi  plăcea  să  lege   şi  cu  cât  se  inveselau  inimele,  cu   nealui  îşi  trecu  degetele  tremură­
              vorbă,  să  îi  descoasă,  mai  ales  în   atât  devenea  şi  discuţ'a  mai  inte­  toare  peste  firele  cărunte,  cari  îi
              chestii  de  dragoste.  Era  meşter  is­  resantă.  Intr’un  târziu  conul  Vasile  acoperau  „luna,“  apoi  clipi  de  câ­
              cusit  în  treburi  de  căsătorie  şi  pen­  făcu  propunerea  să  îşi  spună  fie­  teva ori obosit şi zise:
              tru  lucrul  acesta  îi  umblau  şi  fetele   care  părerea  şi  să  fie  primită  de   „Domnilor,  văd,  că  discuţia  nu
              în  voie.  Cu  un  cuvânt,  conul  Vasile   toţi  aceia,  care  se  va  părea  mai  mai  vrea  să  ia  sfârşit.  Fiecare  a
              se  pricepea  la  toate.  Cu  ocazia  unei   convingătoare.  Eu,  fiind  cel  mai  ti­  spus  ceva,  dar  nu  se  pot  proba  cu
              serbări, — de îmi aduc bine aminte,   năr  am  rămas  pe  urmă.  Când  vine   dovezi.  Eu  nu  ştiu,  care  va  fi  ade­
              era  o  sfinţire  de  biserică  —  eram   şi  rândul  meu,  conul  Vasile  se  în­  vărată  din  multele  păreri,  dar  per-
                                                                       :
              câţiva  oaspeţii  preotului  din  loca­  toarse spre m'ne şi îmi z se:   miteţi-mi să vă istoricesc o întâm-
              litate.  Conul  Vasile  era  între  primii
              învitaţi.  După  masa  înbelşugată,  la
              care  se  servise  vin,  ca  !a  nunta  din
              „Cana,“  —  părintele  ne  ospătase
              cu  tot  ce  avea  mai  bun  şi  nu  în-
              zadar  se  ruga  lui  Dumnezeu*  că  îi
              dăruise multe bunătăţi — cum, cum
              nu,  venise  vorba  despre  ,ceialaltă
              lume.“  Pe  tema  asta  se  încinsese  o
              discuţie  aprigă,  între  un  preot  or­
              todox şi unul catolic. Preotul catolic
              susţ  nea  ex  stenţa  unui  loc  numit
              „purgator,“  unde  după  părerea  lui,
              aveau  să  se  ispăşească  sufletele  pă­
              cătoase, iar colegul său ortodox, era
              de  altă  părere  şi  nu  se  lăsa  nici
              cum  bătut.  Stăpânul  casei,  vrând  se
              observe  întru  toate  regulele  ospi­
              talităţii,  nu  se  mesteca  în  discuţie.
              Ceilalţi aprobam şi desprobam, când
              pe  unul,  când  pe  cellalt.  Conul        Agitaţiile chineze împotriva străinilor şi’n special împotriva Angliei, au
              Vasile,  care  avea  pretenţia  că  se       luat proporţii uriaşe. Până şi copiii de şcoală au demonstrat pe străzi,
              ocupă şi cu spiritismul, era cu totul                    cerând alungarea streinilor .din China






                                                                                                      i
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11