Page 10 - 1926-29-30

Pag. 286 ----- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - 25-VII. 1926

ţiuni de acelaş fel. Cum însă bă­ — Rozalie, adă pe cel bun, pe şl după ce băură câte trei pă­
trâna nu ceda, hangiul primi în cele cel mai bun, pe cel care nu se hăruţe el declară, plecând:
din urmă să dea cei douăsutecinci- mai află. — Şi-apoi, dta ştii, când nu vei
zeci de franci. Servitoarea apăru, ţinând o sticlă mai avea, acolo mai este; numai
A doua zi semnară actul. Şi lunguiaţă ornată cu o foaie de viţă să nu te sfieştl — Eu nu mă uit
mama Magloire pretinse o jumătate de hârtie. Cu cât va fi mai curând gata, cu
de franc pentru cinste. El umplu două păhăruţe. atâta voi fi mai mulţumit.
— Gustă aceasta, mămuco, e ceva i se urcă în trâsuricâ.
Trei ani s’au scurs. Buna femeie straşnic. I reveni peste patru zile. Bă­
se purta de minune. Ea arăta, parcă Şi buna femeie se puse să bea aşe­ trâna era dinaintea uşei, ocupată
nu îmbătrânise nici cu o zi, iar zat, în sorbituri scurte, făcând să să taie pâine pentru supă.
Chicot despera. I se părea că plă­ dureze plăcerea. Când şi-a golit pa- El se apropie, îi zise bună ziua,
teşte această rentă de o jumătate haru', ea scurse picăturile rămase, şi îi vorbi deaproape, să-i simtă
de secol, că era m'nţit, înşelat, rui­ apoi daclară: suflarea. Şi recunoscu mirosul al­
nat. El mergea din când în când — Asta, în adevăr, edin cel bun. coolului. Atunci f.ţa i se desch’se.
să vadă pe fermieră, cum te duci, Nici nu termină ea de vorbit, că — îmi vei da un pahar de cel
în Iulie, să vezi dacă g âul e copt Chicot îi şi turnă un al doilea pa­ fain ? zis el.
r
pentru secere, în lanuri. Ea îl pri­ har. Ea voi să refuz?, dar era prea Şi ciocniră paharele de două sau
mea cu o anumită şireteme strecu­ târziu şi îl degustă îndelung, cape de trei ori...
rată printre gene. Al fi z's că se cel dintâi. Dar nu peste mult îacepu să um­
felicita de ce bine Ta jucat; iar el El voi să-i propună un al treilea ble vorba că mama Magloire se îm­
se urca repede în trâsuricâ, mur­ pahar, dar ea rezistă. El stărui: bată singură. O adunau ba din bu­
murând: — Vezi dta asta i lapte; eu beau cătărie, ba din curte, ba d’n dru­
— Hârca asta nu va mai crăpa! zece, douăsprezece, fără gceutate. murile din împrejurime şi trebuia
Merge ca zahărul. Nimic în burtă, să o ducă acasă inertă, ca un
Nu mai ştia ce să facă. Văzând-o,
îi venia să o stranguleze. O ura cu nimic la cap; parcă s’ar evapora cadavru.
o ură feroce, vicleană, cu o ură de pe limbă. Nimic nu-i mai bun ca Chicot nu mai dădea pe la ea, şi
ţăran furat. asta pentru sănătate. când i se vorbea de ţlrancă el
murmura, compunându-şi o faţă
Începu să caute m jloacele. Cum ea era tare ispitită, primi
dar numai o jumătate de pâhar. întristată:
Ictr’o bună zi, el veni să o Atunci Chicot. într’un elan de — Ce nenorocire, la vârsta ei,
vadă, frecându-şi mâ nele, asa cum generositate, strigă : să ia o asemenea deprindere? Ve­
făcuse întâia oară când i-a propus — Ei iată, fiindcă îţi place, am deţi dv. când eşti bătrân nu mai ai
târgul. să ţi dau un butoieş, ca să-ţi do­ puteri: aceasta se va sfârşi rău
Şi după ce vorbiră câteva mi­ vedesc că noi suntem totdeauna o într’o bună zi.
nute : bună pereche de prieteni. In adevăr, aceasta s’a terminat rău.
— I-a spune, mămuco, dece nu Femeea nu zise nu, şi plecă un pic Ea muri îa iarna următoare, către
vii să mănânci la mine când treci cu chff. Crăciun, căzând beată în zăpadă.
prin Eprt viile ? Lumea bârfeşte: Adoua zi hiugiul intră în curtea Şi jupânul Chicot moşteni ferma
se vorbeşti că nu suntem prieteni mamei Magloire, apoi trase din fun­ declarând:
şi aceasta mă întristează. Ştii, la dul trăsuricei un butoieş legat în — Dacă această ţărancă nu ar
mine, dta nu plăteşti nimic. Nu mă fier. După aceasta, el voi să o facă fi luat darul beţiei, mai trăia cel
uit eu la un prânz. Oricând îţi va să guste conţinutul, pentru a-i do­ puţin zece ani.
cere inima, vino, fără mofturi, asta vedi că este aceeaşi băutură fină, Trad. de D. I. C .
îmi va face plăcere.
i
Mama Mag’oire nu se lăsă ru­
gată şi chiar a treia zi, cum se
duse la târg în căruţă condusă de
Celestin, sluga ei,ea îşi trase calulfâră
stingherială în grajdiul lui jupân
Chicot şi ceru prânzul făgăduit.
Hangiul bucuros, o trată ca pe o
doamnă, servlndu-i pu’, cartaboş,
cârnaţi, friptură şi slănină cu varză.
Dar ea nu mâncă mai nimic, sobră
din copilărie, trăind totdeauna din
puţină supă şi o felie de pâine cu
unt
Chicot stăruia, încurcat. Ea nici
nu bea. Refuză ch'ar şi cafeaua.
El întrebă :
— Dar un păhăruţ ai să pri­
meşti.
— Ah, de asta, da. E i nu z’c nu.
Şi el str gă din toţi plămâni’, de-a
lungul hanului.