Page 5 - 1926-29-30
P. 5

25—VII 1926                        ----------- C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  - - - - - - -        Pag. 281

    văzut  de  departe  de  paşnicul  ei.   Aşa murmura mulţimea ce mă în­  tr’un  cerc  de  fier  incandescent.  Mă
    Furul,  care  nu  luase  nici  un  stru­  conjurase.                    umplea  o  greaţă  stupidă  şi  amară.
    gure,  se  gândi  că  nu  va  fi  crezut   Răsbunare.  Să-l  ucidem!  Să-l   Cercam  să  ţip,  să  urlu,  dar  cuvin­
    nevinovat  şl  deci  nevoind  să  su­  aruncăm fiarelor!                tele  îmi  erau  sugrumate  de  greul
    fere  pe  nedrept,  începu  să  fure   Iar  unul  ridicându-se  dintre  ei,   humei.  Rospiram  repede  şi  dureros.
    din via bogată“.                    le zise :                           Ochii mi-i simţeam umpluţi cu sân­
      Aristophan  o  comentează  cu  iro­                                   gele  ce  svâcnea  nebun.  Nu  vedeam
                                                                                      r
    nia  lui  sarcastică  :  »Via  e  viaţa.   —  Să-l  ucidem?  Dar  el  ne-a   decât  figu i  roşii,  demoni  răi  ju­
    Paznicul  e  moartea  ce  va  să  vină.   fost  întotdeauna  servit  şi  l’am  pu­  când  de-asupra  flăcărilor  de  foc
    Pe  toţi  ne  aşteaptă  cu  toate-că  vom   tut  ucide  erl  ca  şi  astăzi.  Ne-a  fost  neîncetat.  Iar  durere  stăruia  cu  fie­
    cerca  să-i  arătăm  că  nu  ne-am  fo­  întotdeauna  la  picioare  şi  oricine  care  clipă  mai  sălbatică,  mai  de
                                                                                                     ?
    losit  de  darurile  ei.  De  ce  atunci   şi-a  putut  ştrerge  murdăria  încăl-   nesuferit.  Cercam  să-mi  m şc  cor­
    să  nu  ne  încărcăm  braţele  cu  stru­  ţămintelor  pe  faţa  lui.  Altceva  ne  pul  şi  neputinţa  de  mişcare  nu  se
    gurii  plăcerilor?  Fi-va  osânda  mai   trebue  nouă.  Vre-un  joc  înfiorător.   părea  mai  dureroasă  decât  oricare
    mică  pentru  ce-1  ce  va  fl  băut  mai   Vre-o  născocire  uimitoare  să  ne  alt  chin  omenesc  sau  din  alte  lumi.
    puţin din păharul plăcerilor?,“     facă  să  petrecem.  II  vom  ucide  In  mine,  gândul,  voinţa  urlau  şi  îmi
      —  Astfel  şi  tu  fiul  meu  —  con­  mâine,  dar  să  ne  distrăm  pentru  porunceau  scăparea;  iar  corpul  se
    tinuă  bătrânul  filosof  —  gândeşte-   astăzi.                        opunea. Şi atunci din nou ţipa bles­
    te  că  eşti  pentru  o  clipă  stăpânul   Şi apoi tot acesta continuă:  temul  gândului  să  rup  acest  lanţ
    viei  şi  că  paznicul  ei  e  departe.   —  Să-l  îngropăm  de  viu.  Nu  va   al  durerii,  şi  neputinţa  corpului  îl
    Ce-ţi  pasă  dacă  va  veni  odată  să-  mai  putea  să  muşte.  II  vom  pune-   întărâta.  Această  luptă  a  neputinţii
    ţi ceară socoteala. Asta-i doar treaba  podoabă vie în Piaţa sclavilor. Vre­  îmi  măcina  creerii;  iar  gândurile  şl
    lui,  iar  a  noastră  e  cea  a  culesului  un  filosof  îl  va  întrebuinţa  dreot   voinţi  fără  stăpân  se  învârteau  în-
    de plăceri.                         scaun,  pledând  elevilor  săi.  Alţii   tr’un  joc  macabru.  Simţeam  cum
      Şi  chemând  pe  Vena,  pe  fiica  sa,  vor  veni  cu  noi  născociri  glumeţe   mi  se  risipeşte  eul,  cum  mi  se  dis-
    mi-o aruncă în braţe : iar aceasta se  şi vom petrec de minune.         tramă  gândurile.  Acest  joc  chinuitor
    lipi  de  mine  şi  îmi  surâse.  Era  în­  Plebea primi cu entuziasm această   mi  se  restrângea  pe  faţă,  ca  chipul
    tâia  clipă  după  ani  când  am  zâm­  propunere  grozavă.  Mi-au  săpat   unui  om  într’o  apă  clară.  Plebea
    bit şi eu. Uitând grija zilei şi morţii,  groapa  adâncă  până  în  gât  şi  apoi   hohotea nesimţitoare la această luptă
    m’am  dedat  dragostei  şi  fericirei.  au  început  să  mă  acopere  cu  pă­  a  nebuniei  şi  morţii.  Unii  săltau
    Am  simţit-o  bună  şl  iubitoare,  se­  mântul  greu  si  umed.  A  fost  cel   peste  mine,  alţii  asmuţeau  câinii,
    nină  şi  nebănuitoare  în  dragostea  mai  grozav  chin  pe  cari  Tar  fi  pu­  cari lătrau întărâtaţi şi speriaţi.
    ei,  pe  care  o  credea  veşnică.  Cul-  tut  născoci  vre-odată.  Pământul  mă   Până  târziu  noaptea  dură  acest
    cându  şi  capul  ei  dulce  pe  braţele  strângea  mai  puternic  decât  cele   joc.
    mele,  mă  privea  cu  ochii  deschişi  mai  strânse  şi  uriaşe  lanţuri.  Pe   Pierzându-mi conştiinţa, m’am tre­
    mari  şi  strălucitori  de  fericire.  Iar  piept  simţeam  un  munte  de  plumb;  zit  după  zile  scăpat  şi  adăpostit
    eu  cercam  să-mi  stăpânesc  inima,  în  trup  m'ci  ace  reci  şi  ascuţiţe.  într’o  pădure,  îndepărtată  de  bles­
    ce  bătea  nebună  la  o  fericire  atât  Capul mi-1 simţeam ca strâns în-  temul omului.
    de  covârşitoare  pentru  biata  mea
    viaţă menită doar durerilor.
      Şi  apoi  iarăşi  veni  fiara  :  omul,
    să  destrame  cu  mâini  brutale,  feri­
    cirea noastră abia începută.        O NOUĂ ÎNFĂŢIŞARE a GRAZ1EI DELEDDA
      Un  prietin  al  părintelui  meu  de-
    acuma,  un  cinic  îmbătrânit  în  pe­                     de MARCEL ROMANESCU
    treceri  şi  rele,  se  îndrăgosti  cu  pa­
    tima  urâtă  a  bătrâneţii  de  Vena.   Scriitoarea italiană, ce şi-a asigu­  plicităţii  uimitoare  de  care  dau  do­
    Găsind-o  singură  încearcă  să-i  ră­  rat  un  nume  în  literatură  prin  le­  vadă  marii  creatori.  Cercetând  din
    pească  dragostea,  când  eu,  neţi­  gătura  indisolubilă  cu  pământul  ochii  toată  scara  sentimentelor,  se
    nând  seamă  că  numai  sunt  om  şi   Sardiniei,  şi-a  schimbat  zarea  în  opresc  pe-o  treaptă  ca  să  dea  viaţă
    n’am dreptul de-a ridica braţul asu­  ultimul  ei  roman,  La  fuga  in  Egitto  unor  figuri  cari,  luate  în  parte  par
    pra  celor  ce  stau  sub  lege,  îl  isbii  (Treves,  Miiano).  Geutateace-o  în­  opuse,  dar  se  integrează  în  obârşia
    cu  pumn  de  fer  în  cap  şi-l  ucisei   tâmpină  un  scriitor  în  asemenea   misterioasă  a  creaţiunilor.  lată  dece
    pe  loc.  îngrozit  de  fapta  mea  ne­  împrejurări  constă  în  găsirea  unui  te’ntrebi  adesea  cum  unul  şi  ace-
    bună  stăm  pierdut  ;  iar  un  cerşitor  raport  intuitiv  între  inspiraţia  pro­  laş  scriitor  poate  să-şi  populeze
    întrând  după  milă  mă  văzu  şi  des-  prie  şi  materia  nouă,  raport  pe  care  cărţile  cu  personaje  atât  de  osebite,
    coperindu-mi  fapta  alergă  s’o  di­  trebuie  să-şi  rid’ce  noua  clădire.  să-i  adune  din  patru  st  hii  ca  să-i
    vulge mulţimii..                    Scriitorii  mari,  cari  au  parcurs  lu­  facă  să  trăiască,  în  acel  spaţiu  mic,
      —  Ua  osândit  de  lege  şi  scos  mea  patimilor  omeneşti  şi  pentru   comedia  efemeră  şi  totuşi  nemuri­
    din  rândul  oamenilor  să  încerce  să   cari  acea  lume  de  sentimente  nu­  toare  a  vieţii.  Explicaţia  e  că  cerul
    ucidă,  el  care  poate  fi  ucis  de  ori­  mai  conţine  taine,  prind  îndată  şi  pământul  în  care  sânt  situate
    cine,  servit  placului  mulţimii.  Să  acest  raport,  ba  aş  zice  că  nici   expresiile  acelea  de  viaţă,  erau
    ucidă,  el  care-şi  cerşeşte  viaţa  din   n’au  nevoie  să-l  constituie,  fiindcă  dinainte  în  sufletul  creatorului,  aşa
    mâinile  tuturor,  delà  cel  mai  umil   e  închiegat  gata.  Totul  consistă  încât  ele  se  mişcă  supuse  la  po­
    sclav,  delà  cel  mai  stârpit  şi  mai  pentru  ei  în  regăsirea  şi  aplicarea  runca lui.
    laş.                                Iui,  In  aceasta  stă  origine  multi­  Intorcându-mă la cazul Graziei
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10