Page 9 - 1926-29-30
P. 9

25—VII. 1926                        -----------C  O  S  I N  Z  E    A  N  A  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  Pag. 285

        —  Nu  te  năcăji  aşa.  Dta  vei  ră­  LITERATURA PERSANA
      mâne  aici  atâta  cât  bunul  Dumne­
      zeu  te  ve  lăsa  să  trăieşti.  Eşti                      C  Â  N  T  E  C  E
      la  dta  acasă.  Numai  că  îmi  vei  da
      la  notar  o  mică  însemnare  pentruca                                                de MIRZA SCHAFFl
      după  dta  ferma  să  fie  a  mea.  Dta
      copii  n’ai,  decât  câţiva  nepoţi,  la                               I.
      care  nu  ţii.  Iţi  convine?  Iţi  păstrezi
      avutul  cât  trăieşti,  iar  eu  îţi  dau          Spre ceruri inima-mi se-avântă
      treizeci  de  pa  tace  de  câte  cinci            De când fericirea’şi trage
      franci în fiecare lună. E numai câş­                    Din visul fericirii tale
      tig pentru dta,                                    Si se întoarce iarăş unde
        Bătrâna  rămase  surprinsă,  neli­               I-a răsărit întâi 7z cale
      niştită, dar ispitită. Ea agăugă :                      A dragostei simţire sfântă.
        —  Eu  nu  zic  nu.  Vreau  numai
      să  mă  mai  gândesc  la  treaba  asta.            Ca-un isvor care ţâşneşte
      Mai  vino  să  vorbim  de  ea  în  cur­            Şi se ’nalţă nebunatec,
      sul  săptămânei  viitoare.  Iţi  voi  răs­              Ca să-şi scalde'n soare faţa
      punde atunci de cum am chibzuit eu.                Dar, domol recade iarăşi
        Jupânul  Chicot  plecă,  mulţumit                Acolo de-unde-şi trage viaţa
      ca  un  rege  care  a  cucerit  un  im­                 Şi unde iar puterea-i creşte.
      periu.
        Mama  Magloire  rămase  pe  gân­                                    II.
      duri.  Noaptea  următoare  nu  dormi.                   îşi scaldă soarele lumina
      Timp  de  patru  zile  ea  avut  febra                  In valul nesfârşit al mării
      nehotărîrii.  Mirosea  ceva  necurat                    Şi apele se *văpăiază
      în  această  afacere,  dar  gândul  ce­                 Şi tremură ’n lumina zării.
      lor  o  sută  cincizeci  de  franci  pe
      lună,  a  acelui  frumos  argint  sună­                 Ca soarele îţi scalzi fiinţa
      tor, care urma să vină să i se scurgă                   In marea cântecelor mele
      în  şorţ,  căzându-i  ca  din  ceruri,                  Şi toate-şi tremură lumina
      fără  să  facă  nimic,  o  chinuia  de                  Când tu te oglindeşti în ele.
      dorinţă.
                                            •  i  .  -                      III.
        Atunci  merse,  căută  pe  notar  şi   ' -% ■ TS'"'
      îi  povesti  întâmplarea.  El  o  sfătui                Când, odată, poarta ’şi va deschide
      să  primiască  propunerea  lui  Chicot,                 Paradisul, pentru cei cucernici
      dar  cerând  cincizeci  de  patace  de                  Şi-atâţia oameni îşi vor teme soarta
      câte  cinci  lei,  ferma  valorând  pe                  Şi s'or cutremura-atâţi nemernici
      puţin şasezeci de mii de lei.
        —  Dacă  dta  mai  trăieşti  cinspre-                 Numai eu voiu sta — din toată gloata —
      zeci  ani,  spunea  notarul,  el  nu  va                Liniştit şi 'ncrezător în mine
      plăti  în  chipul  acesta  decât  patru­               ' Căci pe pământ, aici, deschisu-mi-s'a
      zeci şi cinci de mii de franci.                         Poarta paradisului, prin tine.
        Bătrâna  se  cutremură  la  perspec­
      tiva celor douăsutecincizeci de franci                                IV.
      pe  lună;  dar  mereu  neîncrezătoare,                  Ori unde mă întorc, adie
      temându-se  de  mii  de  lucruri  ne­                   In jurul meu a ta suflare
      prevăzute,  de  şiretenii  ascunse,  ea                 Şi ori unde îmi port privirea
      rămase până în seară, punând între­                      Tot chipul tău slăvit 'mi-apare
      bări şi neputându-se hotărî să plece.
      In  cele  din  urmă  spuse  să  i  se  facă             In marea gândurilor mele
      actul  şi  se  întoarse  acasă  turburată,              Dacă apui câte odată
      parcă  ar  fi  băut  patru  ulcele  de                  E ca să-mi răsări din valuri
      cidru nou.                                              Mai mândră şi mai luminată.
        Când  Chicot  veni  după  răspuns,
      ea  se  lăsă  îndelung  rugată,  decla­                                     traduse de I. CONST. DELABAIA
      rând  că  nu  se  învoieşte,  dar  mis­
      tuită  de  teama  că  el  nu  va  consimţi
      să  dea  cei  douăsute  cincizeci  de   —  Eu  nu  mai  am  de  trăit,  de   Jupânul  Chicot  nu  se  lăsă  luat
      franci.  In  urmă,  cum  el  stăruia,  ea  bună  seamă,  mai  mult  de  cinci-şase  cu vorba.
      îşi spuse pretenţiile.              ani. Iată-mă ajunsă  aproape de şap­  —  Haide,  haide,  bătrână  practică
        El  avu  o  tresărire  de  desamăgire  tezeci  şi  trei  de  ani  şi  nu  prea  ce-mi  eşti,  dta  eşti  tare  ca  turnul
      şi refuză.                          sdravănă.  Alaltăseară  am  crezut  că  bisericei.  Vei  trăi  pe  puţin  o  sută-
        Atunci,  pentru  a-1  convinge,  ea  mă  duc.  Mi  se  părea  că  mi  se  go­  zece  ani.  Dta  ai  să  mă  îngropi,  cu
      începu  să-şi  preţuiască  durata  pro­  leşte  trupul  şi  a  trebuit  să  mă  ducă  siguranţă.
      babilă a vieţei.                    pe sus în pat.                        Toată ziua fu pierdută în discu-
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14