Page 8 - 1926-29-30
P. 8

Pag. 284                           — C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - - - - - - -  ---------------------------- 25-VII. 1926
                                                                                                      *
              —  Staţi,  staţi  oameni  buni,  —   Dar  se  vede,  că  şi  nebunul  ui­  deoarece notarul,  un* prieten bun al
            apoi  scoţând  de  sub  şorţ  o  sticlă,  tase,  că  el  e  nebun,  deoarece  din   meu  de  pe  vremea  când  eram  a-
            o  destupă  şi  stropi  în  ciubăr,  în  înfuriat,  faţa  sa  se  schimbă  într’o   mândoi  prisonieri  într’un  lagăr  din
            formă  de  cruce,  câteva  picături  din  schimonositură  de  râs  plin,  cu  ho­  Rusia,  îmi  dădu  curând  dovezi,  că-i
            apa sfinţită la Bobotează. Se întoarse  hote.                          în  toate  minţile  şi  n’am  motive
            apoi spre oameni şi spuse tainic:     —  Tu?  Tu,  aici?  Dar  ce  cauţi  să-mi fie teamă de el.
              —  E  tot  acolo.  Aşa  cum  Tarn  aici?                                A  doua  zi  —  după  un  chef mon­
            lăsat.  Numai  să  grijiţi  să  nu  sară   îmi  fu  foarte  greu  să  mă  con­  stru  —  m’a  însoţit  în  plimbare  la
            la voi.                             ving,  că  notarul  nu-i  nebun,  atunci  gară,  făcându-mă  atent  la  despăr­
              Acuma  plecară  toţi  spre  cesa  co­  când  trecuse  impresia  momentană  ţire:
            munală.  Intre  timp,  se  adunase  tot  şi  revenisem  la  starea  normală  de   —  Şi  aşa,  aşa,  dragul  meu,  să
            satul.  Erau  acolo  femei,  bărbaţi,  om singur aflat în faţa unui nebun.  te  păzeşti  să  faci  băi  de  soare  prin
            copii, de toate vârstele.             Dar mai apoi m’am liniştit repede,  satele noastre.
              Cum  n'aveam  ce  face,  mă  luai  şi
            eu după ei.
              Casa  comunală  era  abia  la  câţiva
            paşi  de  cârciumă.  Intrarea  în  pri­
            mărie  era  prin  stradă,  iar  poarta
            ogrăzii  da  în  spre  un  maidan  cu              B U     T O     I   E Ş U          L
            bălţi,  unde  păşteau  gâştile  satului.
            Casa  comunală  era  ridicată  pe  un
            fundament  mai  înalt  iar  fereştrile                     de GUŸ DE MAUPASANT
            cari  dau  în  spre  ogradă  erau  înalte
            la  vre-o  trei  metri  delà  pământ.
            Dedesuptul  uneia  dintre  tereştri  era   Jupânul  Chicot,  hangiul  de  la  altul  până  sub  fustele  bătrânei  să
            coperişul  aproape  plan  al  coteţului  Epreville,  îşi  opri  trăsurica  înaintea  adune  cojile,  apoi  se  întorceau  fu­
            cu  pricina.  Ograda  era  îngrădită  fermei mamei Magloire. Era un sdra-  gind, purtând în ciocul lor prada.
            de  jur  împrejur  cu  un  gard  înalt  cu  hon  de  patru  zeci  de  ani,  roşcovan   Chicot  părea  stingherit,  nehotărât
            streşină.  Nu  se  vedea  nici  ţipenie  şi  burtos,  şi  trecea  drept  un  mare  îngrijorat,  cu  ceva  care-i  stătea  pe
            de  om.  Bineînţeles  afară  de  notar,  şiret,                         limbă  şi  nu  voia  să  iasă.  In  cele
            pe  care  îl  văzusei  şi  eu,  exact  aşa   îşi  legă  calul  de  stâlpul  porţei,  din urmă, se hotărî:
            cum  îl  descrisese  lelea  Saveta.  Faţa  apoi  intră  în  curte.  Avea  el  un  pă­  —  l-a spune, mamă Magloire...
            nu  i-o  putui  vedea,  fiind  acoperită   mânt,  învecinat  cu  al  bătrânei,  la   —  Cu ce vă pot fi de folos?
            cu  o  batistă  verde,  probabil  buruie­  care  râvnea  de  multă  vreme.  încer­  —  Da’  ferma  asta, tot nu vrei să
            nile de cari pomenise dumneaei.     case  de  peste  douăzeci  de  ori  să  i  mi-o vinzi?
              Poporul  se  strecură  prin  cance­  cumpere,  dar  mama  Magloire  refu­  —  Despre  asta,  nu.  Nu  vă  mai
            larii, într’o muţenie desăvârşită, apoi  zase  cu  încăpăţinare  să  stea  de  gândiţi.  Am  zis,  am  zis,  nu  mai
            primarul  făcând  semne  celor  cari  vorbă.                            reveniţi.
            purtau  ciubărul  cu  apa,  în  care  se   —  Aici  m’am  născut,  aici  voi   —  E  treaba  că  am  găsit  un  mij­
            stropise  şi  apă  sfinţită,  se  apropie  muri, zicea ea,              loc să ne mulţumească pe amândoi.
            de  fereastra  ce  da  înspre  ogradă   Acum o găsi curăţind cartofi. Bă­  —  Care ?
            deasupra  coteţului  şi  deschise  cu   trână  de  şaptezeci  şi  doi  de  ani,   —  lată-1. Dta mi-o vinzi, şi apoi
            multă  precauţiune  fereastra.  Apoi   ea  era  uscată,  sbârcită,  adusă  puţin   o  păstrezi  pentru  dta  cu  toate  astea.
            cu  o  smâncitură  repede,  cei  doui   de  spate,  neobosită  însă  ca  o  fată   Dta  nu  eşti  amestecată  cu  nimic.
            turnară  apa  rece  din  ciubăr  pe  cor­  mare.  Chicot  o  bătu  cu  prietenie  pe   Urmăreşte ce-ţi spun.
            pul gol al notarului.               umeri,  apoi  se  aşeză  alăturea  pe   Bătrâna  se  opri  din  curăţitul  le­
              Acesta  surprins  brusc  de  scăldă­  scaun.                          gumelor  şi  fixă  asupra  hangiului
            toarea  atât  de  neaşteptată,  sări  ca   —  Eil  mămucol...  şi  sănătatea,   ochii  săi  vii  sub  pleoapele-i  sbâr-
            ars şi acuma îi putui vedea şi faţa.  mereu bună?                       cite.
              Primarul  şi  tot  poporul  speriaţi   —  Nu  prea  rea,  şi  dta,  jupâne   El reluă:
            şi  înfricoşaţi  de  eventuala  reacţie  a   Prosper?                     —  Mă  explic.  Eu  îţi  dau  în  fie­
            nebunului,  fugiră  înspăimântaţi  în                                   care  lună  o  sută  cinzeci  de  franci.
                                                  —  Ei,  ei,  câteva  junghiuri,  fără
            uliţă şi de acolo în toate părţile.  astea toate ar merge strună.       Auzi  bine:  în  fiecare  lună  eu  îţi
              Rămăsesem  în  cancelarie  eu  sin­                                   aduc  aici  treizeci  de  patace  de  câte
            gur.  Faţa  notarului  mă  pironise  pe   —  Aşa, cu atât mai bine!     cincii  franci.  Şi  pe  urmă  nu  se
            loc.  Fiindcă  prea  curajos  nu  eram   Şi  ea  nu  mai  zise  nimic.  Chicot  schimbă  nimic,  nimicuţa;  dta  ră­
            nici  eu  şi  nici  prin  gând  nu-mi  tre­  o  privia  făcându-şi  lucrul.  Degetele   mâi  în  casa  dtale,  dta  nu  te  îngri­
            cea să stau faţă în faţă cu un nebun,   ei  strâmbe,  noduroase,  tari  ca  nişte  jeşte  de  mine,  nu-mi  datoreşte  ni­
            dar  prea  îmi  era  cunoscută  figura  căngii de rac, prindea ca nişte cleşte  mic.  Dta  nu  faci  decât  să-mi  iai
            lui  şi  o  curiozitate  .muierească  îmi   cartofii  pământii  dintr’o  coşarcă,  şi  banii. Ce zici, te învoeşti aşa?
            împietrise  picioarele  pe  loc.  Apoi  îl  întorcea  repede,  scoţând  lungi   El  o  privia  vesel,  cu  o  mare  fe­
            deodată  îmi  sări  un  gând  pe  limbă  panglici  de  piele  sub  lama  unui   ricire zugrăvită pe chipu-i.
            şi strigai plin de veselie:         vechiu  cuţit,  pe  care  îl  ţinea  cu   Bătrâna  îl  privia  cu  neîcredere,
              —  Dionisie!  Ce-i  cu  tine,  Dio-  cealaltă  mână.  Şi  când  cartoful  de­  căutând înşelătoria. Ea întrebă:
            nisie?                              venia  în  întregime  galben,  ea  îl   —  Asta e pentru mine ; dar pen­
              Uitasem,  că  am  în  faţa  mea  un   arunca  într’o  găleată  de  apă.  Trei  tru dta, ferma nu v'o dau.
            nebun furios.                       pui îndrăzneţi veniau unul după       El reluă;




                    N
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13