Page 5 - 1926-38
P. 5
19-IX. 1926--------------------------- C O S I N Z E A N A — - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 373
litane ca un măr viermănos, toate
circulă cu o preciziune cronometrică. VULTURUL ŞI CĂŢEII
Caii, şi pe alocurea câte un măgă
ruş stingher „nefericit şi singur ca In timpul ce vă place şi vreţi a vi-1 alege
primul troglodit* par anacromice Trăia saltând prin parcul unui puternic repe,
făpturi încă vii printr’un miracol, Un pui de vultur mândru, dar nebăgat în seamă,
(America a fost făcută „horseless“, Răpit de mic sărmanul de lângă buna-i mamă!
fără cai de H. Ford); acei credin Şi presimţind chemarea ce-i hărăzise firea
cioşi tovarăşi de drum ai omului de De-a ii mereu în ’nalturi, privind la omenirea
pe vremuri îşi dau osteneală să Care înoată ’n gloata pornirilor de rând
;
ţ nă pas cu mersul secolului ele El aştepta să-i crească aripile curând,
tricităţii şi fumuîui albastru de ben Aripi ca să-şi ia zborul spre culmile măreţe,
zină. Din loc îu loc locomotive a- Sfidând nemărginirea, în cercuri îndrăzneţe!...
devărate ce aleargă pe asfaltul Dar mai trăiau alături de el o haită slabă
strâzdor netede ca o masă şi luci De câni de vânătoare, ce n’aveau altă treabă,
toare ca o oglindă neagră de smoală Decât ca să sfâşie cu ne’mpăcată ură
amintesc pe părintele lor, pe Ste- Făpturile mai mândre decât a lor făptură!...
venson ce-a iuţit aşa de păgân Cât timp micuţul vultur umbla greu prin răzoare
tempc-ul vieţii întregei omeniri. Ci Sărind tiptil prin straturi şi neputând să sboare,
orânduirea circulaţiei londoneze — Nu l’a privit cu ciudă niciunul din căţei,
fie sub forma ei modernă, fie sub Mergea şi el ca dânşii, păşind printre alei!
aspectul ei istoric conservat încă Dar când bătu cu trudă întâi din aripioare
e neîndoelnic o minune de organi Cercând să treacă ’n sboru-i un şanţ sau o cărare,
zaţie prezidată sever de glasul oro Săriră să-l sfâşie lătrând cu îndârjire
logiului căruia îi slujesc cu fideli Toţi cei ce-aveau în sânge, câinească înrudire!
tate policemen-ii lungi cât doi ro Invidioşi că puiul putea să se înalţe
mâni şi drepţi ca lumânarea, ca şi Se străduiau prigmeii în colţi să mi-1 înhaţe,
ultimul mănător de vehicul mişcat Şi neputând să-i smulgă măcar un vârf de pană
de puterea benzinei, aburului, a Se mulţumeau să latre pe urma lui în goană!
calului sau a asinului b'ând. E o
rânduială uimitoare: trebuie să aibă Dar aripile mândre crescând întregi curând
cel ce trece strada „urechi anor Vulturu-şi luă sborul, lăsând pe câni lătrând!
male* (caîu parodia lui Topârceanu)
ca să fie făcut una cu pământul. E Căţeii omeniri te vor lăsa în pace
un trafic ideal. Judeciţi: e mult mai Cât n’ai ajuns pe lume mai mult ca ei a face,
uşor să traversezi cea mai aglome Dar de-or simţi că ’n totul tu singur îi întreci,
rată arteră a Londrei decât Calea Te vor lătra cu ura ce-o poartă ’n ei de veci!
Victoriei a Bucureştilor noştri. In
felul acesta se realizează cea mai D. PSATTA
mare cruţare de timp cu putinţă cu
cel mai mic risc ce se poate în
chipui. cu scufundarea lui sub covorul de şi uliţi în care trecutul pare a se
*
* * iarbă presărată cu flori. fi petrificat în chipu-i din vremu
Ce pană genială va descrie im rile sure, cu casele afumate, negre,
Ei da ! Timpul e un lucru foarte placabila cruzime a ceasornicului: parcă arse.
preţuit în Londra. Rece, neertătoare, punctuală ca ges Şi cu vlaţa-i modernă ce spu
In restaurante fetele ce servesc tul „pollice verso* prin care Cezarii megă într'ânsa ca neostenitele tala
n’au vreme să aştepte ca clientul Romei porunceau uciderea gladia zuri după talazuri ce izbesc stâncile
să aleagă de pe „menu“. Ele pri torului învins pe arena însângerată. tari ca oţelul. Caleidoscopul Londrei.
mesc comanda în 2—3 secunde Naşterea noastră se înregistrează *
pentru a zbura la o masă vecină după tictacul ceasului, la anumite * *
unde iar se opresc nu mai mult de ore plângem colectiv la înmormân Londraezii cruţă cu măestrie pre
2—3 secunde în o continuă aler tări şi între alte anumite ore râdem ţioasa avere a timpului.
gare printre mesele multe şi încăr de ghiduşiile unui clown; până ce Obiceiuri preistorice ca strânge
cate. In fundul sălii vezi pe perete limba neastâmpărată de aramă nu rea mânii la întâlnire şi plecare
mutra tiranului cumplit al vieţii mai bate pentru noi după ce ne s’au păstrat doar la prilejuri mari.
vremii noastre: orologiul. vom fi prefăcut viitorul în trecut. Perechile de îndrăgostiţi ai ceti ţii
Puţine cetăţi te fac să hamletizezi au înlocuit datul -mânii cu ve
aşa de intens asupra scurgerii ni chiul sărut, — vechi şi totuşi veş
Vrăşmaşul! El ia în primire pe sipului cîepshydrei veacurilor ca nic nou — ca mai scurt, mai ex
omul veacului 20 din clipa când a bătrâna Londră. peditiv şi probabil, mai dulce.
intrat în lume, cu primul plâns,
până la clipa, cronometric fixată — II
a
citiţi anunţurile funerare : „înhuma Bătrâna Londră cu sutele de bi Şi politicosul Jhank yon (mul
rea se va face precis la orele 1472 serici gotice boite de veacurile ţumesc) ca şi vechile salutări (good
W
■— până în momentul când drumul ce-au curs deasupră-i ca un fluviu morning, good night) arată o vădită
omului pe pământ se curmă brusc cu ape turburi, cu multele ei străzi tendinţă spre dispariţie. Nu-i rar
