Page 5 - 1926-38
P. 5

19-IX. 1926---------------------------       C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  —  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  Pag. 373

     litane  ca  un  măr  viermănos,  toate
     circulă cu o preciziune cronometrică.                    VULTURUL ŞI CĂŢEII
     Caii,  şi  pe  alocurea  câte  un  măgă­
     ruş  stingher  „nefericit  şi  singur  ca        In timpul ce vă place şi vreţi a vi-1 alege
     primul  troglodit*  par  anacromice              Trăia saltând prin parcul unui puternic repe,
     făpturi  încă  vii  printr’un  miracol,          Un pui de vultur mândru, dar nebăgat în seamă,
     (America  a  fost  făcută  „horseless“,          Răpit de mic sărmanul de lângă buna-i mamă!
     fără  cai  de  H.  Ford);  acei  credin­         Şi presimţind chemarea ce-i hărăzise firea
     cioşi  tovarăşi  de  drum  ai  omului  de        De-a ii mereu în ’nalturi, privind la omenirea
     pe  vremuri  îşi  dau  osteneală  să             Care înoată ’n gloata pornirilor de rând
      ;
     ţ nă  pas  cu  mersul  secolului  ele            El aştepta să-i crească aripile curând,
     tricităţii şi fumuîui albastru de ben­           Aripi ca să-şi ia zborul spre culmile măreţe,
     zină.  Din  loc  îu  loc  locomotive  a-         Sfidând nemărginirea, în cercuri îndrăzneţe!...
     devărate  ce  aleargă  pe  asfaltul              Dar mai trăiau alături de el o haită slabă
     strâzdor  netede  ca  o  masă  şi  luci­         De câni de vânătoare, ce n’aveau altă treabă,
     toare ca o oglindă neagră de smoală              Decât ca să sfâşie cu ne’mpăcată ură
     amintesc  pe  părintele  lor,  pe  Ste-          Făpturile mai mândre decât a lor făptură!...
     venson  ce-a  iuţit  aşa  de  păgân              Cât timp micuţul vultur umbla greu prin răzoare
     tempc-ul  vieţii  întregei  omeniri.  Ci         Sărind tiptil prin straturi şi neputând să sboare,
     orânduirea  circulaţiei  londoneze  —            Nu l’a privit cu ciudă niciunul din căţei,
     fie  sub  forma  ei  modernă,  fie  sub          Mergea şi el ca dânşii, păşind printre alei!
     aspectul  ei  istoric  conservat  încă           Dar când bătu cu trudă întâi din aripioare
     e  neîndoelnic  o  minune  de  organi­           Cercând să treacă ’n sboru-i un şanţ sau o cărare,
     zaţie  prezidată  sever  de  glasul  oro­        Săriră să-l sfâşie lătrând cu îndârjire
     logiului  căruia  îi  slujesc  cu  fideli­       Toţi cei ce-aveau în sânge, câinească înrudire!
     tate  policemen-ii  lungi  cât  doi  ro­         Invidioşi că puiul putea să se înalţe
     mâni  şi  drepţi  ca  lumânarea,  ca  şi         Se străduiau prigmeii în colţi să mi-1 înhaţe,
     ultimul  mănător  de  vehicul  mişcat            Şi neputând să-i smulgă măcar un vârf de pană
     de  puterea  benzinei,  aburului,  a             Se mulţumeau să latre pe urma lui în goană!
     calului  sau  a  asinului  b'ând.  E  o
     rânduială  uimitoare:  trebuie  să  aibă         Dar  aripile  mândre  crescând  întregi  curând
     cel  ce  trece  strada  „urechi  anor­           Vulturu-şi luă sborul, lăsând pe câni lătrând!
     male* (caîu parodia lui Topârceanu)
     ca  să  fie  făcut  una  cu  pământul.  E        Căţeii omeniri te vor lăsa în pace
     un  trafic  ideal.  Judeciţi:  e  mult  mai      Cât n’ai ajuns pe lume mai mult ca ei a face,
     uşor  să  traversezi  cea  mai  aglome­          Dar de-or simţi că ’n totul tu singur îi întreci,
     rată  arteră  a  Londrei  decât  Calea           Te vor lătra cu ura ce-o poartă ’n ei de veci!
     Victoriei  a  Bucureştilor  noştri.  In
     felul  acesta  se  realizează  cea  mai                                             D. PSATTA
     mare  cruţare  de  timp  cu  putinţă  cu
     cel  mai  mic  risc  ce  se  poate  în­
     chipui.                             cu  scufundarea  lui  sub  covorul  de   şi  uliţi  în  care  trecutul  pare  a  se
                      *
                     * *                 iarbă presărată cu flori.           fi  petrificat  în  chipu-i  din  vremu­
                                            Ce  pană  genială  va  descrie  im­  rile  sure,  cu  casele  afumate,  negre,
        Ei  da  !  Timpul  e  un  lucru  foarte   placabila  cruzime  a  ceasornicului:  parcă arse.
     preţuit în Londra.                  Rece, neertătoare, punctuală ca ges­   Şi  cu  vlaţa-i  modernă  ce  spu­
        In  restaurante  fetele  ce  servesc  tul  „pollice verso* prin care  Cezarii  megă  într'ânsa  ca  neostenitele  tala­
     n’au  vreme  să  aştepte  ca  clientul   Romei  porunceau  uciderea  gladia­  zuri  după  talazuri  ce  izbesc  stâncile
     să  aleagă  de  pe  „menu“.  Ele  pri­  torului  învins  pe  arena  însângerată.  tari ca oţelul. Caleidoscopul Londrei.
     mesc  comanda  în  2—3  secunde  Naşterea  noastră  se  înregistrează                    *
     pentru  a  zbura  la  o  masă  vecină  după  tictacul  ceasului,  la  anumite           * *
     unde  iar  se  opresc  nu  mai  mult  de  ore  plângem  colectiv  la  înmormân­  Londraezii  cruţă  cu  măestrie  pre­
     2—3  secunde  în  o  continuă  aler­  tări  şi  între  alte  anumite  ore  râdem  ţioasa avere a timpului.
     gare  printre  mesele  multe  şi  încăr­  de  ghiduşiile  unui  clown;  până  ce   Obiceiuri  preistorice  ca  strânge­
     cate.  In  fundul  sălii  vezi  pe  perete   limba  neastâmpărată  de  aramă  nu  rea  mânii  la  întâlnire  şi  plecare
     mutra  tiranului  cumplit  al  vieţii  mai  bate  pentru  noi  după  ce  ne  s’au  păstrat  doar  la  prilejuri  mari.
     vremii noastre: orologiul.          vom  fi  prefăcut  viitorul  în  trecut.  Perechile  de  îndrăgostiţi  ai  ceti  ţii
                                         Puţine  cetăţi  te  fac  să  hamletizezi  au  înlocuit  datul  -mânii  cu  ve­
                                          aşa  de  intens  asupra  scurgerii  ni­  chiul  sărut,  —  vechi  şi  totuşi  veş­
        Vrăşmaşul!  El  ia  în  primire  pe  sipului  cîepshydrei  veacurilor  ca   nic  nou  —  ca  mai  scurt,  mai  ex­
     omul  veacului  20  din  clipa  când  a  bătrâna Londră.                 peditiv şi probabil, mai dulce.
     intrat  în  lume,  cu  primul  plâns,
     până  la  clipa,  cronometric  fixată  —            II
                                                                                                       a
     citiţi  anunţurile  funerare  :  „înhuma­  Bătrâna  Londră  cu  sutele  de  bi­  Şi  politicosul  Jhank  yon   (mul­
      rea se va face precis la orele 1472    serici  gotice  boite  de  veacurile  ţumesc)  ca  şi  vechile  salutări  (good
                                     W
     ■—  până  în  momentul  când  drumul  ce-au  curs  deasupră-i  ca  un  fluviu  morning,  good  night)  arată  o  vădită
      omului  pe  pământ  se  curmă  brusc  cu ape turburi, cu multele ei străzi  tendinţă  spre  dispariţie.  Nu-i  rar
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10