Page 6 - 1926-41-42

Pag. 402 C O S I N Z E A N A * 17—X. 1926

sute de reţete de cocktails. Teatrul saţii pe care le adaugă lumii create. pore, toată descrierea vizitei sale
siamez cu măştile s>le tragice şi Artist discret, Morand a cucerit nou­ în Siam, sensaţiile adânci ale pă­
costumele scânteietoare de mâtasă, tatea iubind lucrurile vechi, punân- durii ecuatoriale, lauda transatlan­
e părăsit pentru salturile lui Dou­ du-se în situaţia invidiabilă a scrii­ ticelor şi, ultimul capitol, salutul
glas Fairbarks. T grii delà Malezia torului ce ajunge la succes fără să adresat primului far francez.
călăuzesc Fordurile pe şosele ce se scoboare la nici o josnicie. E cartea cea mai bună a lui Mo­
străbat junglele. Iar chinezii olim­ Ar fi prea lung să urmărim pe rand, cel puţn din punct de ve­
pici lips'sc, ca şi alţii, manifeste scriitorul francez prin toate călăto­ dere al sobrietăţii şi al vioiciunii
roş'i aţâţând la distrugerea capita­ riile sale. Amintim numai cap tolele impresiilor. Scriitorul francez e mai
lului. Peste douăzeci de ani, tot pă­ cele mai frumoase din Rien que la s’gur, mai puţin preocupat de o
mântul, s mbolizat de corcitura lui terre: salutarea trimisă Europei de a formulă galantă care, în celelalte
Morand, e amenirţat să capete a- catul al şasesprezecelea al unui ho­ cărţi ale sale, obosea câteodată pe
ceeaşi coloare ştearsă a civilizaţiei tel din Vancouver, interiorul unui cititori. E o lucrare serioasă, care
;
tehnice. Pe fie ce zi, dispare o tra­ yamen din Ptk ng, acuariul din Ma- confirmă părerea că Morand e unui
diţie, o posibilitate de surpriză, o nilla, grădina zoologică din Singa- din bunii scriitori ai Franţei de azi
frumuseţe tainică. Dnuă cllindre
compresoare, mănate de intenţii o-
pcse, duc spre aoelaş scop : din
Ntw Y.tk şi din Moscova pornesc UMBRE IN NOAPTE
poruncile ce vor nivela pământul.
Filozofie pesimistă, întemeiată pe de OCTAVIAN VOROBCH1EV1CI
generalităţi şi care nu ţine seamă
de posibilităţile adânci de reacţiune Tocmai spărsese uşa din faţă, părăsise pe cel mai mic. Terasa era,
ale popoarelor cu civilizaţie stră­ când auzi paşi pe alee. Ascunse si.b încă pustie. Piatra îi fugi de sub
veche. Fascismul, ca să nu citez haină legătura de chei şi adăpostit picioare şi se prăvăli pe treptele
decât fenomenul de regenerare mo­ de întunerecul nopţii se furişe într‘un albe. Când se deşteptă după câteva
rală cel mai isbitor al vremii noa­ boschet, pipăind la brâu plâselele clipe, simţi în piept un gol fierbinte
stre, nu intră în socotelile lui Mo­ cuţitului, O umbră lungă tremură pe în care lovea ceva, asemeni bătăilor
rand. nisip. In urma ei apăru o femee, unui ciocan într'un clopot uriaş. Se
Artist în suflet, Morand îşi as­ ţinând la piept un prunc înfăşurat ridică şi cu paşi legănaţi porni spre
cunde cât mai mult mâhnirea. Po­ în zdrenţe. Privi temătoare în jurul casă. Nu-şi aducea limpede aminte
vesteşte ce-a văzut, lăsând citito­ ei şi urcă treptele. Aşeză copilul pe de nimic. Nu ştia dacă râdea sau
rului libertatea concluziei. Aşa de terasă şi îngenunchind lângă el îl plângea.
mult se simte fiu al vremii noi, în­ sărută şi-i făcu deasupra semnul In prag se opri. Lângă cei patru
cât se complace uneori în această crucei. Se ridică, îşi apără fruntea copii, dormi liniştit şi cel pe care-1
atmosferă şi reuşrşte să scoată din cu palmele şi după o clipă fugi lăsase la uşa bogatului. La căpătâiul
ea clr’ar inspir?ţii lirice. (Poèmes, printre pomii grădinei, către strada lui cineva pusese un vraf de monede
1914—1924) Pe când alţi scriitori plină de tăcere. de argint şi hârtie. Nu putu crede
discută dacă lumea de azi poate fi Când năvăli în odăiţa scundă şi şi ca să-şi păstreze imaginea de vis,
sau trebuie tratată, Morand care nu se aruncă deasupra celor patru co­ îşi închise ochii.
e nici măcar sceptic, fiindcă nu pilaşi cari dormeau în boarfe, nu Drumul mamei şi al spărgătorului
crede nici în scepticism, găseşte fură martori la disperarea ei decât nu se încrucişase.
foarte natural s’o descrie. ochii sTă’nului cu cuţitul. Acesta, In dimineaţa aceia, când lucea­
întorcându-şi privirea din cioburile fărul pălea pe cer şi telefoanele
Nu e uşor să precizezi în ce con­
stă arta lui Morand. In prefaţa la ferestrei, cătă lung spre bolta plină dădeau alarmă în cabinetele poli­
Tendres Stocks, Proust s'a mărginit de stele şi-şi îngropă sub un zâm­ ţiştilor somnoroşi, doi fericiţi cari
să constate, după observaţii gene­ bet bun toate brazdele aspre ale nu s‘au ştiut niciodată, udau cu la­
feţei.
rale asupra stilului, că Morand e crimile lor ţărâna pământului nostru:
scriitor original, cu stil personal. Părăsi bordeiul şi se strecură din un hoţ şi o mamă.
E un stil format nu numai din ra­ nou în grădina bogatului. Găsi co­
porturile între obiectul descris şi pilul unde fusese lăsat. Dormea
mişcându-şi buzele ca şi*cum ar fi
fantezia autorului, ci dintr’o desin- supt. îşi desbrăcă haina şi-l acoperi.
voltură naturală, dintr’o suprapu­
nere spontană a lumii inventate şi Apoi, prin uşa spartă, se strecură
a lumii ni turale. Morand vorbeşte cu hotărâre în besna clădire!.
de un hotel^un transatlantic sau o *
sticlă de liccare, într’un cuvânt de Femeea îşi îmbrăţişa pătimaşe
tot ce constituie lumea nouă, nu cu copii adormiţi, udându-le obrajii şi
dispreţ şi ironie ca alţii, ci cu se­ mâinile cu iacrâmi. Dar, deodată se
riozitatea şi fineţea cu care ceilalţi opri în mijlocul desmlerdărilor du­
vorbesc de un copac, un nor sau reroase, ascultând cântecul domol
un isvor. Aci stă originalitatea ar­ şi nesfârşit al greerilor, care pătrun­
tei sale, făcută din sensaţii moderne dea ca o mustrare din adâncul
şi totuşi atât de străină de şcoala nopţii. Şi fără de veste se năpusti
neoromantică, exaltată de acele sen- afară alergând către locul unde-1