Page 7 - 1926-41-42
P. 7
17—X. 1926------------------------------------------------ C O S 1 N Z E A N A Pag. 403
m'jlocul nostru şi apoi ne vor duce
C I U M A şi pe noi în mormânt cu ii. Ră
mână în palatele lor şi aştepte să
se împlinească soarta !
de: ION MUNTEANU (MIO)
Şi pe toţi cari cercau să iasă In
stradă, îi aruncau cu pietre, s'lin-
Guma! • cineva a rcstU cuvântul s'arată Ia fereastră. Crede-ne, ne
blestemat şi n’au trecut minute până doare moartea lor şi nu ne învi du-i să se reîntoarcă în cuibul
l’au ?flat cu toţii din oraş. nui de nerecunoştinţa. Jertfa noa morţii.
Era ceasul când noaptea începe stră îisă ar fi zadarnică. Mângăe- Sosesc într'un târziu şi oamenii
să se distrame. Visele sunt mai rile noastre ţi-ar fi fără de folos poliţiei şi în urmă de tot medicii
grtle în acea clipă, spaima e mai Cu fiecare minută se înteţeau ţi oraşului. Aceştia ori scs sc odată
aproape.Treziţi din liniştea somnu petele. La fiecare fereastră s’arată cu moartea, ori în urma ei.
lui cuvântul li se pare un monstru câte o faţă palidă, îşi Împreuna Ii vizitează pe cei ucişi, fiindcă
anen nţător. Uşile nu sunt destul mâinile şi cerea ajutor. Blestemau au încercat să ducă ciumă în mul
!
de zăvorite pentru acest oaspe hidos.când se vedeau că nu sunt as: uitaţi. ţime.
Vre o câţi* va curioşi ies s’aducă Moartea nu alege. Ea loveşte. Aceştia au fost încă sănătoşi.
v sti mai s'gure. Iată că e încuibată în toate casele Pătrund în casa primarului şi
O aşul e blestemat. In cele mai celor bogaţi. Pecetea morţii nu se apoi în celelalte palate. Spectacolul
bogate case s’aud răcnete de du găseşte decât pe pereţii palatelor. e îngroz’tor 1 Dulapurile sunt sparte,
rere şl strigăte de ajutor. S’aud ţi De acea sunt ţipetele atât de sfidă casetele de fier deschise şi... goale,
pete căci îşi bocesc morţii. toare. Bogaţii vreau să pară mai goale.
Pe pereţii celor mai luxoase pa mari chiar în durere. Câte unul sau mai muîţi din ai
late stau atârnate nişte table negre, Lumea e adunată la fiecare casă casei sunt legaţi de pat. Tatăl de
şi pe ele scrise cu litere roşii ca cu mort şi la fiecare s'aud aceleaşi obiceiu, e legat de fereastră. El
de sânge, blestemul: ţipete, aceleaşi blesteme: „Săriţi! plângea morţii şi cerea ajutor.
Acum blestemă.
Nu intraţi! Ajutor! H.ţiil* Ticăloşie, ticăloşie 1 Să fiu jefuit
Aici e ciumăl — Dar cum am putea noi să în ziua mare, sub ochii poporului
Tot mai dese şi mai îngrozitoare v’ajutăm — răspund cei de afară. meu, pentru care am muncit şi fe
s’aud ţipetele; „Săriţi! Ajutori* Ce ajutor să vă aducem împotriva ricirii căruia mi-am îndrnat viaţa.
Dar cine să între să-i ajute. Cu- fatalităţii ? Dacă sunteţi bogaţi, cre Să mă lase poliţia, al cărei cap
vârtul numai e destul să pună pe deţi c’avem braţe să î n f r u n t ă m sunt, să fiu batjocorit în faţa lumei.
fogă pe ori şi cine. Dacă cineva ar moartea? Să nu se găsească în acest oraş
desface acea tablă de pe perete şl — Dac’aţi fi călcaţi de hoţi, v'am un singur om cinstit, care să vină
ar arunca-o între ei, iar îngrozi de apăra şi v'am mântui averea. Dac’ar să mă apere. Se desfătau în chinu
moarte. ameninţa duşmanul, pe voi v’am rile mele. M‘au ameninţat cu pumnii,
Din palatul celui mai bogat că ascunde cei dintâi. Dacă s‘ar re când am încercat să sar poarta.
mătar s’aud răcnete de animal rănit. vărsa râurile şi marea, pe voi şi Sau poate e revoluţia? Sărăcimea
— Vai ţie, bogăţia fără margini bogăţiile voastre le-am adăposti vrea drepturile celor avuţi ? Vrea
nu e în stare să te ajute. Chemi înainte de toate. Pentru-ce însă ne să ne omoare?! Ajutor, nu mă lă
ajutor împotriva morţii. Te arăţi la cereţi armă împotriva sorţii? Moar saţi 1 Ajutor 1 Luaţi totul, dar lă
fereastra celui mai mândru palat, tea v’a răp't ce aveţi mai scump. saţi mi v aţa 1 Am fost om cinstit!
tu cel mai nencfrocit din re oameni. Strigaţi în faţa ei ca în urma unui Am iubit pe cei săraci 1
Iţi arăţi pumnii plini cu an*, doar fur. Aţi vrea să venim şi s’o lovim Acesta era primarul.
va veni cineva să te ajute împo în faţă. Ne blestemaţi şi ne arun Aceiaşi scenă se petrecea în casa
triva atotputerniciei sorţii. Vorbeşti caţi cuvintele de complici şi răs- cămătarului:
despre lege şi virtute. Cuvintele îţi vrătiţi. Vă ertăm, pentru-că durerea — Lăsaţi-mi viaţa şi luaţi-mi a-
sunt neînţelese, căci durerea îţi este s’aseamână nebuniei. Dar cine poate verile. D. ţi mi fiica şi voi părăsi
mare. Ţi e moartă copila, unica ta fi comolicele morţii? Ce lege ar palatul. Ajutor 1 Fie-vă milă de
copilă. I’ai adunat bogăţii împără putea desface legile fatalităţii? mine 1 Mai am b?ni ascunşi, îi voi
teşti, dar ea nu le va mai avea. Ai Şi iarăşi se repetau ţipetele de împ?rţi şi pe aceştia. Luaţi totul,
luat banul celui mai sărac, să îm ajutor. dar înduraţi-vă de nenorocirea unui
bogăţeşti pe cea mai bogată. Şi a- Din câteva case ciumoase, locui tată.
cum toate s’au sfârşit. Eşti mai să torii au încercat să fugă. Au fost După ceasuri lungi totul se ex
rac decât cel mai lipsit dintre noi. culcaţi la pămâut de cei de afară. plică. Bande de hoţi a operat în
— Iar tu cel mai iubit dintre noi, Aceştia duc cu sine moartea şi o- linişte, apărată de ajutorul celor din
părintele oraşului nostru, ne th°mi trăvesc aerul pe unde trec. afară, de acele table cari anunţau
de asemenea într’ajutor. Dar cine Acum toate acestea case bleste flagelul. I‘au lăsat pe cei din casă
să îndrăsnească să înfrunte moar mate sunt încunjurate de oameni să ţipe, căci după morţi se cuvine
tea? Ne doare că ne chemi şi nu înarm»ţi. Va fi vai celor ce vor în să se bocească.
putem să te ajutăm. Te întorci că cerca să iasă. Şi toţi înţeleg acum ţipetele de
tre po'iţie şi îi chemi pe aceştia, — Pentrucă sunt bogaţi, nu vom ajutor ale celor dinlăuntru şi pasi
dar oameni sunt şi ei. Nimeni nu suferi s’aducă între noi moartea — vitatea celor din afară. Dar e prea
poate înfrunta moartea. îşi zic cei din stradă. Ei cearcă să târziu.
— Ţi-e moartă soţia de bună fugă din braţele morţii, ca dinain
seamă. Şi poate şi copilul. Ei nu tea unor tâlhari. Vreau scăparea în
