Page 2 - 1957-01

Pag; 2
y' * R aportul tovarăşului Gh. Gheorghii-Dej
(Urmare din pag. l-a)
birocratice, şl în numeroase cazuri duc la .pierderea caracterului sti­
mulativ al premiilor.
Proiectul de îmbunătăţire a sistemului1 de salarizare prevede re­
vizuirea actualelor reţele tarifare, majorarea salariilor tarifare ale
munciiorilor în acelaşi timp cu o mărire a nivelului cîştigului.
Partea cea mai importantă din cîştigul muncitorului trebuie s-o
constituie salariul *tarifar, care oferă muncitorului o bază sigură
şi stabilă a veniturilor sale. Salariul trebuie să asigure o justă di­
ferenţiere a cîştiguritor în raport cu calificarea muncitorilor, cu
condiţiile specifice de muncă din diferitele ramuri ale economiei şi fsă
stimuleze creşterea neîntreruptă a productivităţii muncii.
Ca urmare a măsurilor propuse, salariul mediu tarifar pe întreaga
economie naţională va putea creşte in medie cu 36% ; creşterea netă
a cîştigului mediu faţă de cîştigul mediu actual ya fi de cca. 15%, cu
variaţii între 13% şi 25% pe diferite ramuri ale economiei. Creş­
terea cîştigului mediu va fi mai accentuată la categoriile de munci­ dul de locuinţe şi se va îmbunătăţi şi spaţiul locativ actual. Tre-
tori cu salarii mici.
In acelaşi timp cu îmbunătăţirea salariului tarifar trebuie să tre­
cem la o mai bună normare a muncii care să ţină seamă de parti­
cularităţile economice şi tehnice ale fiecărei întreprinderi. Măsurile
privind sistemul tarifar şi reaşezarea normelor trebuie să ducă la
murirea continuă a cîştigului muncitorilor.
Criteriile de premiere trebuie să fie mai simple şi mai strîns le­
gate de rezultatele tehnico - economice ale activităţii întreprinderi­
lor, stimulindu-se realizarea d e:bcneficii ale întreprinderii peste pian, naţionale, cît şi în privinţa asigurării îmbunătăţirii nivelului de
reducerea suplimentară a preţului de cost, obţinerea de economii de
muncă şi materiale, îmbunătăţirea calităţii, introducerea tehnicii noi
şi a /tehnologiei înaintate. In legătură cu îmbunătăţirea sistemului
premial este necesar să se lărgească drepturile directorilor de în­
treprindere de a premia, consultîndu-se cu comitetul de întreprindere,
pe muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii întreprinderii în
funcţie de rezultatele obţinute; trebuie simplificate şi reduse diferitele
condiţii obligatorii şi formalităţi birocratice, care actualmente com­
plică în mod inutil şi îngreunează aplicarea sistemului premial.
Este de aşteptat ca în anii următori ţinîndu-se seama de condiţiile
create prin reglementarea problemelor de muncă şi salarizare şi prin
celelalte măsuri privind îmbunătăţirea activităţii de conducere a pro­
ducţiei, eforturile creatoare ale muncitorilor, tehnicienilor şi ingine­
rilor să ducă la o mai accentuată creştere a productivităţii muncii
şi la scăderea preţului de cost, care vor asigura baza materială
pentru ridicarea mai departe a nivelului de trai al oamenilor muncii.
Aplicarea măsurilor de îmbunătăţire a sistemului de salarizare
este o acţiune de mare răspundere, căci ea priveşte de aproape dez­
voltarea economiei naţionale şi condiţiile de muncă şi de viaţă ale
maselor celor mai largi de muncitori. De aceea propunem ca îna­
inte de a fi definitivat acest proiect, să fie experimentat în între­
prinderi timp de cîteva luni în prima jumătate a anului 1957. Apli­
carea urmează a se face treptat în a doua jumătate a anului.
In perioada de experimentare, sindicatele şi ministerele econo­
mice trebuie să organizeze în comun o consultare largă a munci­
torilor, tehnicienilor şi inginerilor -din principalele întreprinderi în
scopul găsirii soluţiilor celor mai diferite pentru a stimula creşte­
rea productivităţii muncii în întreprinderea respectivă, ridicarea
producţiei, reducerea preţului de cost, economisirea de materie primă
şi alte materiale, îmbunătăţirea calităţii produselor. Trebuie să
arătăm limpede muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor şi funcţionarilor
că de ei depinde, în primul rînd creşterea continuă a cîştigurilor lor
şi a salariului real. Sîntem pe deplin convinşi că oamenii muncii
din întreprinderi vor ajuta cu propuneri concrete partidul şi guvernul
la definitivarea măsurilor de îmbunătăţire a sistemului de salarizare
şi normare. Sporirea salariilor şi ridicarea continuă a nivelului de trai
oamenilor muncii pot avea loc numai în condiţiile creşterii pro-
•» creşterii productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost.
-,o luptă holărîtă din partea oamenilor muncii din
’cultură pentru descoperirea şi folosirea resur-
\ folosirea cît mai productivă a timpului de lucru
regim strict de economii, pentru realizarea şi; de-
■lanului de stat.
('■ ' ■ ■
le îmbunătăţire a planificării
jnomiei. Bugetul de Stat
:rea planului pe anul 1957 s-a făcut uri pas înainte în
. îmbunătăţirii metodelor de planificare şi de conducere a
.onomiei naţionale. Numărul indicatorilor a fost simţitor redus,
ceea ce uşurează îndeplinirea de către întreprinderi a sarcinilor de
plan, dîndu-Iem ai multă iniţiativă.
In domeniul aprovizionării s-au lărgit drepturile întreprinderilor,
treeîndu-se repartiţia a 2.500 produse din competenţa ministerelor
şi direcţiilor generale în competenţa întreprinderilor.
Sarcina principală în domeniul aprovizionării tehnico-materiale
este asigurarea regularităţii aprovizionării fabricilor cu materii prime
şi materiale auxiliare. In acest scop .s-a prevăzut în plan sporirea
stocurilor tehnice şi a rezervelor în întreprinderi şi pe şantiere.
Planificarea şi gospodărirea fondului de salarii au fost lăsate în
mai mare măsură în răspunderea directă a ministerelor şi între­
prinderilor, planul de stat stabilind numai fondul total de salarii
la dispoziţia ministerelor, iar de la ministere în jos la dispoziţia
întreprinderilor pentru îndeplinirea producţiei planificate.
In planificarea investiţiilor se stabileşte numai volumul total pe
minister şi listele principalelor obiecte, cu sarcinile de dare în func­
ţiune, lăsîndu-se ministerelor dreptul de a stabili volumul lucrărilor
pe fiecare şantier.
Nu se mai planifică central recrutarea şi calificarea forţelor de
muncă, precum şi pregătirea cadrelor medii şi superioare; fiecare
întreprindere va trebui să se îngrijească de angajarea şi calificarea
cadrelor ce-i sînt necesare şi să colaboreze cu instituţiile de spe­
cialitate în ceea ce priveşte pregătirea cadrelor medii şi superioare.
Pentru realizarea planului de stat pe 1957 şi înlăturarea greută­
ţilor ce nevor sta în cale este necesară mobilizarea tuturor for­
ţelor clasei muncitoare, a poporului muncitor pentru a îmbunătăţi
organizarea activităţii economice şi pentru a stimula iniţiativa crea­
toare a oamenilor muncii din ţara noastră.
Metoda principală pentru a putea realiza cu succes hotărîrile şi
Directivele Congresului al 11-lea al P.M.R. şi ale plenarelor C.C.
din 1956 este ridicarea nivelului conducerii economice şi cultu­
rale, pe baza participării tot mai largi, tot mai mari a oamenilor
muncii la rezolvarea problemelor obşteşti.
Tovarăşi,
In această plenară a C.C. al P.M.R. urmează să examinăm şi
proiectul bugetului de stat pe anul 1957, care a fost elaborat pe
baza indicatorilor proiectului planului economic pe 1957 şi a re­
zultatelor executării bugetului pe 11 luni ale anului 1956. Bugetul
este excedentar. Trăsătura sa principală este efortul sporit ce se cere
bugetului în acest an pentru realizarea acţiunilor de ridicare a nive­
lului de trai al muncitorilor şi ţăranilor.
Majoritatea covîrşitoare a veniturilor bugetare pe 1957 apioa-
pc 90 la sută din total — provine din sectorul socialist al economiei şi
urmează a se realiza în principal sub forma impozitului pe circulaţia
mărfurilor şi a cotelor părţi de beneficii.
Volumul cheltuielilor pe anul 1957 este sporit faţă de anul an­
tei ior, această creştere reflectînd în principal îmbunătăţirea sala­
rizării, sporirea alocaţiilor pent-u copii, îmbunătăţirea pensiilor ş.a.,
precum şi finanţarea relaţiilor de schimb cu gospodăriile ţărăneşti.
O importanţă deosebită au măsurile menite să îmbunătăţească
activitatea financiară a întreprinderilor, pe linia cointeresării mun­
citorilor şi tehnicienilor.
In sensul lărgirii drepturilor comitetelor executive ale sfaturilor
populare regionale, se propune ca începînd din anul 1957 să se
creeze la dispoziţia acestora fonduri de rezervă, constituite din
economii bugetare, din care sfaturile populare să poată acoperi
unele acţiuni şi sarcini noi, ivite în cursul anului şi care nu au
putut fi prevăzute cu ocazia întocmirii planului ucc,.ornic şi a bu­
getului local.
Pentru ca sfaturile populare să poată face faţă plăţilor prevă.
zute în buuet în unele perioade ale anului cînd, din diferite mo-
DRUMUL SOCIALISMULUI
tive, veniturile nu s-ar realiza la nivelul corespunzător nevoilor de continuă a participării cotelor obligatorii şi o creştere a participai] de către negustorii pallari, comeddizarea pentru revinzare o
plăţi, se propune crearea de solduri de rezervă din bugetul repu- achiziţiilor şi contractărilor. Astfel, în anul 1955 cotele obligatoif fac numai c o o n e r a W il
blican la dispoziţia comitetelor executive ale sfaturilor populare re­ au reprezentat, în fondul central al statului, doar 44% din i*
gionale.
Din acest fond se vor putea acorda împrumuturi rambursabile bu­ lapte de vacă. Aceasta arată că s-au dezvoltat posibilităţile slj statul în lupta împotriva eculei.
getelor raionale, oraşelor şi comunelor.
Beneficiile întreprinderilor comunale şi locale .se lasă acestora şi
vor constitui una din sursele lor de venituri. Ele îşi vor alcătui bu­
getul — şi numai ceea ce depăşeşte posibilităţile locale se va da
de la centru. Organizaţia de construcţii trebuie să fie subordonată
comitetului executiv al sfatului popular de oraş. Aceasta va face
ca acolo să fie proiectanţi şi organizaţii de construcţii, care-şi vor
justifica existenţa în măsura în care vor lucra şi se vor specia­
liza. Numai în măsura în care se vor dezvolta organizaţiile de
construcţii proprii, în care vor crea baze proprii de aprovizionare
cu materiale de construcţii numai în acea măsură va creşte şi fon­
buie să se aducă îmbunătăţiri legii spaţiului locativ eliminîndu-se cooperatist şi a ţărănilor muncitori cu gospodărie mică propu indrepie cu toată hotărîre spre rea area sarcinii trasate de Con­
anomaliile existente, în aşa fel îneît să rezulte mai buna întreţinere
a spaţiului locativ.
Proiectul de buget care este prezentat astăzi plenarei C. C. al
P.M.R. reflectă aceste prohleme şi dă soluţiile financiare corespun
zătoare, reprezerilînd un însemnat pas înainte faţă de bugetele ani­
lor anteriori, atît în ce priveşte metodele finanţării economiei
trai ăl oamenilor muncii.
înlocuirea sistemului de cote obligatorii
prin dezvoltarea contractărilor
şi achiziţiilor
Tovarăşi,
Plenara Comitetului Central al parţialului va dezbate problema
înlocuirii actualului sistem de cote obligatorii la majoritatea pro-
duselor agricole prin organizarea schimbului intre oraş şi sat pe
baze comerciale. Propunerile supuse discuţiei plenarei prezintă deo-
sebită însemnătate pentru dezvoltarea agriculturii în cadrul dezvol-
tării generale a economiei naţionale, pentru întărirea bazei economice
a alianţei muncitoreşti-ţărăneşti şi îmbunătăţirea continuă a traiului
populaţiei muncitoare.
După cum a arătat analiza făcută la Congresul al II-Iea al par-
tidului, cu toate că în anii puterii populare în agricultură s-au rea-
lizat progrese însemnate, producţia agricolă a rămas încă mult în
urma dezvoltării industriei, în urma cerinţelor creseînde provenite
din sporirea continuă a consumului oamenilor muncii de la oraşe şi
sate.
In ţara noastră are loc un proces de creştere a populaţiei care a
ajuns, potrivit datelor recensământului din 1956, ¡la 17.489.794 oameni. rde vecf** de ccdă, pînă la complecta lichidare a acestor roi. faţă cultivată cu porumb să fie Insăkfată cu hibrid de înaltă pro­
Datorită industrializării socialiste a ţării creşte îndeosebi populaţia
muncitoare din oraşe şi centre industriale, populaţie consumatoare de
produse agricole între 1938 şi 1956 populaţia oraşelor a crescut cu
cca. 2.000.000 locuitori. In acelaşi timp a crescut masiv consumul
în rîndurile populaţiei muncitoare de la sate. Ca urmare, în faţa
stalului democrat-popular stă sarcina de a asigura aprovizionarea
unei populaţii mai numeroase şi la un nivel de trai mai ridicat decît
înainte.
Stocurile de produse agricole intrate în fondul central al statului
şi cantităţile puse în vînzare de ţărani pe piaţa liberă au asigurat,
în anii cu recoltă bună, consumul intern de produse agro-alimentare
şi unele stocuri pentru export. In anii cu recoltă slabă, statul a fost
nevoit să importe cantităţi de cereale şi alte produse agricole, pen­
tru a face faţă nevoilor alimentare ale populaţiei şi de materii pri­
me pentru industria uşoară.
Rămînerea in urmă a producţiei agricole-marfă creează greutăţi
în dezvoltarea celorlalte ramuri ale economiei naţionale şi constituie
o frînă în calea îmbunătăţirii continue a traiului populaţiei.
Congresul al M-lea a pus în centrul atenţiei partidului lupta pen­
tru •; dezvoltarea agriculturii pentru creşterea producţiei- agricole-
marfă şi, îri‘ primul' rînd, a froducţiei-marfă provenite din Sectorul
socialisi al agriculturii.
Ţara noastră are condiţii favorabile pentru uri avînt al produc­
ţiei agricole. Pămîntul nostru fertil, hărnicia şi priceperea oameni­
lor muncii din agricultură, sprijinul material tehnic acordat agri­
culturii; de către industria socialistă pot să contribuie an după an
la obţinerea unor recolte bogate, care să asigure satisfacerea cerin­
ţelor populaţiei şi un surplus pentru export.
Realizarea acestui obiectiv principal în agricultură depinde în
măsură hotăritoare de aplicarea consecventă a principiului cointe­
resării materiale a ţăranilor muncitori în creşterea producţiei agricole
şl în sporirea cantităţilor de produse agricole puse în vînzare, de
intensificarea muncii poiitico-organizatorice pentru trecerea ţărănimii
muncitoare cu gospodărie individuală ia marea gospodărie agricolă
socialistă, capabilă să folosească pe deplin agrotehnica înaintată,
utilajul tehnic modern şi să dea o mare cantitate de ccreale-marfă.
In condiţiile construirii bazei economice a socialismului, dezvolta­
rea schimbului de mărfuri între oraş şi sat duce la întărirea alian­
ţei între clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Această alianţă
este puternică pentru că la baza ei stau interesele economice funda­
mentale ale clasei muncitoare şi ale maselor largi ţărăneşti, intere­
sele colaborării economice între oraş şi sat, ale legăturii între in­
dustria socialistă şi agricultură.
In condiţiile existenţei mai multor sectoare social-economice în
cadrul economiei naţionale, pe terenul schimbului de mărfuri, în ju­
rul problemelor de aprovizionare a populaţiei şi de stabilire a pre­
ţurilor de vînzare se împletesc şi se ciocnesc interesele diferitelor
clase şi categorii sociale. In această luptă, politica partidului- în
problemele schimbului de mărfuri, ale comerţului trebuie să asigure
îmbinarea intereselor clasei muncitoare cu ale ţărănimii muncitoare,
îngrădirea elementelor chiabureşti, capitaliste, consolidarea regimu­
lui democrat-popular.
Tovarăşi,
In cadrul schimbului de mărfuri între oraş şi sat din ţara noastră,
un loc deosebit de important l-a avut, începînd din anul 1948, siste­
mul de cote obligatorii de produse agricole. Acest sistem a re­
prezentat cea mai importantă resursă a fondului central al statu­
lui la produse agricole, mai ales la cereale.
Cantităţile de produse agricole intrate în fondulcentral au
înlesnit statului să asigure aprovizionarea populaţiei orăşeneşti,
să influenţeze preţurile pe piaţă irînînd acţiunea elementelor spe­
culative, să aprovizioneze industria cu materii prime agricole şi să
constituie, in anii cu recoltă bună, rezerve de stat şi stocuri des­
tinate exportului.
Sistemul coteior obligatorii reprezintă, în cadrul legăturilor eco­
nomice între oraş şi sat, o îmbinare a formei de schimb comercial
cu forma de impozit în produse agricole.
Ţărănimea muncitoare a înţeles că predarea cotelor este o dato­
rie patriotică şi că este în propriul ei interes să contribuie la dez­
voltarea industriei, să răspundă, prin îndeplinirea obligaţiilor către
stat eforturilor pe care clasa muncitoare le face pentru a asigura
condiţiile progresului tehnic al agriculturii şi bună stării ţărănimii.
Sistemul de constituire a fondului central al statului pe calea
cotelor obligatorii, care a corespuns unei anumite faze a dezvol­
tării economiei naţionale, a început, în ultimii ani, să îngreuneze
dezvoltarea agriculturii. Predarea obligatorie de cote şi nivelul pre-
ţarilor de colectare nu au constituit un stimulent suficient pentru
ţărănime de a se preocupa, cu stăruinţă, de sporirea producţiei agri-
cole, de extinderea suprafeţelor însămînţate cu culturile supuse re-
gimului de colectări, în special cu grîu şi cu celelalte păioase.
Comitetul Central al partidului a luat, încă din 1953, cursul
spre schimbul de mărfuri între oraş şi sat pe baze economice care
să lărgească iniţiativa producătorilor agricoli, să-i cointereseze
materialiceşte la mărirea producţiei agricole şi a producţiei de
cereale-marfă. Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din august 1953 ducătorilor agricoli să vîndă direct pe piaţă sau să vîni>ope-
a criticat greşelile săvîrşite în aplicarea politicii de stimulare ma­
terială a ţărănimii şi a luat o serie de măsuri care reprezentau o
trecere treptată de la sistemul cotelor la sistemul de contrac­
tare şi achiziţii. Au fost reduse cotele la carne şi treptat s-a redus
numărul produselor supuse cotelor obligatorii. In acelaşi timp s-a
dat o mare extindere contractărilor şi achiziţiilor de animale şi
produse animale, contractărilor de plante tehnice şi industriale, de reŞ^' Ş1 a ad °r clemeiue capitaliste speculative de a trasloase
legume şi fructe, de struguri1 ş.a. ■
Este semnificativ, din acest punctde vedere, că în formarea fon- oamenii muncii de la oraş? şi sate, trebuie să lupte îm, jtrivjCulei,
dului central de stat, începînd din anul 1954 are Ioc o scădere să facă cu neputinţă cumpărarea ce-ealelor Îp scopm rey» lor
•- • î'
trările de grîu, 290/^ \a porumb, 32% la carne, 40% la intrările Este în interesul masele nuncitoare la oraşe şi sate să sprijine
tului de a asigura formarea fondului central pe alte baze defl
prin sistemul de cote obligatorii.
In lumina sarcinii trasate de Congresul al II-Iea al partidului
a concentra forţele spre dezvoltarea agriculturii, de a înlăti Şijă rg irea sectoiui socBist ai agrie uluirii
tot ceea ce frînează creşterea producţiei de cereale-marfă, consb«
ram necesară şi justificată înlocuirea sistemului de alcătuire a fij Tovarăşi,
dului central pe calea cotelor obligatorii Ia majoritatea prodiăj
Ior agricole prin sistemul de contracte şi achiziţii, astfel ca încep ,
de Ia 1 ianuarie 1957 să se înlăture cotele obligatorii ale gospe sistemu1 de alcătuire a dului cenţii pe cale de contractări şi
rriior cooperaţist-socialiste şi ale gospodăriilor individuale pet ac îzrţu, va avea influenţs ozitivă as ra ansamblului economiei na-
produsele v eg e ta le: grîu - secară, porumb, floarea-soarelui,
boabe, cartofi, fin, precum şi pentru laptele de vacă şi oaie.
Aplicînd politica partidului de avantaje a sectorului socia cu tură, din partea întregii partid a aparatului de stat să se
ca, începînd încă de Ia 1 ianuarie 1957, gospodăriile agricole
lective, cooperativele agricole de producţie, întovărăşirile zoi
nice> precum şi ţăranii muncitori C2re posedă o suprafaţă agri]
sub un hectar, iar principalele lor venituri nu provin din creşţ
şi comercializarea animalelor, să fie scutiţi de cote obligatorii
carne.
Pentru celelalte gospodării agricole să se menţină cotele
gatorii la carne şi Iînă, pînă cînd, pe măsura realizării, prin
tractari, a necesităţilor fondului central, se va trece la desfiinj
cotelor şi la aceste produse. Ca o primă fază propunem să Se uni porumbului şi sporirii roducţij de porumb fia hectar. Dato­
rească preţurile Ia cotele de carne, iar în vederea stimulării- rita calităţilor sale, porumb îşi gieşte o largă întrebuinţare în
trădărilor să se acorde reduceri însemnate la cotele de carne-
podanilor agricole care încheie cu statul contracte de creşterf
grăşare şi I yraie de animale către stat.
,Pt„rei ar<D ‘tne‘ Sa Sr fa,Ca ma‘ departe pe baza coteIor ?* prt* Sa creasca considerabil înse pătatei porumbului este faptul' că el
actuale. Pentru a stimula contractările şi a înlesni producăt constituie unul din furajeli concerale de bază ppntru creşterea
S'ISÎ.’î S S fi L Î K„ '.1!!*."...*.. « *, ..i."0eriş, area inimaW»'- «W>i* animalelor pmdudtU' d>
pe .ca , contracte!or propunem să fie scutite de cotă gospoe carne, lapte şi ouă.
a“n c° e |n sector/Ul socialist-cooperatist şi din sectorul indii
care *ncfre'e cu s/aful contracte de livrare de lină.
Producătorii agricoli care mai au de predat restanţe d£
provenite din obligaţiile pe anul 1953 pentru produse ve/,
carne, lapte şi lînă, sînt datori să Ie predea în anul 1957 la j-
înlocuirea sistemului de cote aduce mari schimbări în fe ductivitate.
de schimb între oraş şi sat. Statul îşi va asigura constituirei-
dului central pe baza cumpărării produselor agricole Ia p!e
înţelegere cu producătorii agricoli pe cale de achiziţii şi contre,
Din relaţiile de schimb se elimină partea obligatorie, partea ji-
rac.ter de impozit, astfel că intre industrie şi agricultură, întria
muncitoare şi ţărănime vor fi relaţii de schimb, de comerţ.
Aşezarea legăturilor între industrie şi agricultură pe bai-
merciale lăigeşte cointeresarea materială a gospodăriilor ţiti
în creşterea producţiei agricole şi a cerealelor-marfă, măreşte-
resul şi iniţiativa în producţie a ţărănimii. Aceasta reprezim
sprijin puternic pe care ţărănimea muiicitoare îl primeşte dir-
tea clasei muncitoare, din partea statului democrat-popular.ă-
nimea va răspunde Ia acest nou sprijin aducînd pe piaţă iri
mai multe şi vînzînd cooperativelor şi organizaţiilor cofle
autorizate de stat surplusul de produse agricole, în propriul.es
material al ţărănimii şi în interesul statului.
Ne exprimăm convingerea că înlocuirea sistemului de cofi-
gatorii va fi1 bine primită, că ea va duce la mărirea producţiji
cole şi intensificarea schimbului între oraş şi sat, Ia îmburea
aprovizionării populaţiei, la consolidarea alianţei clasei mure
cu ţărănimea muncitoare şi întărirea mai departe a regimie-
mocrat.
Tovarăşi,
înlocuirea sistemului de cote obligatorii pune sarcina carii
pe paze noi a.'fondului central al statului.
Izvoarele principale pentru acoperirea fondului central de ise
agricole sînt contractările şi achiziţiile de produse agricole ac­
torul socialist-cooperatist şi din sectorul individual al agrii,
precum şi resursele proprii ale statului (gospodării agricole at,
încasări pentru muncile S.M.T. ş.a.).
înlocuirea sistemului de cote obligatorii cu contractări şi iţii
trebuie însoţită de sporirea cantităţilor de mărfuri industrfes-
tinate satelor şi de un ansamblu de măsuri organizatorice, să
asigure intensificarea activităţii de achiziţionare şi contraţde
produse agricole de către cooperative şi organele’ comeroju-
torizate de stat.
Rolul ce mai important în organizarea activităţii de achiire
şi contractare de produse agricole revine sfaturilor populario-
nale, raionale şl comunale. Sarcina şi întreaga răspundereru
realizarea planului de contractări şi achiziţii la produse ble
revin comitetelor executive ale sfaturilor populare.
Organizarea pe baze comerciale a schimbului de mărfijre
oraş şi sat cere îmbunătăţirea radicală a activităţii coopeide
consum, pentru a realiza o cotitură hotăritoare în valorificao-
duselor ţărăneşti. Cooperativele de consum au primit din p^n-
dustriei socialiste cantităţi mereu sporite de mărfuri industpe
care le-au vîndut ţărănimii. Dar cooperativele nu folosesc ă-
cător mărfurile industriale ca un mijloc de stimulare a in ui
producătorului agricol de a vinde cooperativei produse agricoîn
primul rînd, cereale. Valorificările de produse agricole au crjn
mod nesatisfăcător.
Cooperativele de consum sînt organizaţiile comerciale ciai
apropiate de masele ţărăneşti, ele au cele mai mari posibile
a cumpăra surplusul pus în vînzare de ţărani. Sarcinile
tivelor în domeniul valorificării produselor agricole deviim
şi mai mari, ele vor putea fi îndeplinite cu condiţia unei sări
radicale a metodelor de muncă ale cooperativelor de consumus
pînă jos.
.Cooperativele de consum sînt organizaţii de masă şi trţsă
activeze ca organizaţii de masă. ale ţărănimii, nu ca simple rme
comerciale. Consiliilor de conducere ale cooperativelor li se să
aibă o activitate permanentă, să atragă în activitatea coofei
pe toţi membrii cooperatori.
Pentru a întări legăturile comerciale ale cooperaţiei de im
şi ale organizaţiilor autorizate de stat cu masele ţărăneşti în­
tru a stimula achiziţiile şi contractările este necesar să fj>u-
nătăţită aprovizionarea cu mărfuri a cooperativelor.
Trebuie să avem în vedere că datorită desfiinţării coteMi-
gatorii şi înlocuirii lor cu vînzarea liberă a produselor ole
veniturile gospodăriilor ţărăneşti vor creşte. In interesul d£rh
schimbului de mărfuri între oraş şi sat trebuie să sporim cantiide
mărfuri industriale trimise la sate. a lucrărilor obţin recoile medl de 3—4.0C kg. grîu la hectar. Fără"
Ministerele tutelare ale industriilor producătoare de mărfujtru
sate trebuie, să depună eforturi sporite pentru a da cantităţi nari,
sortimente mai variate, cerute de masele ţărăneşti.
_M__in_i_s_te_r_u_l C__o_merţului Interior şi Centrocoop-ul să trimităate
mărfuri mai multe, corespunzătoare cerinţelor de sezon şi driţie
locală a satelor.
Veniturile sporite ale ţărănimii creează condiţii pentru j*n'
treprinde, cu contribuţia ţărănimii, lucrări de îndiguiri şi al de
jnteres iocal şi de construcţii locale cu caracter cultunitar,
măsuri pentru combaterea epizotiilor în sate, organizarea pilor
roontă ş.a.
Măsurile pe care le preconizăm pentru intensificarea (ţului
de produse a!?ricole pe baza vînzărilor libere dau posibiljpro-
rativelor sau statului surplusul lor de produse. Organele lrt*d,
sfaturile populare trebuie să vegheze ca nici un fel de pieidmi-
nistrative să nu fie puse în cale.a desfacerii de către prodri a
produselor lor.
Fără îndoială vor fi încercări din partea elementeld.iabu-
pe spinarea oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Sfaturileulare,
I|1I '
■1
M r. ( 53
P
ranveiejorganizaţule omerciale autorizate de stat.
Sporirea prcicţjeî apicole. întărirea
ne‘n^°*os că înlc rea sistei|lui de cote obligatorii prin
pona e. Rezultatele pozitiv se vor rimţi treptat, dar nu vor veni
e ia sine. Ele cer din pa a oamenii muncii din industrie şi agri-
gresul al II-Iea al partidr cu priie la dezvoltarea agriculturii.
Putem şi trebuie să obţi-n, pînă i începutul celui de-ai treilea
plan cincinal, o produefi uală de > milioane terne de cereale si
sporuri însemnate de produd ia cele te culturi. Condiţia hotăritoare
pentru avîntul tuturor rainubr produiei agricole, în special al creş»
eni animalelor, o constitui dezvolţi a producţiei prindpaleior ce­
reale, porumb şi grîu.
O atenţie cu . totul deosetă treb^ să acordăm1 dezvoltării cul-
alimentaţia unei mari părţi populari noastre rural :e şi este folosit
ca materie primă în unele imuri ilortante ale industriei alimen-
tare. ca industria amidonul, gluccp, spirtului, ş.a. cReea ce (ace
Pentru ^satisfacerea nevoilor gosprireşti ale producătorilor agri-
colli şi ale economiei naţionae, treiie ca pînă în anul 1960 să
ajungem la cultivarea unei sdjrafeţde 4 milioane hectare porumb.
Intr-un număr de ani trebuie s\ ajuem ca aproape întreaga supra
Noul institut de cercetări pentru tura porumbului va treimi
contribuie Ia dezvoltarea şi îmbut ţirea culturii acestei piaulé
în ţara noastră şi la creşterea şi aîndirea în producţie a un..r
hibrizi de mare productivitate.
Dacă calculăm că vom obţine o oducţie medie de 2.000 kg.
perumb-boabe la hectar,, vom avea roducţie totală pe ţară de 8
milioane tone porumb. Dar în cond e favorabile de climă şi sol
este cu putinţă să realizăm şi o met de 3.000 kg. porumb-boabe la
hectar, ceea ce ar da o producţie tot pe ţară de 12 milioane ton?
porumb. Dacă am folosi pentru satii crea nevoilor interne şi n ai
ales pentru creşterea de animale şi s[rea productivităţii lor o can­
titate de 6 milioane tone porumb, a ce inscamna cu aproan?
1.500.000 tone mai mult decît astăzi, rămîne disponibil pentru ex-
port, ia o producţ.u medie de 2.000 la hectar, o cant de 2
milioane tone, iar Ia o producţie medile 3.000 kg. la h >C ar ^ ră­
mîne disponibil pentru export o cânte de 6 mi!icrdne ° ne'-
,>nală, ce pos
putem imagina uşor ce bogăţie pentru ononiia naţ.(/e yenîturi
lităţi de ridicare a nivelului de trai ;7populaţiei, q- ... .- ’■
4 milioane ne
avea în balanţa de plăţi externe prin orirea la
a suprafeţei cultivate cu porumb şi pr însămîtŢ1 .,ea CU porU^3
brid a acestei suprafeţe, în decursul aor vi.. itori I
Putem să obţinem asemenea recoltde óorumb ? Fără / . .
f • , , . ndoi
că putem, cu condiţia să aplicăm nud, Jle ag-rotehnic.e ,'irespu.i-
zătoare în funcţie de climă şi sol şi asiguram agricul^ ..
id maşinile şi uti1'
Ioaceie materiale necesare, în primul /• ■ . -Maji.il agr;-
col mod.ern, îngrăşămintele •chimice^ ,turale şi cadrele de spe-
cialitate de înaltă calificare.
In acţiunea de extindere a ' .prumbului hibrid pe supre-
feţe cît mai mari şi de apw ica r e-a ;răşămintelor chimice este
necesar să asigurăm mai 4,.‘|“ “ ,necesjţi!e gospodăriilor agricole/
de stat, apoi ale gospodăr ‘ ¿ colecţii cooperativelor de produc/
ţie şi întovărăşirilor agriciae, iar penăsura acoperirii nevoilo:-
sectorului socialist, vom asigura cerin sectorului individual dis
agricultură. I
Trebuie să atrageni atenţia oamen: muncii din agricultură-
asUpra importanţei -pt: care o are foloisa complexă a porumbului
pentru producţia de boabe şi coceni pentru producţia de siloz.
în scopul creşterii animalelor.
Dacă un producător agricol obţine)000 kg. boabe la hectar
şi le foloseşte pentru creşterea anim; or el poate obţine, de pe
un singur hectar, 632 kg. carne de rc, iar din cocenii folosiţi
ca furaj 1.800 litri lapte. Avantajele orumbului folosit ca siloz
sînt şi mai mari. De pe un hectar pomb cultivat pentru siloz
poate realiza o producţie de 50.000 g. cu care, prin furajarea
vacilor de lapte, se poate obţine caiiatea de 12.000 litri lapte:
dacă porumbul siloz este folosit în cibinaţie cu alte furaje, un
hectar porumb poate asigura o produe de 20.0U0 litri lapte sau
800— 1000 kg. unt. (
Este de aşteptai ca producătorii agoli, odată cu noile posibili­
tăţi de valorificare a produselor agple să se îndrepte în m:i
marc măsură spre creşterea animalei Să încurajăm acest kieru
şi să le arătăm limpede ce avantaje iteriale vor avea prin jolo-
sirea porumbului în hrănirea animale. - ■’
La grîu, care este principala noa ă cereală panificabilă, tre-
buie să ajungem pînă în 1960 la stafaţa de cca. 3.500.000 ha.
(inclusiv secara).
In condiţiile ţării noastre mijidcul prcipa] pentru sporirea pro­
ducţiei este sporirea producţiei la hectai <
Obţinerea unor recolte bogate depind de o bună Iuc’rare a Pu‘
mîntului, de aplicarea raţionali a îngrămintelor orgai*11Ce S’ m'‘‘
tierale, de îngrijirea culturilor şi culţi irea unor soiur"* **e maTii
productivitate.
Trebuie să combatem tendinţa exisler la noi în ţsiră de a f
semăna tîrziu. Recolte hgate pot fi ţinute numai prjn s,ema‘
nături mai timpurii, preferabil în luna ptembrie, car>2 sa asigufe
o bună înfrăţire a plantebr plnă la velrea iernii.
Să introducem în culluă soiuri maiproductive, n,la* rezistente
ia cădere, mai rezistente i ger şi seci, la boli şi (dăunători-
•Va trebui să dăm o dsvoltarea deobită mecaniz?*"** cu^ uri*
griului de toamna, perfecjom'nd merei maşinile n e c tsare aceste*
culturi pentru a le, putea ’idica randar ntul în lucru.
Sînt unele ţări care au condiţii nat-ale mai puţin favorabile
decît ţara noastră, dar carţ prin folosim îngrăşămintelor Mimice,
cultivarea unor soiuri de tare produciitate şi prin mecanizâft'a
îndoială că în ţara noastrălcu soluri ,ai fertile, esle în puterea
noastră ca, prin folosirea în^ăşăminlelc a soiurilor productive şi
prin mecanizarea agriculturiisă realizăr an după an recolte mari
la grîu-secarâ
Tovarăşi,
In condiţiile noii aşezări relaţiilor e schimb cu ţărănimea Fe
baza comerţului, creşte foartj mult imprtanţa sectorului socialist
din agricultură pentru constilrea fondiuii central al statului.
Rezultatele pozitive ale ndui sistem de constituire a fondului
central, sporirea producţiei iricole-mară depind, în măsură ho-
târîtoare, de succesul operei dtransformjre socialistă a agric»'"
Trebuie să ajungem ca în tp scurt lectorul sociali^ sg 7urn'
zeze cea mai mare parte diiţantităţile de produse arricole ucc
sare fondului central.
O atenţie deosebită trebuiWcordată consolidării economico-or
ganizatorice a gospodăriilor olective, cooperativelor de produc
ţie şi întovărăşirilor agricole, îrgirii lor şi creări, de noi u nitili
socialist-cooperatiste. •■
Relaţiile de schimb între ofl şi sat pe baze com€rdale m £ a ză
ţărănimii cooperativizate noi indiţif favorabile de dezvoltare a
mai multor ramuri economice, ducătoare de venituri ca, de uiid>.
o ’ |-
(Contimarei pag. 3-a)