Page 6 - 1901-07

Pagina 6. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 151.—1901

„Pentru-ca să se arate, că un negus­ Cum adecă, îu 40 ani, ţâra asta, Bu- părtare cele două trupe una în faţa celei­
dul unei găoce, la ce coţofana în­
tor la Oonstantinopole său la Ianina în curescil ăştia, n’a mai fost ei îu stare să lalte voiau să încheie un armistiţiu de cepu a crăcăi tot mai tare, cjieând :
„Turcia era mare şi bogat, Dapontes nu ne mai dea încă un Primar dintre ne­ câto-va momente. Lupta reîncepea după
— Aşa, găină afurisită, altele
„găsesoe altă măsură mai potrivită decât gustori ? acea mai îndrăcită ca ori când, şi nu în­
’şî depun ouăle ’n cuibar şi tu te
„dicend: a întrecut nu numai pe cei din După acâstă nouă apostrofă mă pă­ ceta decât în momentul în care unul din furişezi şi le sorbi ? !
„Oonstantinopole, dăr pănă şi pe cei din răsi, fără măcar să-şi ia bună diua. adversari era în completă retragere. După
— Taci, coţofană, hoţă şi afu­
„Valahia şi din Moldova. Sunt sub impresia vorbelor acestui spusele lui Forel şi ale lui "Wasmaun, când
risită ce eşti! că eu te prinseiu la
„Acesta fuse cotnerciul Bucureseilor bătrân şi mă gândeso dâcă el are sâu nu cele două armate care îşi fac răsboiu a-
cuibarul ăsta, unde şi eu îmi depun
„de-atunci de oând documentele şi spusele dreptate să fiă supărat. (Cronica). parţin aceleiaşi specii de furnici, li-se în­
„călătorilor ne-au permis să-l urmărim şi tâmplă câte-odată să înceteze duşmăniile ouăle, âr acuma de năcaz, că nu-ţî
putuşi face prânzul deplin, tu strigi
„pănă în pragul seoolului XIX. pentru a face un pact de alianţă şi a se
Adăpatul vitelor. în capul meu, pentru-că nu-ţî arunc
„Oât a mers înainte oomerciul dela întruni într’o singură colonie“.
„1800 şi pănă adi în 1899, bătrânii şi cei Adăpatul este o lucrare de însemnătate Reîntorse la viaţa civilă, aceste răs- ce nu putuşî sorbi? Acuma sciii eu
„farl cunosc trecutul sunt în stare s’o forte mare în economie, şi greşelile săvâr­ boinice viteze dau exemplu tuturor virtu­ cine-i hoţul, care duce mereu ouăle
spună“. şite cu prilejul adăpatului au urmări adesea ţilor domestice. In lipsa unei alte pasiuni, din cuibarul nostru — răspunse găina.
*
forte păgubitâre, dice „Bunul EconomU lucrătorele, adecă furnicile fără a risipi,
Am urmat sfatul d- lui Gion şi am La auc|ul sgomotului, stăpâna
Asemenea greşeli se săvârşeso atât vara cât cari n’au sex, au dragoste pentru muncă.
rugat pe un bătrân a-mi povesti cum şi casei se n ă d ă i . . . şi alergând la cui­
şi iârua. Unele sunt însărcinate cu serviciul alimen­
ce fel se făcea negoţul mai de demult. bar şi aflând găina cu găocea în
Apa bună de beut pentru animale o telor şi se duc departe să caute prOvisiu-
In prima jumătate a vâoului trecut cioc şi întorcendu-şî bănuiala contra
pote eunosoe ori şi cine. Apa care-i place nile necesare pentru a hrăni comunitatea
neguţătorii noştri, cjioe bătrânul meu, mer­ găinei, binecuvântând coţofanele —
omului, face bine şi animalelor. Der nu e un timp mai mult seu mai puţin înde­
geau înăuntru să-şi faoă taxidul de mărfuri carî la orăcăitul vinovatei veniseră
de ajuns, ea apa să fie bună; trebue se se lungat; altele sunt menajere conştienţiose,
de care aveau nevoie. Mulţi din ei nu ou- ca la nuntă, acompaniind’o — ca
ţină semă de anumite legi neapărat de lipsă care întreţin interiorul furnicarului într’o
noseeau altă limbă, decât pe cea românâscă pe nisce paznice credinciose, cari
pentru-ca nu numai să nu se primejduâscă stare de curăţeniă ireproşabilă, er altele
şi alte gânduri decât pentru ţără şi nemul i-au descoperit h o ţ u l . . . luă găina de
sănătatea animalelor, ci dimpotrivă să le în fine sapă galerii nouă seu sunt între­
lor u’aveau, puţini din ei soiau greoesce, pe cuibar şi luând cuţitul, cu mâniă
facem să prospereze, să le umble bine. buinţate la diferite lucrări de folos public.
dâr plecau cu desagii plini de aur laBeciii îl ascuţi de fundul unui ol. Găina,
Apa de beut pe lângă că e destul de Der mai ales în funcţiunile lor de mătuşe
(Viena), Lipsea şi Anvers. simţindu-şî viata primejduită, începu,
bună, trebue să nu fie prea rece. Apa dată şi de doici, acolo aceste insecte neutre, pe
Acolo târguiau atât pentru ei, oât şi a-se svîrcoli şi a-şî mărturisi nevi­
prea rece animalelor le prioiuuesoe aprinderi veci lipsite de dulceţile maternităţei, des-
peniru prietenii lor, făoend în acelaşi timp novăţia, acusând pe adevărata hoţă.
de plămâni, bole de stomao (rînză), ş. a., vălueso un devotament fără sâmăn.
şi politica. Inzadar i-au tost tote dreptele scuze
cu deosebire fiind animalele înfierbântate. De Nu şi-ar pute închipui profanii câte
Se scie viaţa politică a ţării de pe şi acuse, căci coţofanele din vârful
aceea apa de fântână şi peste tot de isvor,
acele vremi, totul era oprit. Tinerii de-a- şi ce fel de îngrijiri sunt necesare pentru casei, vecjând’o cu aripile sub pieio-
trebue scosă cu uu ceas două mai înainte a duce ouăle furnicilor Ia bun capăt. Fiă-
ţuuci Kogălnioeauu, Alexandri, Brăteni, rele şi cu capul în mâna stăpânei,,
şi lăsată să se stlmpere înoâtva prin radele care din metamorfosele prin care trec noii
Negrii Şi alţii, cari cugetaţi se adunaţi, o acusau şi mai tare; âr biata găină,
sorelui. născuţi ai acestei interesante familii, cere
plănuiau cum şi ce fel să facă Unirea ţâ­ Apa sălcie de obiceiu face rău ani­ neavând martori, carî să-i atesteze
rilor, publicau din când în când apelurile un tratament special. Furnicile mici în nevinovăţia, trebui să piară; pănă
malelor. Neavând altă apă la îndemână, stare de larve sunt nisce pruncuşorî, cari
lor cătră puterile străine în fiarele, ce apă­ când coţofanele, servindu-se de cre­
ci numai de cea sălcie trebue să punem în au nevoie de a fi plimbaţi mereu.
reau pe atunci în străinătate. Dâr ei voiau dulitatea naivă şi neprejudecată a
fie-care găleată cam o jumătate decilitru
ca faptele lor să fiâ cunoscute şi în ţâră. Mamele nu se preocupă de sortea ne­ stăpânei casei, scăpară teafere, pe
de oţet. Cu chipul acesta se înlătură încât-
Ba mai mult, Kogălnioeanu publioa cliarul număratei lor progenituri. Ele sunt regine, deasupra — o binecuvântare.
va urmările ei stricăciose.
seu „Slăua Dunărei“, fârte vehement, dâr dâr regine leneşe. Ele nu iau de loc parte *
Apa de ploie şi de nu, chiar tulbure
fără să potă a-1 introduce în ţâră, cum de la lucrările comunităţei, şi rolul lor să măr-
fiind, nu prea face rău animalor. Nu e rea Când devii suspect pentru vre-un
altfel nu se putâ îutroduce nici un fel de ginesce în a asigura viitorul tribului.
uici apa din lacurile formate din rîurl şi păcat şi te temi a fi descoperit, tu,
scriere revoluţionară. Censura domnea cu Sunt uşor recunoscute după voinicia
rîuleţe. Cea din bălţi formate în urma ploi­ mai cu semă având la spate soţî de
totă asprimea ei. lor şi după lungimea aripilor. In fie-ce an
lor e mai rea, nu o beau de cât rumegă- principii, martori mincinoşi, ridici
O ideiă ingeniâsă le veni în ajutor. în luna Iulie, începe o idilă, care se ter­
torele; dâr şi aceste adesea se bolnâveso. păcatul tău în cârca deapropelui, în
La Anvers se împachetau şi se în­ mină printr’o dramă al cărei desnodământ
Bele şi nesănătos sunt apele din sarcina colegului tău chiar, care n’a
carnau mărfurile pentru Galaţi şi Brăila, misterios escită curiositatea savanţilor. Fe­
mlaştini şi peste tot din bălţile cu un strat greşit mai mult, decât că — din
piarele revoluţionare serviră la ambalagiu. melele sboră şi bărbaţii cari sunt mult mai
verde pe de-asupra. Deci animalele trebue întâmplare — a dat peste tine pe
Căpăţînele de zahăr fură înfăşurate în „Stdua mici decât miresele lor, der au şi ei aripi,
ferite cu ori-oe preţ a bea astfel de apă. când comiteai delictul şi tu, ca se
Dunărei“ şi în cjiarele şi proclamaţiile apă­ le escortâză îu aer. Câte-odată uu vîrtej
Rea şi vătămătâre din cale afară este scapi de-o eventuală pedepsă — îţî
rute în Francia şi Belgia, şi astfel vigilenţa de vânt risipesce roiul departe de furnicar
şi apa din bălţile unde s’a topit cânepa şi pui consciinţa sub călcâie----------
cârmuitorilor ţării fu înşelată. şi fugarii, după-ce şi-au isprăvit voiajul
inul. Bând animalele astfel de apă ca şi
Bătrânii toptangii, care luau parte la Gavril Bodnariu.
când le-ai da venin.
aceste operaţiuni, mai cu sâcnă, că mare cuinţei lor. Lucrătorele cari s’au îndrumat
Grijiţl deci, cum faceţi adăpatul ani­
parte din tipărituri se făceau cu banii lor, spre căutarea vagabondelor reconduc un
malelor, căci o mică greşelă pote avea triste
— aveau grije la sosirea mărfurilor să scotă anumit număr la domiciliul lor legal, seu
urmări.
ou băgare de sâmă sfintele cărţulii şi să le de nu, dâcă ajung prea târdiu şi ouăle
împrăştia în t6tă ţâra. sunt deja clocite sub o piatră, ele se fic- Cămătarul păcălit.
în lumea furnicilor. sâză îu acâstă nouă reşedinţă şi întemeiază
Convorbitoriul meu nu pote câtu-şi de o coloniă. Dâr cu bărbaţii ce se întâmplă? Un cămătar dintr’un sat din Germa­
F i n e . nia voia să esecute. pe nn ţăran eare-i da­
puţin să se deprindă cu timpurile actuale, Nimeni nu se preocupă de sortea lor. E
când comercianţii şi industriaşii nu sunt întocmai cum palatele din Florenţa ore o representanţiă a „Turnului de Nesle“, tora o sumă de bani, der când venea ese-
văcjuţl decât ca buni birnicî, tot ca pe erau în acelaşi timp capo-d’opere de ar- şi în lumea furnicilor, Buridanii cu şese cutorul sentinţei judiciare în sat nu găsea
vremea lui Brânooveanu. chitectură şi fortăreţe, cari putâu resista la piciore sunt duşi la morte după ce şi-au la densul decât o vacă, singura avere, pe
— Domnule, îmi cjice bătrânul meu un asalt, locuinţele unor anumite specii de împlinit misiunea? Acâstă părere numără care după lege n’o pute s’o ia. După câte-va
cu convingere, d-ta eşti tînâr, nu scii. Bă­ furnici nu sunt numai nisce minuni de un număr destul de mare de partisani, dâr dile cămătarul întelnesce pe datornic şi
trânul Rosetti şi-a lăpădat boeria ca să se artă şi de prevedere, der şi nisce adevârate conclusia, care pare a fi cea mai probabilă prefacendu-se că i-e milă pentru sărăcia lui,
facă negustor, vedl cât de sus eram noi în cetăţi de apărare. Sub cupolele de pământ e, că bărbaţii lăsaţi în voia lor şi părăsiţi, îi mai dăruesce o capră. Ţăranul se întorse
cinste pe vremea aceea, că fiii de boeri în cari se adăpostesce Pogonnytmexul occi- fiind incapabili de a-şi procura hrana pe plin de bucuriă în satul său, tinde se răs­
alergau la noi. dentalis din Tecsas, nimic n’ar da de bă­ câmp deschis, mor de fome seu devin pândi svonul despre generositatea credito­
Noi eram oe eram atunci. nuit esistenţa unei adevărate vile, care nu­ prada animalelor care se hrănesc cu in­ rului. Primarul satului, om esperimentat,
Unde se audia de muflucji? Când că­ mără câte-odată mai multe sute de mii de secte.... ghîcesce îndată scopul cămătarului de a
dea păcatul pe câte unul d.e-1 jefuiau hoţii locuitori. Porţile acestei fortăreţe sunt as­ pune mâna pe vacă şi povăţuesce pe să­
pe la tîrguvi, sâu îl ardea focul sâu i-se cunse cu atâta dibăciă, încât ochiul cel mai tean să tae şi să mance fără întârdiere
îneca oorâbiile ou marfă, săreau toţi şi-l esercitat nu le pote zări. In timpul dilei Coţofana şi Găina. capra, fiind-că vaca va deveni un obiect
ajutau. ele sunt păzite ou un zel, care nu scade — F A B U L Ă . — esecutabil. pis şi făcut. A doua di în ade­
S’au scris fel de fel de istorii, privi- nicl-odată şi în timpul nopţei sunt zidite. văr se înfăţişeză esecutorul la casa ţăranu­
tore la diferitele corporaţii. S’a gândit vr’o Ele nu se deschid înainte de opt câsuri în unul şi acelaşi cuibar, câte-va lui spre ai lua vaca, fiind-că acum poseda
ua găini (ji de (Ţ îşî depuneau ouăle. o altă vită, o capră de lapte. Ţăranul însă
dată cine-va să afle şi să sorie cum şi ce diminâţa, şi când plouă rămân totă cfl
fel s’a făcut negoţul în ţâra acâsta şi de închise. Nenorocire zăbovitorelor, ele vor O coţofană, dând de cuibar, furişân- îi arătă surizend osele caprei.
ce oinst9 se bucura neguţătorii? rămâne expuse intemperiilor şi vor durmi du-se adese-orî prânejea bine pe aco- *
Şi supărat de amintirile sale voi să la lună, căci portăresele furnicarelor din lea şi prăznuia saltând şi bătând din Cate nume ore dracul.
plece, — uitasem să spun, că ne găseam Texas nu admit compromisurile. c6dă. Stăpâna casei nu-şî putea da Avestiţa, Ăl din lac,
in sala Consiliului Comunal al Capitalei,— Aceste precauţiuni nu sunt zadarnice, sema: cine mătură cuibarul? că de Tartorul, Lucifer, Drac,
oând îl văd, că se îutârce şi mă apucă de căci în tot-deuna e de temut o agresiune; atâta şi atâta vreme n’a aflat în el Satan, Demon, Ucigaşul,
mână, şi mă pune cu faţa spre păretele răsboiul ocupă aprope tot, atâta loc în barem de-o pătură de teiţei! Benga, Necurat, Vrăjmaşul,
Diavolul, Nichipercea,
despre intrare, împodobit cu portretele foş­ esistenţa furnicilor ca şi în istoria societă­ într’o dimineţă, ’nainte de a se Belzebub, Spiriduş, Serzea,
tilor primari ai Capitalei şi-mi (Ţ > °u ţilor omenesc!. perinda găinele la cuibar, coţofana Cornea, Naiba, Nigbiniţă,
S0
vorbă aspră şi plin de iudignare: „Am asistat, elice d-1 Knauer în „Wes- se furişă şi; sorp! sorp! la ouăle de Nen-so, Sotea, Aghiuţă ;
— Vecii d-le, ăla d’alăturî cu Dumitru termann’s Monato Hefte la adevărate erî; der. n’a avut timp să-şî facă Asmodeu şi Iacă cine,
u
Brătianu, al doilea din 'cap, frate! colo lupte între două triburi de furnici mici praznicul deplin, căci o găină, care Ăl de stă în mărăcine,
Ucigă’l crucea nu moca,
sus, la stânga, a fost negustor Costache negre de iârbă. Aceste lupte omorîtore se se duse să-şî depănă oul, îi înjumă­
Trăsnetul, Ucigă’l toca 1
Pauaiot, şi el a fost primar al Bucu­ prelungesc câte odată pe mai multe săp­ tăţi praznicul. Coţofana, năcăjită de
reştilor. tămâni. Lupta reîncepea la primele raze astă întâmplare, începu a crăcăi;
D’aoi în colo mai vedl Vr’un ne­ ale aurorei şi ţine pănă noptea. Mi-se âr găina, ’nainte de a se aşecţa pe Proprietar: Dr. Aurel Mureşianu.
gustor ? părea un moment, că din depărtare în de­ cuibar, sorbi şi ea rămăşiţa din fun­ Redactor responsabil: Traian TJ Pop-