Page 10 - 1905-02
P. 10

42                         LUCEAFĂRUL                  Nrul 2, 1905
                           4s
                                           mototoleşte.  Nas,  gură,  ochi,  fac  tot  una.  Cînd
                                           îl  dă  drumul,  chipul  se  drege  la  loc,  aprins
                                           surîzător.
                                             —  I-aî spus domnului, ce-al să-te faci, cînd
                                           ai să fii mare?
                                             —  învăţătoare la ţară ...
                                             Tatăl este în picioare. Grav, al zice că as­
                                           cultă o sentinţă, stă cu mîna ridicată:
                                             —  Da! învăţătoare la ţară, într’un sat urii,
                                           sărac, cu mizerii multe!
                                             Profetizarea asta solemnă, sfinţeşte par’că lo­
                                           cul împrejurul nostru.   v. Ciofiec.


                                                       J2>\n\ece.
                                                 '"Vino \>aie iar acasă,
                                                    ioru\ \ău arau m’apasă,
                                                 ^iuo \iade iar în \ară
                                                 ij^a &oru\ \au mă omoară,
              N. Orlgorescu.   Anişoara Vlahuţi.  ^Jitio \>aie, -?\x\ curma
                                                 1 ~\3oru\ mă Wc^ă n pămm\.
          Se  uită  la  el,  cu  mîinile  la  spate.  Face  iu
        glumă pc fricosul şi mă ia la 2or:           a”\ ş\i durerea mea
          —' Presa! Presa! S’o tulim !
                       * * *                     f* -zWra ca paserea,
          N’am  văzut  piuă  acum  pe  nimeni  să  intre  în   , ''\3acă mi-ai ;uuoaş\e ioru\
        casa  poetului,  fără  ca  după  cîteva  vorbe,  să  nu   ,-ai \ua spre mine 7,\>oru\,
         întrebe cu dragoste: «Da fetiţele ce-ţl fac?»
          In  sărbători  au  venit  dela  pension.  Cu  mîna   \i acut a şi \e-ai arabi,
         petrecută  pe  după  gît,  staii  la  masă,  în  antre-
         luţă.  —  Citesc  amîndouă  cărţi,  cari  nu-s  de   Vi ■peni şi mai iu\)i...
        şcoală:  fac  literatură.  Alături,  cu  uşa  ’nchisă,
         tatăl  scrie.  Cineva  trebue  să  lucreze  ca  cele   'j^)a&e, dorut ^^)umi\a\e
         micuţe  să  fie  cu  voe-bună,  împăcate,  fără  nici-o   §5 ca \rurma pe cărare:
        grijă.
          Ne-aude şoptind, şi crapă uşa:        ^P)a\e 9în\u\ şi-o ridică,
          —   Vino  înnăuntru...  Vocea-I  e  ostenită,
         uscată,  se  cunoaşte  că  toată  după-prînza  n’a   ^(Jine ş\ie unde pică\
         rostit  o  vorbă.  Cu  amîndouă  palmele  îşi  freacă   *?.a ^e\i\e
        obraziî  bine,  bine!  Aşa  se  scutură  el  de  obse-
         darea lucrurilor cari l-au chinuit.       “^e cosi\e,
          Tiptil  se  strecoară,  cea  mică,  Anişoara,  bă-   ^a uefcs\e
         lae, cu ochi frumoşi, albiştri.
          Sfioasă, întreabă:                          ^eresYre.
          —  Mal scrii, tucâ?
          —  Nu,  mamă  scumpă  ş  iubită  !...  Cind  vil   ^ară dorul meu,\)ădi\ă,
         tu, toate pier 1...                       ca pealra pe u\i\ă:
          Apoi cătră mine:
          —  Copilul  ăsta  are  ceva  de  gînganie,  ceva  de   "\o\i o ca\că în picioare
         floare,  de  fluture,  de  păsărică,  ceva  de  pui  golaş,   Qjd. rămîue s\ă\ă\oare . .
         fără mamă ...
          O  chiamă,  lîngă  el,  aproape.  O  sărută,  —
         cu-o  mînă-i  cuprinde  toată  faţa,  i-o  strînge,  i-o
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15