Page 3 - 1905-9

SCHILLER LA RON|ÂNI.
(Scrisoare cătră redactorii «Luceafărului».)
£
Bucureşti, 15 Martie, 1905. Pe aceeaşi vreme se ridicasere în vederea
Domnilor redactori! lumii în Bucureşti I a n c u V ă c ă r e s c u, şi
în Iaşi G. A s a c h i, care studiaseră la Viena
Dorinţa D-Voastră de a publica ceva despre
ace! destul de mulţi Români, care au tradus şi cunoscuseră literatura germană. Nici unul
nu a dat vre-o deosebită atenţie Iui Schiller.
mai întîiîî în limba noastră pe Schiller, n’o Cel dintîî, un respectabil diletant poetic şi fi­
pot mulţămi deocamdată aşa pe cum aş dori. losofic se mulţămia cu
Nefiind sfîrşite cercetările mele nu pot fi nici
date, nici primite, de cit drept un fragment Voi sînteţl Rafael, Byron,
dintr’o lucrare, la care nădăjduesc, că mă voiu Petrarca, Mozart, Goethe,
întoarce cîndva. Oricum, o amintire pioasă a celor Modele d’arte de nalt ton,
ce dintre noi au în.eles mai curînd frumseţile po­
etului german şi a celor ce au simţit că avîn- el se mulţămea cu Metastasie, Corneille, Ra-
turile geniului şi voinţei lui pot duce şi că-î cine, Gentil, Cervantes, Lebrun şi alţii — seria
bine să ducă după sine şi generaţiile româ­ este destul de lungă; pe Schiller — nu l-a
neşti, se va găsi în rîndurile ce urmează. popularizat. Asachi era în literatură un ilustru
Deşi s’ar părea firesc, din pricina apropierii neînţelegător; el se mulţămea de ocamdatâ cu
geografice şi culturale, ca numele lui Schiller să A. Kotzebue şi C. Pichler.
se găsească pomenit mai întîi la scriitorii din Drept este, — şi trebue s’o spunem, — că
Ardeal, totnşi contratul este adevărat. El apare mai în jurul lui, şi de bună samă şi spre plăcerea
întîi în Muntenia; fireşte, mai întîi în limba lui, se cultiva şi la Iaşi Schiller. Amicul său
sa: Cine-ar fi fost vrednic şi atît de îndrăzneţ (pînâ la o vreme) G. S ă u l e s c u i l traducea,
să-l traducă în româneşte pe vremea lui Vodă într’un manuscript al acestuia am găsit d. e.
Caragea?! Tradiţia ne-a păstrat-o Nic. Fi- Amicia, Damon şi Pintias, un fel de schingiuire
limon, care ne-a spus pela 1863, că între a celebrei balade. La un esamen al Academiei
piesele care au «întîmpinat o primire mai fa­ Mihăilene Albineţ şi M. Viltemescu prezentară
vorabilă» în teatrul german d n Bucureşti, pe traduceri din Schiller, ca lucrări de sirguinţă
care-1 proteja Domniţa Ralu, fica lui Caragea, particulară. Pină în acest timp şi în aceste re­
erau pe lîngă Faust, şi Briganzii. Acel teatru giuni ajung şi rădăcinele acelui interes, ce i-1
german, de mare insâmnătate, s’a închis înainte dedica mai apoi (1855—1857) lui Schiller G.
de revoluţia lui Tudor Vladimirescu, Hoţii lui Melidon, care a tradus baladele Cassandra, şi
Schiller se daseră deci într’o epocă, în care Hero şi Leandru. Tot acestui cerc (Asachi?)
aspiraţiile politice şi naţionale începuseră a este de atribuit o traducere anonimă (şi foarte
clocoti destul de sgomotos şi la noi; efectul pioastă) a lui Hector und Andromache, publicată
lor anume ? — nu l-a descris nimeni. sub titlul Din Iliada lui Homer în Calendarul
Pe la 1821 trăia încă în floarea vîrstei, în institutului Albinei (1850).
Moldova un poet, care era de mult celebru: Un nou îndemn veni dela un om, care nu
C o s t a c h e C o n a c h e, cel mai talentat poet era literat, dar care ştia să agite pe literaţi ca
al poesiei galante româneşti. Şi el ştia ceva nime altul. Acesta înţelesese, că scopurile sale
despre Schiller. Este drpt că-1 pomeneşte abia politice pot fi bine servite de spiritul lui Schil­
la 1837 şi că nu vorbeşte de operele lui, ci ler şi se aşternu să-l traducă el însuşi. Este
numai de limba lui populară înţeleasă de toţi, I o a n C â m p i n e a n u . El tradusese (pe la
dar probabilitatea că l-a cunoscut, nu-î de în­ 1834) Intrigă şi amor; la 1836 traducerea era
lăturat, deşi de inspirat — nu s’a inspirat gata de pus sub tipar. Ea fusese făcută pentru
dela el. teatrul societăţii filarmonice. Nu ştiu dacă-î de