Page 5 - 1905-9

Nul 9, 1905 LUCEAFĂRUL 189
abonamente la volumul ce-avea să apară în li­ de-a-1 ridica pe
tere latineşti; prin Noemvrie Gazeta anunţa vo­ Schillerşi pe scenă.
lumul; şi în sfîrşit volumul nu mai apăru. Pu­ In 1842 s’au dat la
blicul sau nu înţelegea încă ce însemnau acest Iaşi, în nemţeşte,
fel de încercări ale iubitului său gazetar; el fragmente din Teii;
îşi rezerva dreptul pradizat şi altedflţi, de-a în 1845 s'aîi dat
înţelege ceva mai tîrziu. Stînd lucrurile astfel, tot acolo Robert,
autorii vor fi zis, că se vede pentru publicul şeful bandiţilor sau
lor s’a inventat reţeta gutta cavat... Şi înce­ Hoţii lui Schiller
pură a picura din Shiller, sp'ţereşte, cîte puţin tr.deco.nisul Alecu
şi des. Bariţ publică fragmente din Intrigă şi Vasil u, unul dintre
amor} Fiesko Don o Carlos} şi Maria Stuart,«pe- colaboratorii «Al­
ricope», cum le zicea el. Şi’ntr’o notă dela 1839 binei» ; decît Hoţii
spunea Ardelenilor că el alege «cu voia pericope aceştia erau tra­
de acelea, care cuprind idei ce te fac mai să duşi din franţu­
ameţeşti» şi-apoi: «Trebuie să spui, am că<râ zeşte, după Lairnr-
Shiller o foarte mare plecare; nu ştiu cum, de tilier. 1 2 Tradu;erea
multeorî îmi vine, să-î dau acea iubire şi cinste s’a publicat la 1847. CASA natalA -
ce o dăm uuui tată, care ne-au n.’scut şi r.e-au Dintre actorii ce aii jucat notez pe Teodorini
crescut». cu nevastă-sa şi pe Lucian.
Popularizarea lui Schiller începuse în Braşov Un punct culminant în propaganda pentru
încă dela Ianuarie 1838, cu «F 6 e l i t e r a r ă » Schiller era să fie şi la noi anul 1959, anul
Micul curent se întări cu sosirea în Braşov a aniveisăreî de o sută de ani a naşterii lui. N’a
lui A. M u r ă ş a n u . Acest* era un suflet reli­ fost ce trebuia să fie.
gios ; patosul său are, ca şi la Schil'er, origini Tocmai deceniul dinaintea acestei serbări se
religioase; şi el avea aspiraţii mari, ca Schiller: prezintă foarte sărac în date relative la soartea
era firesc să-l iubească şi el, ca şi Bariţ, ca operelor Ijî în România. O speranţă deşartă
pe un „tată“. Mai ales că-1 cunoştea de tînăr fusese planul lui D. Bolimineanu (1858) de-a
elev. Intr’o polenrcă literară contra lui V. Ba- publica o bibliotecă clasică, în care să figureze
beş, cleric c. 111. la Arad, îl citează la 1844. şi poetul Shiller. Planul nu s’a realizat, Dela
De tradus Murăşanu îl traduce mai de mult; această dată pînă în urmă la 1850 nu mai gă­
la 1839 Murăşanu publică Fakatoriul de rele sesc decît următoarele ştiri. Pela 1852 sau şi
din cinstea perduta; dragos'ea veche î-1 ţ ; ne mai nainte vr’un Neamţ sau vr’un Ovreu din
pe Schiller alăturea, pînă tîrz'fl : la 1851, în Moldova încearcă a traduce Clopotul, sub tit­
Octomvrie, el dă Vinătorul de pe Alpi. lul Cântul dela clopot. La 1853, tot din Iaşi,
Bariţ şi Murăşanu sunt Schilerianii de căpe­ aflu dintr’o gazetă, că Luiza Mtiller nu era o
tenie ai Ardelenilor din acest timp. Le zic aşa, vechie «cunoştinţă a publicului ieşan», care
deşi bagajul lor literar este neînsemnat; iau şi o asculta în acest an ca operă. La Bucureşti
simţirea drept faptă. Cu un bagaj şi mai mic mai însă Intrigă şi amor s’a jucat cîţiva ani mai
sînt de amintit T. Ci p a r i u , care numindu-se tîrziu sau, cam tot pe atunci. C. C(aragiali?)
* * * Z traduse Vinătorul alpicesc, Dorul, (Die vorbeşte la 1857 că această piesă de Schiller
Hoffnung), şi Tinărul la pârău; apoi N . T i n c u - este dintre cele ce a lăsat «suvenir! neşterse în
V e 1 i a, profesorul de teologie dela Verşeţ, cu inimile Românilor. 11 Este cu putinţă, ca piesa să
Speranţa şi Puterea muerii (sic!); apoi I. I. se fi jucat după un text al lui Sim. A. Michă-
Mâny, profesorul dela Blaj. Toate traducerile lescu, publicat de librarul G. Ioanid la 1852.
lor sînt făcute între 1838 şi 1846. Revista lui Michălescu, o nulitate literară, un foarte harnic
Bariţ a publicat şi mai tîrziu cîteva din Schil­ traducător, îl tălmăcise după Al. Dumas. După
ler, d. e. la 1858, împărţirea lume!) dar impre­ a relaş text s’a jucat şi mai apoi, la 1858, în
sia. că în jurul lui Schiller se concentra o ac­ 14 Ianuarie. Efectul va fi fost acelaş ca mai de
tivitate mal întinsă şi mai adîncâ, decît era între mult, decînd, şi cum spunea C. Caragiali. Atîta.
1838—1846, nu am mai avut-o. Poate că de altădată voi putea spune mai mult
Dacă adunăm silinţele ce-am arătat mai sus şi despre acest deceniu, deş ! mă cam îndoiesc.
în Muntenia, Moldova şi Ardeal, ese o sumă Astfel sosi anul 1859.
frumoasăde muncă. Aunarea n’ar fi însăcompletă. Din serbarea dela 1859 a rămas mai mult
Înaceeaşîepocă sefacîn Român'aşi cîteva încercări timp în amintirea noastră o odă: «un suspin
eşit dintr’un suflet înnecat de amărăciune»; —
1 «Aceştiea sînt oameni răi, ticăloşi, care să înfiorez
auzind un cuvînt cald, inimos...» etc. 1 «I. II. F. La M a r t e 1 i £ r e, «Robert, chef des bri-
2 «Acum dă-mi un om bun, Provedinţă ...» etc. gands» (Paris, 1793).