Page 8 - 1905-9

192 LUCEAFĂRUL Nrul 9, 1905
sufler teatral. 1 ) Nicî Miron Pompiliu nu va fi a fost şi fapta bună ca intenţia, păcat că
contribuit puţin la înflăcărarea ce-î cuprinse pe scriau rău limba noastră.
cei dela Albina Pinduluî, pentru literatură. (Din Din acelaş motiv nu pot să uit, că şi L i-
Schiller revista publică Aspiraţie şi Împărţirea t e r a t o r u l d-lui Macedonschi s’a oprit de cîteva
pămintului (în proză), Cavalerul Tossenburg de ori la Schiller şi academicianul N. Ch. Q u i n -
I. Eliade Rădulescu (dedicat Iui Carol I.) Un t e s c u traduse la 1882 Omagiul artelor.
alt traducător foarte sîrguitor, B. V. Vermont Ce se făcea în aceeaşi epocă 1860—1884,
(Evreu), dete un fragment din Don Carlos (în în Transilvania ?
proză) şi Teatrul ca instituţiune morală. Văd că scrisoarea mea să lungeşte şi că
Cu tot antigermanismul politico-literar dela trebue să o scurtez. Cu toate acestea trebue
Bucureşti, Schiller găsia dar adoratori ş. să spun ce mi s’a părut mai însemnat
aici. ÎI găsia şi din cît am cerce­
aiurea, în ţară, tat, pentru că aici
uneori ştiu unde, sînt mai puţin
alteori nu. Vorba complet de cît
este de scriitori aiurea. Să spe­
abscuri, pe cari răm că se va găsi
lumea nu-î mai la D-Voastră ci­
ştie. Un oarecare neva, care să dea
N. M i c u l e s c u în această privin­
traduse la, 1877, ţă cel puţin o bi­
Misiunea profetu­ bliografie com­
lui Moise (în C o- pletă. In Ardeal
l e c t o r u l l i t e ­ şi Ungaria re­
rar). Un Evreu, vistele şi ziarele
care nu ştia încă au din acestpunct
bine româneşte, de vedere, o în­
S. 1. G r o s s - semnătate şi mai
m a n n, traduse mare.
Fecioara dela Or- Pe cînd se pre­
leans, înbrăcîn- gătea societatea
du-o într’o haină pentru fondul de
de proză rea. teatru român,
Grossmann tra­ M i h a i C i r1 ea
dusese şi pe Ma- traducea (in F a-
ria Stuart, de­ m i 1 i a) Scena\ca
spre care nu ştiu instituţie de mora­
dacă a apărut. litate (1870). Ca
Un alt Evreu, H. Cirlea, uitat,
R h e i n s t e i n este şi A. R a d u ,
publica la 1879 profesor în Ro­
Garanţia, în nişte mânia, care tra­
î n c e r c ă r i , ce duse Florile mele.
văzură lumina la E o traducere rea.
Buzău. La 1888 A l e x a n d r u
W o l f A b a s o h n P e t r i n u , Bu­
traduse Resigna- covineanul, se în-
ţia, B e n i a m i n L. K a u f m a n n repeţi Misiunea trecuse cu Radu, şi trimise una mai bună:
Ini Moisi, M. Ch. L o k e r pe Don Carlos. Dragi copile-a primăverii
Evident, că în România elementul evreesc so- Flori din cîmpul înverzit
cotia că trebue să facă el, ce la Iaşi, în Junimea CreşceţI, menite plăcerii,
abia reuşiau să facă cei mai destoinici cunos­ Căci natura V’a iubit.
cători ai limbeî şi artei poetice româneşti. Pu­
ţină lume i-a cetit; dar intenţia le-a fost bună; Tot din Bucovna veni (1876) şi Anelulu lui
trebue să însemnăm şi aceasta. Păcat că nu Policrate tradus de D. O n c i u, astăzi pro­
fesor universitar. Apoi urmă o lungă tăcere în
Familia.
x ) D. II. Cnendi a publicat decurînd în Sămănătorul
traduceri din Schiller. Familia ca ceea mai veche revistă, trebu ; a