Page 7 - 1905-9

Nrul 9, 1905 LUCEAFĂRUL 191
Aid trebue să ne oprim ceva mă! mult. piedestal, de care nu se ma! da voe să se
în Martie 1867 apare în Iaşi întîiul număr aprop : e nepedepsit orice chinuitor al limbeî
din C o n v o r b i r i l i t e r a r e . Se ştia cine se noastre.
hotărîseră să publice această revistă; nu putea Cu mutarea la Bucureşti a vechilor Junimişti,
fi îndoială, că literatura germană va fi propa­ Convorbirile încep a simţi efectele politicei, ce-î
gată prin ea; Schiller trebuia să apară şi aici. absorbia mai mult, decît la Iaşi; revista trece
Junimişti! îl cunoşteau bine. Iacob Negruzzi, îl în mînî mai tinere, dar maî străine de Ger­
studiase şi iubise la Berlin; P. P. Carp cita mania : cultul lui Schiller se st’nge acum şi aici.
cu efect pe Don Carlos în critica asupra Iu! La Bucureşti, centrul unei neînfrînate agitaţii
Ion-Vodă cel cumplit de Hăjdău (in Rev'sta
Dunării); T. Maiorescu cetise în sala Banceî literare antijunimiste — ce se făcuse oare în
din laşi, la 1864, traducerea Iu! Wallenstein decursul acelor două decenii? Th Văcărescu
ţinuse o conferenţă despre Schiller (1865, 25
si-o comentase în (re! prelecţiuni: Traducerea Martie); M i h a i l Z a m f i r e s c u , un poet sec
fusese făcută de sora conferenţiarului, care a de aventuri, satiricul Junimeî (in Mu sa d e l a
si publicat-o (la 1864). Cu anul al doilea al B o r t a - r e c e ) , se inspiră cel puţin odată dela
Convorbirilor începură să apară traducerile lu! Schiller, pe care-1 cunoştea — în ce măsuri ?
N. S c h e 1 e 11 i (Pruncucigaşa), fost elev al n’am stabilit. G. Me I i d on apare în Co­
şcoaleî militare din Berlin şi Postdam şi Iacob l u m n a l u i T r a i a n (a dlui Hăjdăfl), Ia 1873,
N e g r u z z i , Copilul la pârău; acela continuă cu traducerea Cassandrel-, P a n t a z i G h i c a ,
cu Dorul şi Copilul la isvor; acesta dete frag­ care credea că ştie multe, îi puse odată într’o
mente din Hoţii şi Fiesco. Veneraţia pentru tiradă alăturea cu Leibnilz, Schlegel, Schilling,
Schiller se manifestă în acest an (1869) şi în «ilustrul romanţiar», ca luminători în «calea
critica unei traduceri a lui Adolf Stern {Clopotul), filosofiei şi-a literilor în epocele următoare» ; d.
pe care S. L. Bodnărescu o declara «caricatură Hăjdău critică pe Stern, al cărui Clopot nu i-a
neestetică pe lîngă original». Scheletti publică plăcut deloc, sfîrşind cu vorba: «Toate ca toate,
apoi Idealele, întîia încercare de-a lua ’n stă- dar vai de bietul Schiller 1»
pînirea forme! române o poezie filosofică de
Schiller. Alăturea apărură fragmente din Intrigă Şi aşa mai departe: picături, picături. Cite
şi amor, tr. de redactorul reviste!. Anul al ceva pica chiar şi dela oameni cari nu se ocu­
cincelea al reviste! este foarte însemnat. I. Sc. pau cu literele, ca d. e. dela G e o r g e d e
B ă d e s c u atacă pe N. Rucăreanu, care publi­ L e u ş u , care traduse la 1875 Istoria resbelului
case o traducere a Clopotului şi numeşte opera de treizeci de ani şi-o închină Doamnei Elisa-
bătrînulu! eliadist «o insultă pentru limba ro­ beta, pe care o întreba: «Să ne rămînă el încă
mână». Scandalizat, se vede, de cele două-trei *) necunoscut ori aşa de puţin ?» Această bună­
maltratări ale Clopotului, profesorul S. V â r g o - voinţă nu împiedeca fireşte pe «ex-Vornicul
l i c î se hotăreşte să facă el o traducere accep­ urbei Bucureşti», să nu ştie bine unde s’a
tabilă, o face şi-o publică la 1 Ianuarie 1872. născut Schiller şi să nu traducă decît cartea I.
Vârgolicl urmă cu Speranţa, Vrednicia femeilor Cum vedem, Bucureştenii se ţineau de cu-
şi Plimbarea. P (o m p i 1 i u ?) se alătură cu vînt: nu voim pe Germanii, nu voim nici pe
Zălogul şi împărţirea pămîntulul. în acest timp Schiller!
Iacob Negruzzi scosese în volum piesele din
tinereţe ale lui Schiller (Iaşi. 1871). Cu anul Dar cîteva simptome maî înveselitoare tot se
al XVI. al Convorbirilor, Negruzzi reîncepe iviră şi în Bucureşti. Dintre bătrîni, N. R u c ă ­
traducerea pieselor acestuia: Don Carlos (1882), r e a n u este un schillerian entusiasmat. în ale
Fecioara dela Orleans (1883) şi după o pauză sale M o d e s t e î n c e r c ă r i p o e t i c e (1873)
— Convorbirile se mutaseră acum la Bucureşti el publică Cîntarea Clopotului, Primblarea,
— apare şi Mar ia Stuart (1887). 2 Lupta, Afundătorul, Garanţia, Idealele, Dorinţa,
Trecuseră tocmai douăzeci de an! dela apa­ Aşteptarea, Secretul. Desore Rucăreanu se mai
riţia revistei, pe care o îngrija d. Negruzzi. în ştie, că forma Clopotului schillerian i-a dat
ideea de-a scrie V
î n ă t o r u l
C a r p a ţ i l o r ,
aceşti an! Junimea ne-a dat cele ma! multe despre care Odobescu a vorbit mult bine într’o
traduceri din Schiller — şapte piese; în aceşti scriere a sa.
an! poetul german fu ridicat şi la no! pe un
Dintre tineri ni se par mai remarcabili cei
>) A treia (mal veche), de care n’am putut da, este grupaţi la A l b i n a P i n d u l u î , în jurul lu!
de un L. S. (s. t.), Cantul dela clopot, pomenit în cata­ H Grandea. M. Eminescu şi M. Pompiliu se
logul librăriei din laşi, G. Hristofor, din 1852, p. 10. A aflau între ei. Eminescu cunoştea de mult pe
cincea traducere a publicat-o Pelimon, în 1872 (în Schiller; la Giurgiu, ceva maî înainte de 1868,
Zestrea Suzetei).
2 Traducerile lui I. Negruzzi au fost retipărite în I. L. Caragiale îl găsise citind pe Schiller în
Scrieri complete 1896 -97. grajdul în care se adăpostise bietul, săracul