Page 9 - 1905-9

Nrul 9, 1905 LUCEAFĂRUL 193

considerată mal întîi. Dacă ea a făcut puţin limba permană (d. e. Die Răuber, la 1867, fie
pentru Schiller ce era să facă revistele ce au trăit în alte limbi, d. e. Maria Stuart cu Adelaida
mult mai puţin? A l b i n a C a r p a ţ i l o r p u Ristori în 1871). Motivele schilleriane se po­
blică Dorul din pana lui L A I . L ă p ă d a t ; pularizau astfel tot mai mult. Traducerea lui
iată-i sftrş tul :* Mihailcscu reapare şi la 1878 (d. c. în Iaşi la
20 Oct.) şi este iarăşi primită bine. Astfel pela
Indoelî să nu te-apuce, 1880 Schiller intrase atît de mult în preocu­
Dacă zeii nu stau buni; pările literaţilor, îneît vorbindu-se despre tea­
O minune te va duce tru, chiar franţuzofilul L i t e r a t o r (I, p. 476)
In cea ţară de minuni.') cerea se dea in teatru Schiller şi Goethe 1
Cei care esprimasere dorinţa de a v dea pe
Nepotul ca uuchiu apăruse de mult în litera­ S hiller n’au aşteptat mult şi l-au văzut într’o
tura noastră; îl tradusese, după Picard, D. fo mă deamnâ de el şi tradus, nu după Dumas,
Moşoi, la 1846. Schiller la prelucrat. In Al­ ci din original: «Jununea» se mutase la Bu­
bina Carpaţilor il tradusese după Schiller, d. cureşti şi d. lacob Negruzzi îşi da toate si­
N. P e t r a - P e t r ' e s c u (1879), care-1 publică linţele, ca Schiller să fie jucat.
şi în volum.
A treia revistă, de care trebue să amintesc, Luna Octomvrie 1885 ne dete la 12 Oct. pe
este T r a n s i l v a n i a lui G. Bariţ. Aici în- Fecioara dela Orleans, iar la 29 Oct. Intrigă şi
umor (a easta în traducerea Iui Manolescu, ac­
grija I. G. B a r i ţ de cultul lui Schiller, care-i torul). «Fecioara dela Orleans» s’a dat a doua
era «cel mai simpatic şi cel mai ideal» poet. oară la 13 Oct. şi la 15 Oct. a 3 a oară. Fe­
Bariţ traduse în proză scene din Don Carlos, cioara fusese actriţa Romanescu. Rapoartele
poate şi altceva, de ce nu-mi aduc aminte. a upra efectului produs diferă foarte mult, unele
Pe lingă Bucovinenii amintiţi ca colaboratori vorbesc desp:e o primire bună; altele au zis,
ai Familiei, ar fi o nedreptate să uit pe C. că Schiller au fost «sfâşiat» de actori; pe aceş­
M o r a r i u, care scria la A m i c u l F a m i l i e i , tia nu-î cred, deoarece ei, actorii erau Aristiţa
unde publică mai multe traducea d. e. Spe­ Romanescu, Manolescu, Nottara, Ana Mano­
ranţa (1890). Contele de Habsburg, tradus de lescu şi aceşti actori nu obicinuiau a sfâşia,
V. B u m b a c în metru original să publică în l-or fi sfâşiat actorii mai mici. Un raport scurt;
Aurora română (1882). o notiţă care merită să fie pomenită cu numele
Toţi traducătorii aceştia reprezintă o activi­
tate măruntă şi difuză, neconcentrată, fără efect este alui Fra B a r b a r o (Barbu Delavrancea)
dela Epoca, care publică la 17 Dec. o c onicâ
remarcabil. Ei sînt însă dovezi, că lumea noa­ teatrală. Delavrancea constată, că Fecioara a
stră s’a ocupat în mod constant cu marele făcut fiasco, «numai din cauză că erau roluri
poet. însemnate m u l t e şi cel de căpetenie trebuia
Iubirea aceasta pentru Schiller se găseşte şi jucat de o femeie».
în generaţia, care scrie acum M a r i a C u n ţ a n D. Negruzzi nu s’a descurajat: la 1887 se
a tradus Resignarea, Şt. O. 1 o s i f Statua dela dă Don Carlos. împrejurul acestei reprezenta­
Sais; amindouă apărură în F a m i l i a . Sînt ţii s’a făcut mult zgomot. Ea a impus d. e. lite­
şi alţi traducători, pe cari îi las deocamdată raţilor dela micile reviste, ce apar mereu în
neamintiţî.
Bucureşti. Criticul Sphinx (D. Racoviţă) dela
O epocă nouă de înălţare a cultului lui «România literară», ne spune, că Manolescu
Schiller se iniţiază dela Bucureşti: este vorba dorea să se readucă pe scenă pe „Don Carlos“,
de înălţarea lui pe scena teatrului naţional. dar, după Splrnx, el nu trebuia readus, teatrul
Dela 1860 pînă la 1866 nu ştiu să se fi lui Shiller trebuind să f e «sigilat şi lăsat în
dat vre-o poezie de Schiller; deci nu pot zice Rafturi sub pulberea uitării». Şi Sphinx gîndea
că nu s’a dat. La 1866 se dete din nou In­ în adevăr, precum se zice ? Se poate. D. D.
trigă şi amor, în traducerea mai veche a lui Racoviţă era in tot cazul convins, sincer. Ace­
S. Mihalescu: actorii erau Pascaly, Matilda leaşi ciudate judecăţi le-a repeţit el şi în «Re­
Pascaly, Maria Flehtenmacher, Gestianu, Vlă- vista nouă» a dluî B. P. Hajdeu, 1888, p. 78,
dicescu, dl şi dna Mihailean, Bălănescu ; efectul unde a zis, că Don Carlos, «afară de punerea
fu foarte mare; se vorbea de «sublim»; piesa în lumină a cdorva arfişt’, nu văz din ce alt
s’a repeţit. Alăturea cu aceste reprezentări punct de privire sar fi jucat pe scena noastră!»
mergeau din cînd în cînd şi cele străine, fie La «Epoca», cronica teatrală era scrisă de D.
numai cu subiecte din Schiller (d. e. Luisa R ( a d u ) R ( o s e t t i ) , care face cîteva obser­
Miller de Verdi, 1856), fie Schiller însuşi în vări fugitive, mărturisind «spre marea sa ruşine»
că nu cunoaşte de loc tragedia lui Schiller,
!) Ca multe alte poezii scrise de Lăpădat, se repro­ deşi o traduse ruda sa D. I. Negruzzi. I n a . e -
duse şi Dorul în gazetele din Ţară. laşî an, (1887) ş'afl dat şi Hoţii (17 Martie);