Page 3 - 1905-13-14

Nrul 13-14, 1905. LUCEAFĂRUL 275
miORIŢfl
- BALADĂ POPOfiALĂ culeasă de GEORGE CÂTANĂ. -
Pe un picior de plai, De trei zile 'ncoace Pe cînd înverzeşte Şi mi ţi-i omoară.
Pe-o gură de ral, Gura nu-ţi mal tace. Frunza codrilor, La stăpîn soseşte,
Iată vin în cale Ori iarba nu-ţî place Iarba cîmpilor. Urlă şi schinceşte,
Şi scobor la vale, Ori eşti bolnăvioară, Azi ori nici odată, Contra lui Vrîncean
Trei turme din munţi, Mioriţă-mioară? Azi îţi mai arată Şi-alui Ungurean,
Din munţii cărunţi. — Drăguţule bace, Bărbăţia ta Ce veniafl călări,
Şi trei zile ’n rînd Iarba mie-mi place Pentru viaţa mea. Pe cai de neferl,
Tot scobor sbierînd Şi nu-l bolnăvioară Că baciul Vrîncean, Pe cai munteneşti,
După frunza deasă Draga ta mioară. Cu cel Ungurean, Pe cai mocăneşti.
Iarbă de mătasă, Dară efl n’am stare Vor să mă ’mpresoare Vîrtoşi în făptură
Apă răcoroasă, Nice alinare, Şi să mă omoare, Şi groşi la stătură,
Doină drăgostoasă. Şi gura nu-mi tace, Oi cînd aromesc Groaznic hăulind,
Iar cei ciobănaşi Că semn mi-se face Cîni cînd aţipesc! Groaznic şuerînd
Rumeniorî şi graşi, Că baciul Vrîncean, — Baciule stăpîne, Şi vărsînd din gură
Unu-i Moldovan, Cu cel Ungurean, Căpitan de stine, Patimă şi ură.
Unu-î Ungurean Mare hoţoman, Ce m’ai făcut mare, Căţălandrul sare,
Şi unu-i Vrîncean. Vreau să te ’mpresoare M’aî făcut mai tare Latră cu turbare,
Le tot mînă ’n şir: Şi să te omoare, între cînii tăi, Caii forăesc,
Bîr, oiţă, bir! Oi cînd aromesc, Frăţiorii mei, Sar şi se zmîcesc.
Iar dintre ciobani, Cîni cînd aţipesc. Ca să-ţi păzesc turma, Iar cel Ungurean
Tinerei de ani, Stăpîne, stăpîne, Să-ţi adurmec urma Hîtru şi iclean,
Nime nu-mi mina, Chiamă lîngă tine, De lupi şi de furi Spre oblînc se pleacă,
Nime nu-mi d’avea Chiamă şi un cîne, Ce es din păduri. Bagă mîna’n teacă
Turmă mai frumoasă Cel mai voinicos, Ca să-ţi fure caşii Şi trage-un piştol,
Şi mai număroasă, Cel mai bărbătos Şi mieluţii graşii, Umplut cu omor;
Grasă şi lăptoasă, Şi pune la sîn Pe cînd înverzeşte, Trage şi ţinteşte,
Albă şi lînoasă, Hangherul păgîn. Pe cînd înfloreşte Căţelul loveşte.
Ca cioban Mocan, Şi pune la cap, Frunza codrilor, Căţălandrul plînge
Baciul Moldovan. Măciuca de fag!“ Iarba cîmpilor. Şi se scaldă ’n sînge.
Iar cel Ungurean Azi ori nici odată, Cade cu iuţală
Şi cu cel Vrîncean, Baciul Moldovan, Puterea mea toată, Şi nu se mai scoală.
Mare hoţoman, Mîndru şi iclean, Mi-o voi arăta, Ei se avîntează
Mări se gîndiră Turmele-şi roteşte, Pentru viaţa ta!“ Şi înaintează,
Şi se sfătuiră, Iute se porneşte, La cioban sosesc
Cum să-l împresoare Spre negrul zăvoi, lată, mări, iată, Şi aşa-i grăesc :
Şi să mi-1 omoare Mult plăcut la oi. Se ivesc îndată „Cioban, ciobănele,
Pre cel Moldovan, Şi pe lîngă sine Baciul Ungurean Feciorel de lele,
Că-î mai Ortoman, îşi chiamă şi-un cîne Şi cu cel Vrîncean, Ce ai oi mai multe,
Şi-are oi mai multe, Dintre cînii sei, Cu măciuci de spini, Multe şi cornute,
Multe şi cornute, Tari ca nişte lei, Cu-o ceată de cîni, îţi alegi şi-ţi laşi
Grase şi lăptoase Cel mai voinicos, Ca să-l împresoare Cîmpii cei mai graşi.
Albe şi lînoase, Cel mai bărbătos, Şi să mi-1 omoare Şi prin ale tale
Şi cai învăţaţi Căţăluş de stînă, Pre cel Moldovan, Igrele din vale,
Şi cîni mai bărbaţi. Crescut de-a sa mînă. Că-i mai ortoman Calci dumbrăvile
Şi-apoî îl netezeşte Şi-are oi mai multe, Şi paşti erbile,
Iar cea Mioriţă, Şi aşa-i grăeşte: Multe şi cornute, Şi cu cînii tăi,
Cu lîna plăviţă, „Căţăluş, căţăl, Grase şi lăptoase Tari ca nişte lei,
Mioriţa lae, Căţăl voinicel, Albe şi lînoase Ne-ai omorît cînii
Lae, bucălae, Ce ’n timp de nevoi Şi cai învăţaţi Vingătorii stîniî.
De trei zile ’ncoace Prin furtuni şi ploi Şi cîni mai barbaţi. Haid’ cu noi spre codru,
Gura nu-l mai tace, Turmele-mi păzeşti, Iară cel dulău, Sufleţel de lotru.
Nici nu se alină, Stîna mi-o fereşti Căţăl tare rău, Viaţa să ţi-o frîngem,
Nicîn’are hodină, De lupi şi de furi Căţăluş d’un an Zilele să-ţi stingem,
Tot cobeşte-a răă, Ce es din păduri, Al lui Moldovan, Groapă să-ţi săpăm,
Lîngă baciul săfi. Ca să-mi fure caşii Cătră cîni s’avîntă Să te astupăm,
„Mioriţă lae, Şi mieluţii graşii, Şi mi ţi-î frămîntă Să te punem bine
Lae, bucălae, Pe cînd înfloreşte, Şi mi ţi-i doboară Să scăpăm de tine.