Page 3 - 1905-22

. L U C E i F l R U l
REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
©------------ SUB DIRECŢIA (« . -= --------------------- ©
Plor: ĂLEXĂNPRU CIURĂ, OCTĂUIĂN GOGĂ, OCTRUIĂN C. TASLAUĂNU.

ORICE REPRODUCERE OPRITA.

D E S P Ă R Ţ I R E . '

„Iar in schimb cu-averea toată, Ce mai de amintiri îl legau de această stradă
Vr-un păpuc de curtezană
„O, te-admir progenitură însufleţită ! O jale mare se ridică în sufletul tî­
De origină romană!“ nărului. Era cea din urmă zi a lui la Paris.
M. Eminescu.
Trimis aci spre a-şi lua doctoratul în drept,
după ce-şi luase licenţa în Bucureşti, tinărul
în ziua ceea Mişu Livaridi se sculă pela un­ Livaridi văzu ’ntr’o bună dimindaţă că cei trei
sprezece — oră destul de timpurie, prea tim­ ani în cari era vorba să-şi ia doctoratul trecură
purie chiar pentru un om deprins să se scoale atît de repede încît el n’avu vreme să se ho­
totdeauna la două sau trei oare după amiazî tărască a pune mîna pe carte. Ticlui cătră cei
— şi în loc să stea ca pînă acum vreme de de-acasă o scrisoare frumoasă prin care le spunea
un cias la oglindă, se îmbracă repede, îşîaprinse că a avut nenorocul să se îmbolnăviască toc­
o ţigare şi se uită în jurul lui ca un om pe mai cînd era să se prezinte la doctorat, că a
care-1 năpădesc treburile. zăcut două luni înciieiete, dar n’a vrut să le
Se duse apoi la fereastră şi trase perdelele scrie spre a nu-i nelinişti şi pune pe drumuri,
groase. Strălucirea zilei năvăli în odaie, veselă, că în sfîrşit acum e pe deplin întremat şi-a ’n-
însufleţitoare ca un uriaş hohot de rîs dela soare. ceput iar să munciască, înarmat de aceeaşi ne­
în camera tînărului, foarte prietenoasă de alt­ clintită dorinţă, de a se ’ntoarce ’n ţară doctor
fel, domnia o amarnică neorînduială. Jos, pe în drept dela Paris. Părinţii i-aîi scris numai
covor, două giamantane, pline burduf, stau pră­ decît, că nu trebue să se descurajeze ci să ’n-
vălite pe coaste; pe scaune erau fel de fel de veţe liniştit mai departe, cruţîndu-se pe cît poate.
cutii, pe canapea străluciau două perechi de O cheltuială de cîteva mii de franci mai mult „nu
gliiete de lac nouă-nouţe puse pe calapoade joacă rol la eî“.
luxoase; pe masă jobenul, un aparat de foto­ Şi cel de-al patrulea an să sfîrşi, fără ca
grafie şi o cutie de pălărie de damă ascunsă Livaridi să fi luat doctoratul. Altă scrisoare
sub un jurnal; într’un colţ era un cufăr şi lîngă acasă, alte minciuni. Arendaşul avu un fior prin
el cîtcva cărţi trîntite clae peste grămadă şi aco­ inimă:
perite cu un strat de jurnale franţuzeşti. Tină- —îmi mînîncă banii pe-acolo de geaba, mi se
rul sună şi ceru două ouă moi, o felie de co­ pare!
zonac şi o cafea cu lapte. Apoi, rămase lîngă Dar Caliopi, căreia tînărul îi scria din Paris
fereastra de unde vedea pînă în depărtare strada scrisori „udate cu lacrimi ferbinţi", se făcu luntre
frumoasă şi dreaptă în care locuia. Prin mijlo­ şi punte şi hotărî pe Jani al ei să mai deslege
cul ei şine de tramvaiu, pe trotuarele largi pomi punga încă pentru un an, pentru cel din urmă.
bătrîni şi pe de marginile trotuarelor cele două Anul al cincilea trecu par’ că mai repede.
rînduri de case înalte cari făceau ca un fel de Tînărul nostru se îngrijia să fie totdeauna ele­
zăgaz acestui rîu de aer prin care se zbătea gant îmbrăcat şi uitase de mult pentru ce ve­
lumea în cumplita şi necontenita fierbere a vieţii. nise el la Paris. Uneori îsi închipuia, că el e
un mare senior din acel Orient luminos, un
1 Fragment clin romanul „Două neamuri". prinţ bogat care are bunul gust de-aşi cheltui