Page 8 - 1905-22

468 LUCEAFĂRUL Nrul 22, 1905.

Livaridi plăti nota şi zvîrli ^:u un gest de p A u n i ţ fl. 1
milionar un bacşiş de doî poli.
Atîta-i era . . . cum apuca să iasă pe poartă,
— Merci, mon prince! toată ziulica nu mai da pe acasă. Ce nu făcea,
Ceata eşi. Străzile Parisului erau pustii la ora pe unde nu-i călcau picioruşele ? Nu rămînea
aceea. Parisul uriaş dormia. . . Tinerii rătăciră salcie în care să nu se urce, şi unde se poine-
prin piaţa Concordiei, pe clieurile Senei şi la nia să treacă pelîngă vre-un gard şi să nu s’a-
Pont-Neuf se despărţiră, dîndu-şî întîlnire pen­ caţe, să se uite în curtea omului!
tru a doua sară la Gara de Est. Cînd nu-şi găsia tovarăşi, s’aşeza pe laiţa dela
poartă, dusă pe gînduri. Treceau oamenii şi
Peronul era negru de lume. dacă o întreba vre-unul :
Livaridi se mai sărută înc’odată cu Ninette, „Ce faci, Păuniţo!—îi răspundea clătinînd din
apoi cu^ceilalţî prieteni şi se urcă într’un cu­ cap foarte serioasă :
peu de clasa l-a. — Da iaca stau şi eu !“
Conductorul pofti în vagoane, maşina şueră Cum îşi vedea vre-o prietenă, alerga în­
ascuţit şi zmuci din loc trenul. tr’un suflet, o lua de mînă, o ameţia cu vorba
— Bon voyage! Bon voyage! Să ne scrii! şi nimeriafl drept la rîu. Se scălda decîte şapte
— Adieu, Miche!... Adeiu! ori pe zi.
Şirul de vagoane se îndepărtă, se şterse în Nu împlinise doisprăzece ani. Un cap mititel,
noapte, se topi în întunerec. Numai trei lumini blond, cu obrajii pîrliţi de soare, îmbrăcată nu­
se mai zăriră cîtva timp în urma lui, trei lu­ mai c’o cămăşuţă, încinsă pela mijloc c’o pan­
mini rotunde, roşii, mari, sîngeroase, sinistre, glică, desculţă, neastîmpărată, gata să-ţi po-
ca nişte ochi de monstru..." vestiască cîte ceva. Păru-i flutura în toate păr­
ţile ; nu putea să sufere pălăria. Aşa era.
C. Sandu-Aldea. Sara, după venirea ciurzilor, numai ce ne
pomeniam cu ea. Cum intra în curte, se ducea
drept la grămada de lemne, lua cîteva bucăţi
şi le-aducea la bucătărie; ci că s’o îmbuneze
5 O n E T. pe mama.
•
„Unde mi-ai fost, uliţarnico? Du-te să-ţi dea
Privesc în jur, cu ochii în lumină, de mîncare pe unde ai lucrat!“
Păuniţa se uita lung, făcea ochii mari, punea
La calda şi senina primăvară. buza şi se supăra. Mama, cînd o vedea aşa, o
Sunîndu-şi vîntul vesela fanfară, lua şi-o săruta, că-î era dragă, deşi perdea
cumpătul.
£)esmiardă dulce florile ’n grădină. Sara la masă era un teatru. Ne spunea cîte’n
lună şi ’n stele, că nici o pasăre n’ar fi zbu­
rat prin sat să n’o fi ştiut Păuniţa.
Pe pluguri grele trupul şi-l înclină,
Nenea Toader a mîncat astăzi mămăligă cu
TT)uncind din greu, din zori şi pînă n sară ceapă, mi-a dat şi mie, vaca cutăruia şi-a rupt
piciorul, Ileana dascălului şi-a făcut o ie cu
Ci ochii mei se ndreaptă cătră ţară,
fluturi, în pod la cutare am văzut un şoarece,
Unde cîmpia de ţărani e plină. şi cîte şi mai cîte ni le dăpîna una peste alta,
de ne ameţia.
Ne sculam dela masă, şi dupăce zicea: „mul-
£)ar pentruce li-e ofilit obrazul ţumescu-ţi ţie Doamne", lua dintr’o firidă ces-
culiţa cea cu floare, o umplea cu apă şi-o pu­
Şi ochii lor stau ţintă în ţărînă
nea pe-un scaun lingă patul tatii. Atîta treabă
Şi doina lor se tîngue şi moare ? făcea şi ea.
După ce se culcau toţi, numai mă treziam
că se deschide uşa dela odaia în care dormiam
Veniţi cu toţi să le ’ndulcim năcazul, eO, şi binişor, ca o pisică băga capul.
Luîndu-i ca pe fraţii buni de mînă, „Nene, ştii tu de ce-nri eşti drag mie ? —
Fiindcă stai noaptea şi citeşti."
5ă le ’ndreptăm privirile spre soare. Dacă mă făceam că n’o aud şi nu-î răspun­
deam nimic, închidea uşa frumos şi pleca. De
A. S. mă' împingea păcatul să zic vre-o vorbă, mă
treziam cu ea lîngă mine.
* Din Volumul „Ramuri** apărut acum,