Page 5 - 1905-22

Nrul 22, 1905. LUCEAFĂRUL 465

Lumina zilei începea să scadă afară. ţionar, surghiunit de urgia moscovită din pa­
— Stil tu că azi e Sîmbătă şi e bal la Bul- tria lui sfîşiată. Era un pianist de forţă şi trăia
lier? zise de-odată Ninette. Ce-ar fi dac’aî amina dînd lecţii de pian. Cîştiga foarte mulţi bani,
plecarea pînă mine sară? dar bea tot ce cîştiga.
El încreţi fruntea şi păru că se gîndeşte. In clipele acelea ale înserării străzile erau
— Ţii tu ? pline de mişcare. Omnibuse, tramvaie, trăsuri,
— Da! Ţiu mult! Numai un vals să mai joc camioane grele treceau, curgeau cu un huruit
cu tine, Midie! Ultimul vals! necurmat. Automobile fugeau cu un sfîrîit me­
— Fie! talic, sbîrnîind. Pe trotuare furnicau oameni şi
Tînărul sună şi comandă cina. Peste cîtva femei de toate vîrstele şi de toate ocupaţiunile,
timp li se aduse stridii, puiu fript, brînză, fructe alergau vînzătorî de gazete, cari strigau răgu­
şi vin înfundat. Mîncau şi rîdeau ca ’n zilele şiţi: „La Patrie!... Le Frangais /“. Afişe lumi­
frumoase de odinioară. Ea se dedea aproape noase se iviau la cîte-un colţ de stradă, lumi-
de el, cu paharul în mînă şi-î şoptia singurele - nau o clipă-două şi se stingeau dintr’odată, ca
două vorbe româneşti ce ştia : „te iubesc!“ supt o puternică suflare de vînt.
Sau se aşeza pe genunchii lui, cuprinzîndu-i Pe bulevardul Saint-Michel rătăciau aceleaşi
gîtul cu braţele, caldă, linguşitoare, iubitoare fiinţe: studenţi cari trîndăviau în cafenele şi be­
ca ’n ziua ’ntîi... rării ; ucenici în arta paletei, mofturoşi şi în-
Bătăi se auziră iar în uşă. gîmfaţî, înfăşuraţi în pelerine largi din cari ră-
Erau trei prietini buni de-ai lui Livaridi, cari sâriau: în jos pantalonii de catifea, lungi cu
veniseră să-l petreacă la gară. Fiecare îşi adusese creţuri Ia glesne; în sus feţe gălbejite, slabe,
şi drăguţa cu el — de sigur spre a face mai încadrate de bucle în neorînduială, peste cari
multă cinste celui ce pleca din mijlocul lor. plutiau berete largi studenţeşti sau pălării cu
— Bonjour!... A! lonjour!... Gata? marginile mari; crai bătrîni foarte eleganţi; fe­
Livaridi făcu din cap „da“ şi se îndreptă mei spoite amarnic cu pudră pe faţă — toată
spre cele trei cucoane, făcîndu-le loc pe scaune. spuma deşărtăciuniî acestui bătrîn cartier latin.
Apoi către tineri: Cînd şi cînd se vedeau şi studenţi muncitori.
— Aţi mîncat? Aceştia treceau cu cîie-o carte sau caet în mînă,
— Venim dela Duval. Am mîncat acolo cu toţii. cu gîndurile departe de furnicarul de lume prin
— Ninette, serveşte prăjituri, te rog. care se strecurau.
Şi Livaridi eşi. Şi iată că la un colţ de stradă, într’o arie
După cîtva timp se întoarse urmat de un de lumină veselă, se ivi deodată un om slab,
chelner care aducea trei sticle de şampanie. deşirat, a cărui faţă era par’că străvezie, ai că­
— Ura!... Bravo, Mişule ! — strigară tinerii. rui ochi aveau o licărire ciudată, ale cărui
Franţuzoaicele bătură din palme: haine zdrenţuite păreau puse pe un schelet.
— Trăiască şampania!“ Ai fi. zis că-î o stafie, stafia înfiorătoare a mi­
Chelnerul destupă cea dinţii sticlă şi zeriei oraşelor mari, rătăcind batjocoritoare în
vărsă în cupe. Apoi pieri. Şi atunci Livaridi se strălucirea bulevardelor.
închină în faţa cucoanelor şi spuse: „Bibi la Purec!... Bibi la Puree/“ rîseră
— Graţioasele mele doamne! Îmi pare bine
că vă pot da o veste bună. Nu mai plec în fetele.
sara asta. Ar fi păcat să nu-nii iau ziua bună Umbra cea de om se apropie, trecu pe lîngă
dela acest frumos bal Bullier. Vom merge deci ei, vorbind.
la bal în sara asta. D-v. veţi avea bunăvoinţa Era o figură cunoscută în tot cartierul latin
a ne însoţi?" acest Bibi la Puree (Bibi Sărăcia). Venit spre
Fetele făcură cîte-o reverenţă adîncă: a studia la Paris, el a dat cartea pe petreceri,
— Încîntate. a amînat mereu examenele, a cîntat, a beut, a
Sticlele fură repede golite. Obrajii se aprin­ rîs, a petrecut, s’a plimbat cînd a avut bani,
seseră, ochii licăriau. a suferit ca un cîne cînd n’a avut, şi anii tre­
— La Bullier! strigară tinerii fluturîndu-şî cură unii după alţii, din ce în ce mai greu,
pălăriile. din ce în ce mai trişti. El însă a rămas ne­
— La Bullier! La Bullier!" repetară fetele. clintit în acest cartier latin, student îmbătrînit,
— Porniră doi cîte doi: în frunte Livaridi cu Ni­ şters de mult din registrele Sorbonei.
nette; după ei Limpezeanu cu Yvette; apoi Mă- Un oare-care Franţuz i-a pus într’o zi po­
tăsaru cu Bhinchette şi în urmă Kamenitzky cu recla de Bibi la Puree şi astăzi nimeni nu-l
Lisette. mai cunoaşte sub alt nume. Rătăceşte şi se
Acest Kamenitzky era un Polonez ale cărui stingeai cu zi pe trotuarele pline de lumină;
frumoase maniere făcuseră să se scorniască şi pînăce într’o bună zi va fi băgat sau într’un
să circule credinţa, că el ar fi un nobil revolu­ balamuc, sau într’un azi).