Page 6 - 1906-05
P. 6
Nrul 5, 1906. LUCEAFĂRUL 105
loniţă (rîzînd): Inima voastră a muierilor e Ileana: Ai făcut iară vre-o poznă!? La alt
ca ridichea; — dacă nu plouă, se face cucu- ceva nici nu-ţi stă mintea !...
toasă. .. loniţă: Ascultă numai! Azi dimineaţă am
Ileana (oftînd înăduşit):... Ah ! intrat opt inşi, călări, în Mirăşul-mare. Cînd
loniţă (imitînd-o): ... Ah! off! colo, la casa satului, ce vedem ? Doi jucuţăî
Ileana: Fii cuminte, măi băiete!., din Bistriţa, cari veniseră după dare, au adunat
loniţă (prefăcut): Ce ţi-am făcut? întreg satul şi, dacă careva n’avea bani, puneai!
Ileana: Bine, bine! In loc să mă mîngăi, pandurii să-l lege de un prun şi să-l bată eu
mă necăjeşti mereu ... Cînd eu mă supăr, tu nuele de sînger pe pielea goală...
nu mai poţi de voie bună. Cînd eu plîng, tu Ileana (cu milă): Sărmanii!
plezneşti de rîs. Vezi, vezi, loniţă, ce rău eşti!... loniţă: Cînd am sosit noi, bătuseră pe-o
loniţă (rîzînd): Păi, — ce vrei? de cîte- biată muiere bătrînă, de-i ţîşnia sîngele din
orî eşti tu cu toane, să fac şi eu faţă acră, ca spate. Oamenii, cînd ne-au văzut, strigau
„Hora" jucata de nuntaşi. (Comuna Bouţari-inferior, comit. Hunedoara).
după moarea de crastaveţî? Să n’am alt gînd, toţi în gura mare: Vine Pintea! vine Pintea !
decît să te moşesc pe tine? !.. Cum auziră pandurii de Pintea, — ie-te, copile,
Ileana: Du-te, — du-te, — gură spartă !... la fugă, peste garduri. Dar Pintea a poruncit
loniţă : Ba io ! să le dăm pace, că ei nu-s vinovaţi. De vină
Ileana: Atunci rămîî! erau numai jucuţăii, pe cari i-am prins, i-ani
loniţă : Ba io! desbrăcat în pielea goală, i-am legat de prun
Ileana: Dacă nu, —du-te! şi: trage-le băiete, cu nuiaua! — Li se roşise
loniţă (rîzînd): Ba io! spatele ca racii fripţi... Oamenii rîdeaii de se
Ileana (afectat, pare c’ar plînge): Nu te mai prăpădiau. Cînd i-am lăsat, s’au îmbrăcat re
mînca atîta cu mine! pede şi s’au urcat în căruţă, bucuroşi că au scă
loniţă: Fii şi tu mai veselă. pat numai cu bătaia. Nu ştiu ce hodorogiau
Ileana: Eu nu-s fără gînduri, ca tine. pe nemţeşte, dar unul, care s’a pus să mîie caii,
loniţă: Auzi, tu lleană ! — Atîta am rîs astăzi, cum era mînios pară, a dat ca un prost cu bi
de-mi poate fi pe-o vară! ciul peste urechile cailor. Caii s’au speriat, au
