Page 5 - 1906-07
P. 5

N'r. 7. 1906.                LUCEAFĂRUL                        145
      basme,  au  venit  în  casa  mea  cu  gîndul  să
      mă  bată.  Evident,  că  aşa  ceva  n’ain  mai  putut
      suferi.  Povestesc  aceste  să  vedeţi  ce  stări  sînt
      în  istria  şi  cine  domneşte  amarul  fraţilor  din  Istria,
      în  dimineaţa  următoare  mă  duc  cu  poşta  la  Ce-
      rovglie  şi  deacolo  cu  trenul  la  Pisino.  Anunţ
      cazul  la  Bezirkshauptmann,  iau  trenul  imediat
      pentru  Parenzo.  Merg  la  giunta  provinciale  şi
      deacolo  la  căpitanul  ţăriî  la  Pola,  de  unde  plec
      la  luocotenenţă  la  Triest.  în  Vinerea  patimilor
      Paştilor  catolice  mă  primeşte  vicedirectorul  dela
      luocotenenţă  în  absenţa  luocotenentului  bolnav
      la  Viena.  Mă  asigură  că  se  va  face  anchetă.  Eu
      i-am  declarat  scurt  şi  cuprinzător,  că  dacă  nu-mî
      asigură  persoana  să-mî  pot  continua  studiul,  plec
      imediat  ia  ministrul  de  interne  din  Viena.  Fiind  şi
      eu  persoană  cu  atributele  k.  k.,  caşi  toţi  beamterii
      din  Austria,  cererea  mea  a  avut  efect.  Episco­
      pul  Nagler,  unvienez  „gemOtlich",  îmi  dă  bine-
      cuvîntarea,  dacă  nu  puterea  „iubirii"  supuşilor
      lui.  Ce  n’aîi  făcut  hîrtiile  autorităţilor  au  făcut
      sclipirile  baionetelor  şi  „kurzschrittul"  jandar­
      milor.  Pe  lîngă  asistenţa  politică  mi-am  anga­
      jat  şi  un  agent  civil.  în  societatea  agenţilor  mei
      —  fiind  patrulele  întărite  —  am  făcut  şi  com­
      pletat  studiul  dialectului  român  din  Istria,  sub
                                                Femei din Suşnieviţa cu Tonca Belulovici.
      scutul  baionetelor.  Forţa  ştiinţii  şi  puterea  ade­
      vărului  a  constrîns  pe  nişte  funcţionari  orbiţi  de   nu  sînt  tocmai  prea  iubiţi  de  cei  din  Jeîănu.
      idei  şoviniste  să  recunoască  persoana  mea  de   După  port  şi  după  sumedenia  de  cuvinte,  pă­
      autoritate  blîndă  şi  nu  turbată  şi  să  cinstiască   strată  în  graiul  celor  desnaţionalizaţi,  se  pare,
      totodată   obiectul   ocupaţiunii   mele.   Pujmaniî   că  faptul  nu  s’a  împlinit  de  mult.  Ocupaţia
      mei  şi  ai  Românilor  din  Istria  au  fost  încătuşaţi   acestora  e  cărbunăritul.  Cărbunii  lor  de  lemn
      cîteva  momente  şi  oamenii  s’au  apropiat  de   se  desfac  la  Abbazia  şi  Fiume.  Românii  slavi­
      mine  cu  cinste  şi  cu  încredere  şi  mi-au  făcut   zaţi  din  Munegrande  şi  Piccolo  îşi  vînd  căr­
      mărturisiri  oe  cari  niciodată  nu  le-am  cerut.   bunii  la  Triest.  Şi  pentru  o  lume  n’ar  cuteza
      De  aceste  mă  voiu  folosi  numai  cînd  va  fi   unul  să  se  ducă  în  piaţa  celuialalt.  Dealtmin-
      lipsă.                             terî  călcarea  acestei  învoieli  nu  odată  a  fost
       La  Românii  din  zona  de  nord  (din  Jeîănu)nu  m’a   sigilată  prin  bătăi.  Căsătorii  între  locuitorii  ace­
      oprit  nimeni  să-mi  fac  cercetările.  Ei  se  ţin  de   stor  sate  se  fac,  dar  slovencele  măritate  în  casă
      Munegrande  şi  ambele  aceste  cu  Munepiccolo   românească vorbesc româneşte.
      au  format  acelaş  popor.  Legenda  ne  povesteşte   Traiul  Jeîănilor  e  mai  priincios,  decît  al  fra­
      că  afl  fost  trei  fraţi  şi  aceştia  de  groaza  unui   ţilor  lor  de  sub  Montemaggiore.  Portul  lor  e
      „rebelion",  cum  mi-a  spus  la  1899  un  bătrîn   tot  cel  obicinuit  la  toţi.  Numai  femeile  au  un
      cinstit  de  85  ani,  Valentin  Marinilici,  au  fugit   port  de  tot  curios.  Fustele  lor  ajung  abia  pînă
      din  ţara  lor,  pe  care  nu  o  pot  numi  cu  sigu­  la  genunchi,  au  ciorapi  albi.  Părul  e  împletit
      ranţă,  şi  s’au  aşezat  unul  la  Jeîănu,  altul  la  Mu­  cu  panglici  colorate,  moda  aceasta  e  redusă  în
      negrande  şi  al  treilea  la  Munepiccolo.  Fraţii  cei   Val  d’Arsa  numai  la  babele  mai  bătrîne  cari  au
      din  satele  din  urmă  şi-au  uitat  limba—schim-   părăsit  ţoarsele  şi  ţandalinele  din  vremea  veche.
      bîndu-o cu cea slovenă — şi din acest motiv  Curomoacul  (pălăria)  a  mai  rămas  în  cîteva  sate
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10