Page 15 - 1908-14

Nrul 14, 1908. LUCEAFĂRUL 349
s’a schimbat în actuala „Academie Română". în semn în anul 1882 e numit profesor de limbile romanice
de recunoştinţă pentru meritele lui, noua Academie la universitatea cehă din Praga şi nu mai are prilej
română îl alege membru corespondent al ei. în Bu­ să auză vorbă românească decât rar de tot. în anul
cureşti face cunoştinţă şi cu Petre Ispirescu. „Când 1891, cu prilejul expoziţiei agricole din Boemia,
după munca obositoare de o zi întreagă în tipografie un grup de 27 excursionişti români vizitează ex­
veniâ seara acasă in sânul numeroasei sale familii, poziţia. Urban Jarnik e însărcinat din partea comi­
după puţină odihnă se puneâ iarăşi la lucru, scriind tetului executiv să le spună câteva cuvinte de bine-
acele minunate basme şi poveşti pe cari în parte le venire...
cunoşteam de mai nainte. Ciasuri întregi aş fi fost în în ce priveşte activitatea literară-ştiinţifică a lui
stare să-l ascult, atât de dulce-i eră glasul şi aşa de Urban Jarnik, trebue să amintim la locul întâiu pre­
bine ştia să vorbiască." (întorcându-se la Viena, a luat ţioasa colecţiune „Doine şi strigături din Ardeal" (în
cu sine pe băiatul cel mai mare a lui Ispirescu, ţi- colaborare cu A. Bârseanu), cu un glosar româno-
nându-1 doi ani de zile la el, ca să înveţe carte). francez (1885, ed. „Ac. Rom.“. A doua ediţie, fără
Dela Bucureşti face o călătorie în Ardeal. Trece glosar, a apărut la Ciurcu, Braşov, 1895). A mai pu­
prin Turnu-Roşu, se opreşte la Sibiiu şi de-aici face blicat „Sprachliches aus rumânischen Volksmărchen"
excursiuni la Rcşinari, unde „s’a închinat umbrei ma­ (1877); „Index zu Diez’ etymol. Worterbuch" (1879,
relui Şaguna", la Săcele, unde „pentru întâiaş dată şi, a Il-a ed. la 1881). Pe lângă aceste a publicat
din nefericire, şi pentru cea din urmă oară i s’a dat numeroase rccensiuni amănunţite asupra lucrărilor
prilej să vază poporul la joc". De-aici se duce la litnbistice române şi albaneze ale lui Miklosich,
Blaj ca să-şi vază prietenii vechi. Asistă la adunarea Weigand, Meyer-Ltibke, G. Meyer, Şăineanu, Tiktin
generală a „Asociaţiei transilvane" (în Sighişoara) şi şi alţii.
e ales membru onorar al ei. Trece apoi la Făgăraş, Din limba cehă a tradus, fiind ajutat de d-nii Sla­
face o excursie la Sâinbătii şi petrece câteva zile în vici şi Bârseanu, două nuvele; „Bunica" de Bozena
Braşov, la prietenul său iubit Andrei Bârseanu. De-aici Nemcovâ (Bibi. „Tribunei", 1885) şi „Pavel Cătană"
se întoarce iarăş la Bucureşti, unde nu mai stă decât de I. Pravda („Conv. lit." 1881).
două zile, şi se întoarce la Viena. i. s.

Scrisoare.
încep aceste rânduri, Şi totuşi, e mai bine, Cu mama împreună,
De-i bine, rău nu ştiu C’a fost să fie-aşa, Aceleaşi fire |es
Şi mult am stat pe gânduri: Că nu mai am pe cine Şi stând pe prag la lună
Să scriu? să nu mai scriu? Dori şi aşteptă. Oorbim de tine des. —
Dar sfântul Nicolae, Şi n’are cin’ să-mi plece în curte-i păpădie
Din rama lui de lemn în lume iar pribeag Şi toate-s cum le ştii,
Şi golul din odae Şi n’am pe cin’ petrece Doar frunzele de vie
La scris îmi dau îndemn. Cu ochii plânşi, din prag. — încep a ’ngălbinî.
Şi multe, multe-aş scrie, Azi, vremea se strecoară O floare albă creşte
Că sufletul mi-e plin; Cu zile lungi, pustii, în umbra unui strat
Ar da o ’mpărăjie Şi dorul le măsoară Nici ploaia n’o stropeşte,
Pe-un petec de senin. Şi-mi par că-s veşnicii. Nici rouă, niciodat’.
Oricând venî-va iară Iar ziua de se curmă, Şi moare biata, moare
Norocul pentru noi, Ori noaptea — tu rămâi De-un dor adânc nebun,
Că prea a fost amară Tot visul meu din urmă De-un dor adânc de soare.
Plecarea ta de Doi. Şi gândul meu dintâi. Atâta vream să-ţi spun.
închei acum scrisoarea. — Oezi, dragostea-mi şi floarea
Nu râzi că-ti scriu de flori? Din umbră, sunt surori.
E.