Page 13 - 1908-14

Nrul 14, 1908. LUCEAFĂRUL 341
La casa mamei Dumitra (D-ra T. Bogdan) s’au lată scena cu bobii, una dintre părţile cele mai
adunat fete şi neveste din sat. E clacă. Pe reuşite şi mai originale din compoziţia dlui Bre-
afară se aude un cântec de flăcău necăjit. Ileana diceanu. La urmă intră şi Sorin, adus de flăcăi.
(D-na V. Triteanu), una dintre fete, scapă fusul Se încinge o învârtită săliştenească cu chiuituri,
şi îngălbineşte. Mama Dumitra o descoasă şi o în cari vine vorba şi de ochişori ce umblă după
face să-i mărturisească ce dureri ii frământă su­ domnişori. Piesa se sfârşeşte cu împăcarea celor
fletul. Cu lacrămi în ochi, Ileana povesteşte, cum doi învrăjbiţi.
Dumineca trecută au intrat nişte domnişori, veniţi Rolurile au fost conştienţios studiate şi ne
dela oraş, in horă şi unul dintre ei i-a dăruit ţinem de datorie a aminti în special pe d-na Tri­
o floare. Urmează câteva vorbe mustrătoare, teanu, care, cu vocea-i minunată şi cu jocul plin
spuse de mama Dumitra la adresa domnişorilor de temperament artistic, a fermecat, ca întotdeauna,
dela oraş. Sunt mustrări meritate şi caracte­ publicul; apoi pe dl I. Roşea, care a cântat aşa
ristice pentru conflictul dintre săteni şi oră­ de frumos şi de credincios »Dragă mi-e crâşma
şeni în toate împrejurările vieţii. Fapta dom­ ’n pădure*, şi pe dl Enescu, care a fost regi-
nişorului dela oraş a învrăjbit pe Ileana şi Sorin sorul piesei şi, în Moş Marin, şi-a dovedit şi de
(dl Rădulescu), care, supărat, a prins floarea în astădată talentul de actor. Celelalte persoane,
brâul Ueanei şi, ca să-şi potolească necazul, s’a precum şi corul au fost de asemenea pe' deplin
înfundat în cârciumă şi o duce tot într’un mulţumitoare.
chef cu lăutarii, ba are de gând să ia lumea Nădăjduim că piesa d-lui Brediceanu se va repre­
în cap, spunând că se duce în Ţara. Mama Du­ zenta de toate reuniunile noastre, cari dispun
mitra caută să mângâie şi să liniştească pe de puteri suficiente şi că întreg publicul româneso
Ileana, cu vorbe bune, făgăduindu-i că o să-i va avea prilej să se convingă de importanţa ei
dee cu bobii şi o să-i spue norocul. Fetele, în­ naţională şi artistică, asupra căreia ne-am dat
demnate de văduva sfătoasă, lelea Cbiva (dna Iulia silinţa să atragem atenţiunea cetitorilor noştri,
Daneăş), încep minunatul cântec bănăţănesc având convingerea că numai o muzică bazată
»Mândruţo cu ochii verzi«. Intră flăcăii. Cântece, pe melodiile noastre poporale va reuşi să împli­
glume, ghicitori, snoave şi veselie. Soseşte şi nească dorinţa noastră naţională: »Vom Herzen
Ghiţă lăutarul, apoi glumeţul Moş Marin (dl Iuliu moge es wieder zu Herzen gehen*, cum zicea
Enescu), care povesteşte cu mult haz, cum Beethoven.
eră să ia el pe mama Dumitra. Aici e interca­ Oct. C. Tăslăuanu.

Pierdutei.
Ne-am despărţit; plecai în targa lume în mintea mea imaginea fecioarei
Şi-am cautat s’o uit, pe cât se poate, Îşi prinde forma bine închegată,
S’o uit aşa cum mi-aşi uită de nume; De mă iubeşte încă, născătoare,
Păreri de rău năvalnice mi-o scoate Cu-argint şi pietre scumpe de bogata
în faţa minţii, vecinică minune. Te-aşi răsplăti, de bine dătătoare.
Copil ciudat cu faţa ’mbătrânită, Sunt vremi de-atunci, cu-o strângere de mână
Cu sufletul vremelnic totdeauna, Şi în cuvinte reci, ne daspărfirăm;
De-aşi regăsi icoana mult iubită Şi-am plâns şi plâng de dorul tău stăpână,
Aşi retrăi poveşti o mie una Cu-atât mă alesei din ce ’mpărţirăm
în farmec sorocit într’o clipita. In dragostea ce’n asfinţit se ’ngână.
Ep.