Page 14 - 1908-21

510 LUCEAFĂRUL Nrul 21, 1908.

Din literatura străină.

S y n n o v e S o l b a k K e n valuri şi rămaseră clenţănind sub stropii
de Bjornstjerne Bjornson. reci. Căci azi, părăul, în goana lui, nu erâ
cruţător.
Capitolul VIII.
Torbjbrn, tocmai treceâ cu toţi ai căsii, şi
Câteva săptămâni mai târziu, cei dela Sol- se minună de aşa privelişte. Erâ acum să­
bakken se pregăteau, des de dimineaţă, de nătos de tot şi îi ajută iar tatălui la lucru
biserică; eră ziua de confirmaţie, care în cu nădejde. îi vedeai pe amândoi tot îm­
anul acesta cădea mai de timpuriu ca de preună; aşa şi azi.
obicei şi la astfel de zile se încuia toată casa, Pare-mi-se că vin cei din Solbakken
căci toţi trebuiau să fie la slujbă. în urma noastră, zise tatăl.
Fiind vreme bună n’au plecat cu căruţa, Torbjorn nu se ’ntoarse; mamă-sa zise:
deşi dimineaţa erâ rece, a iarnă. Se pregătea, Adevărat... dar nu văd pe...................... ba da,
par’că, o zi frumoasă de toamnă. e acolo.
Drumul ocolea satul trecând pe la Gran- Şi acum, fie că cei din Granliden iuţiră
liden, cotea apoi la dreapta şi, ca la vre-un pasul, fie că cei din Solbakken şi-l domoliră,
sfert de leghe, erâ biserica. calea dintre ei se făceâ tot mai mare aşa
Pe cele mai multe locuri erâ grâul secerat încât la urmă abiâ se mai zăreau.
şi snopii în picioare; cea mai mare parte Azi păreâ că va fi plină biserica; şoseaua
din vite coborîseră dela munte şi păşteau lungă erâ neagră de oameni, pe jos şi călări
priponite în vale; livezile erau pe alocurea şi ’n căruţe.
cu otavă, iar pe unde erâ pământul mai slab, Acum toamna, caii erau mai iuţi şi mai
păreau cenuşii; de jur împrejur stâ pădurea ne’nvăţaţi cu tovarăşi, de aceea nechezau
cu puzderia ei de culori: mesteacănul lân­ într’una neastâmpăraţi, aşa încât drumul erâ
cezind, plopul îngălbenit, sorbui cu frunza us­ primejdios dar şi plin de farmec.
cată şi sgârcită dar încărcat de poame. Plouase Cu cât s’apropiau mai mult de biserică, cu
tare câteva zile, tufişul mărunt, ce se târâ pe atât caii făceau mai mare zarvă, căci cei
marginea drumului şi care pân’ aci strănută cari soseau nechezau la cei cari stau legaţi
ziua ’ntreagă în pulbere, erâ azi spălat şi de gard, iar aceştia îşi muşcau căpestrele,
proaspăt. svârleau cu copitele de dinapoi şi răspundeau
Dar coastele se plecau mai grele deasupra la nechezatul celor cari se apropiau.
văii, cu cât toamna pustiitoare le despoiâ şi Toţii cânii din sat, cari săptămâna întreagă
le făceâ mai aspre, pe când păraiele, cari se lătraseră şi se hârâiseră unii pe alţii, se
vara numai ici colea dădeau semne de viaţă, întâlneau în faţa biserici şi se ’nhăţau la
sburdau la vale, trufaşe şi spumoase cu lupte turbate, luându-se la goană peste câm­
sgomot asurzitor. puri, părechi-părechi şi cete ’ntregi.
Părăul care treceâ prin Granliden aveâ un Oamenii stăteau liniştiţi pe lângă zidurile
drum mai greoi şi mai temeinic, mai ales bisericii şi caselor vorbind în şoapte şi ui-
dupăce ajungeâ la coasta grunjoasă de unde tându-se unii la alţii numai cu coada ochiului.
muntele se opreâ deodată şi nu mai vrea Drumul dealungul zidului nu erâ lat, rândul
să-l însoţească, se trăgeâ par’că îndărăt. Pă­ de case de pe cealaltă parte erâ foarte aproape
răul îi răspundeâ cu o smâncitură puternică şi femeile se ’nşirau mai toate pe lângă zid,
şi o luâ la goană cu urlet şi sgomot de-1 făceâ iar bărbaţii în preajma caselor.
să se cutremure; apoi îi „spală straşnic capul" Abiâ târziu se ’ncumăteau să treacă unii
pentru necredinţă, împroşcându-1 cu o suliţă la alţii. La ’nceput, chiar cunoscuţi buni, ză-
de apă drept în mijlocul feţii. Câţiva puieţi rindu-se de departe, făceau par’că nu s’ar
de arini, cari se apropiaseră curioşi de pră­ vedeâ; când se nimereau atât de aproape
pastie, erau pe-aci-pe-aci, să fie smulşi de încât nu se puteâ să nu-şi dea bineţe, o fă-