Page 10 - 1908-21

506 LUCEAFĂRUL Nrul 21, 1908.
nou mai departe. Umblând eu aşa prin noroi, voioasă. Deodată însă Neagu se face palid
bag de seamă că s’apropie de mine un co­ şi se uită tremurând la mine.
pilaş îmbrăcat în alb, care abia aducea în „Atunci m’am spăriat şi-l întreb:
braţele lui micuţe un maldăr de flori veş­ De ce te-ai schimbat aşa la faţă?
tede. Mă uit bine şi recunosc haina cea Pentrucă mânile tale au îngheţat în
albă, care eră cusută de mine. Am dat un mânile mele...
ţipăt de spaimă. Când a ridicat copilul capul E drept că mă simt toată de ghiaţă —
lui palid şi trist, mi s’a tăiat răsuflarea şi ce frig mi-e!...“
glasul. Copilul meu cel mort îmi întinsese
legătura de flori veştede şi-mi zice tânguitor: „Azi Neagu mi-a adus vestea că plecăm
laţi-le, de ce mi le-ai mai dat... nu ştii la Constanţa cu mai mulţi cunoscuţi de aici.
că florile nasc din iubire? florile tale s’au „O! marea... marea!... Poate acolo să-mi
veştejit, dacă nu m’ai iubit... găsesc împăcarea şi liniştea sufletului...
„M’am trezit plângând şi când am simţit „Eu n’am văzut marea niciodată 11 .
pe Neagu, plecat asupra mea, ştergându-mă *
pe frunte, ini-am simţit vina mai grea ca Aici se sfârşiau însemnările Suzanei.
oricând. Trei zile dela întâmplarea asta, n’a mai
„Ce să mă fac de-acum ? Unde mai pot văzut nimeni pe Neagn ieşind din casă. Ve­
nădăjdui să-mi găsesc împăcarea ?“ cinii n’au băgat de seamă această lipsă, fiind
deprinşi cu ciudăţeniile profesorului sin­
„Sunt ruinată cu totul. Mi s’au sdruncinat guratic.
nervii... sufăr. Aci mă înfierbânt, de mă trec A patra zi, însă, directorul gimnaziului
sudorile, aci cad într’o amorţire de moarte a trimis pe servitor la Neagu, ca să vadă
şi mă răcesc ca ghiaţa. Apropierea de Neagu dacă-i acasă, căci lipsiâ dela cursuri de trei
e o adevărată frică. Când îl văd, tresar ca zile, fără concediu...
de-o arătare. Acum nu mă mai gândesc la Servitorul găsind uşa dela intrare dată în
un copil care să fie al nostru. Cred că nici lături, intră în casa profesorului... tuşeşte
n’ar mai putea fi cu putinţă o naştere. Am ca să facă sgomot... la urmă îl chiamă pe
ajuns un trup fără nici o simţire. Mi se pare nume... dar nu se auziâ nimeni de nicăiri.
că am început să mă răcesc de pe acum, ca Atunci dă să caute prin odăi şi când să des­
să mă găsească moartea pregătită. chidă uşa dela camera de lucru, îl trăsneşte
„Ieri am avut iluzia unei înviorări. Neagu îmi un miros greu de mort.
ţinea mânile în mânile lui şi-mi vorbea frumos, Neagu atârnă în mijlocul odăii, spânzurat
privindu-nii în ochi. Eu mă încercam să par de tavan, cu beteala de nuntă a Suzanei...
Ioan Adam.

C â n i \ e c .
i . n .
Uezi floarea de pe stâncă, Uezi steaua ce străluce
Frumoasa floare-o vezi, Pe boltă, sus, mai viu?
Ce-şi are chip din raza Departe-i pân’ la dânsa
Eternelor zăpezi? Şi drumul eu nu-l ştiu.
Mi-i sufletul la dânsa în lumile albastre
Şi drumu-i lung şi greu; Hi-i sufletul meu dus;
Prăpastia-i adâncă — Tot mai departe-i steaua
Şi floarea eu o vreu. Şi eu vreu tot mai sus.
G. Rotică.