Page 7 - 1908-21
P. 7

Nrul 21, 1908.             LUCEAFĂRUL                        503
         Neagu  trece  peste  rânduri,  cu  setea  des­
       peratului care-şi ceteşte osânda.
         „Ce  om  bun  şi  mândru  e  Neagu.  Nu-mi
       închipuiam  că  bărbaţii  pot  fi  aşa  de  aleşi.
       Până  m’am  măritat,  credeam  că  tovărăşia
       dintre  bărbat  şi  femeie  e  o  nenorocire  fatală,
       la  care  trebue  să  ne  supunem.  Ce  deosebire
       însă.  Bărbaţii  sunt  nişte  eroi.  Cât  de  cinstit
       şi  fără  ascunsuri  intră  Neagu  în  viaţă.  Mi-e
       ruşine  de  privirea  lui  care  ocroteşte  şi  în-
       nalţă!...“
         „In  definitiv  n’a  fost  decât  o  copilărie...
       o  nesocotinţă...  dar  ceeace  mă  înspăimântă
       e  grozava  consecinţă...  Amintirea  o  am  şi
       acum, o amintire nedesluşită, ca un vis urât...
         Cu  Marius  am  copilărit  şi  ne-am  jucat
       de-avalma,  ca  nişte  veri  buni  ce  eram.  Dupăce
       ne-am  făcut  mari,  ne-am  trezit  iubindu-ne
       cu nevinovăţie şi fără speranţe...
         Când  s’a  aflat  că  trebue  să  mă  mărit,  Marius,
       care  eră  tot  copil,  râdea  de  mine  şi  mă  să­
       rută  cu  sila.  Pe  Neagu  îl  respectam  pentrucă
       eră  învăţat  şi-l  luam  de  bărbat  pentrucă  mi-1   Manguin, Femeia cu ciorchina.
       dădeâ mătuşa.
         A  venit  însă  sara  aceea  de  orbire  şi  ne­  remuşcarea  şi  revolta  şi-mi  vine  să-mi  tai
       bunie,  din  ajunul  logodnei,  când,  -  nu  ştiu   mijlocul,  ca  s’arunc  departe  cuibarul  de  pier­
       pentru  ce  —  m’am  dus  la  Marius,  ca  să-i   zare  şi  minciună,  care  amăgeşte  atâta,  pe
       spun  să  fie  cuviincios  cu  mine  de  acum,  căci   Neagu meu cel bun şi înşelat..."
       mă  mărit.  L-am  găsit  singur...  şi  în  odaia   „Naşterea  mea  a  fost  o  tortură.  Când  m’au
       lui  un  cald  moleşitor  care  mi-a  secat  mânile.   luat  durerile,  mi  se  păreâ  că  vin  toţi  jude­
       Marius  râdeâ  de  mine  ca  un  nebun,  că  mă   cătorii  din  lume,  ca  să  mă  arate  lumii  cape-o
       mărit  şi  eu  plângeam.  M’am  trezit  luată  în   vinovată.  Până  atunci  crima  mea  era  ascunsă,
       braţe,  ameţită  în  sărutări,  desmerdată  şi  în­  o  cunoşteam  numai  eu  şi-o  ţineam  în  mine
       vinsă...  în  amăgirea  acelei  învăluiri,  mi-am   ca  pe-o  ruşine  tăinuită.  Acum  însă  trebuia
       pierdut dreptul de a mai fi mândră în viaţă.  s’o  mărturisesc  lumii,  s’o  dau  pe  faţă,  s’o
         Neagu  n’a  bănuit  nimica  niciodată,  e  fe­  imortalizez  într’o  făptură  omenească,  care
       ricit  şi  mă  preamăreşte,  crezând  că-i  port  în   trebue  să  rămână  totdeauna  lângă  mine,  ca
       sân  rodul  speranţelor  lui  şi  bucuria  noastră   o stigmatizare veşnică.
       din viitor!!."
                                           „Când  vedeam  pe  Neagu  solemn  şi  stins,
         „Râd,  pentrucă  râde  lumea  dimprejur  şi   îngrijindu-se  de  mine  şi  luând  măsuri  de
       mă  bucur,  -  pentrucă  se  bucură  Neagu,  dar   pază,  îmi  veniâ  să-i  strig  de  pe  patul  facerii
       dac’ar  fi  după  sufletul  meu,  ar  trebui  să   tot  adevărul,  ca  să  nu-i  mai  fur  înainte  mila
       intru  în  pământ  de  ruşine  şi  umilinţă.  Să  fi   şi încrederea lui.
       luat  un  bărbat  rău,  aşi  fi  suferit  mai  puţin,   „O,  cât  aşi  fi  vrut  să  mă  ştiu  nevinovată,
       dar  Dumnezeu  mi-a  dat  pe  cel  mai  bun   să  fiu  mama  copilului  iui,  ca  să-l  pot  chemă
       om,  pentrucă  să-mi  pedepsească  mai  grozav   pe  nume  în  ciasul  cel  sfânt,  să  pot  să-l  apuc
       păcatul.  Când  îl  văd  pe  Neagu  cum  mă   pe  după  gât  în  sforţarea  supremă,  ca  s’auzim,
       urmăreşte  din  ochi  şi  cum  tresare  de  fericire,   în  această  îmbrăţişare  simbolică,  primul  ţipăt
       văzând că-mi duc sarcina bine, mă cuprinde  al celui care vine pe lume...
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12