Page 6 - 1908-21
P. 6

502                         LUCEAFĂRUL                 îs'iu) 21, 1908.

                                                              aţă,  foarfeci,  degetare
                                                              şi  căpeţele  de  şiret.
                                                              Deschidea  pe  rând  cu­
                                                              tiile şi trecea, ca printr’o
                                                              alintare  dulce,prin  sen-
                                                              zaţiunile  pe  cari  i  le
                                                              da  diferitele  amintiri.
                                                              Examenul  acesta  amă­
                                                              nunţit  s’a  oprit  la  sal­
                                                              tarul  de  jos  din  partea
                                                              stângă,  care  eră  în­
                                                              cuiat.  Pe  Neagu  l-a sur­
                                                              prins  aceasta.  De  ce-ar
                                                              fi  fost  încuiat  saltarul
                                                              din  urmă  ?  Trage  el  de
                                                              bumb,  clatină,  îl  sileşte,
                                                              degeaba.  O  curiozitate
                                                              de negândit îi încolţeşte
                                                              în  inimă.  Ce  să  fi  as­
                           Teatrul naţional din Bucureşti.    cuns  acolo  nevastă-sa?
                                                              Fără  să-şi  deie  seama,
            întâmplările:  Plecase  la  Constanţa  după  sfatul   ia dalta şi potrivind pana de fer printre saltarul
            doctorilor.  Amândoi  erau  cu  nervii  sdrun-   închis  şi  marginea  de  deasupra,  mişcă  odată
            cinaţi,  după  moartea  copilului.  Nu  mai  ştiau   în  sus,  apoi  lasă  cu  putere  în  jos,  până  sare
            unde  să-şi  găsească  liniştea  şi  împăcarea.   iverul încuietoarei şi se trage afară săltăraşul.
            Eră  pe  la  sfârşitul  lui  August,  când  s’a  or­  Neagu  răsfoieşte  cu  linişte  încăperea  aceea
            ganizat  o  excursiune  cu  vaporul  la  Constan-   îngustă:  Deasupra  găseşte  drama  lui  Strin-
            tinopol.  După  îndemnul  Suzanii,  s’au  hotărît   berg  „Tatăl“.  Mai  încolo  câteva  scrisori  tri­
            să iee şi ei parte la această călătorie pe mare.  mise  de-ale  lui,  iar  pe  fund  un  album  pluşat
              împrejurările acelea îi veniau în minte vii.  pe  care  eră  scris:  „Caetul  meu".  Neagu
              Plecarea  vaporului  noaptea,  cu  depărtarea   tresare  la  vederea  titlului,  ca  ’n  faţa  unei
            aceea  feerică  de  ţărm  şi  cu  sgomotul  surd   taine.  Ia  caetul  şi  se  duce  la  o  fereastră  de-1
            al  mării,  toate  îi  dădeâ  sensaţiuni  de  ne­  deschide.  Paginile  dintâi  erau  scrise  ş’apoi
            sfârşit şi măreţie.               şterse  cu  linii  groase,  ca  să  nu  se  mai  poată
              Au  stat  amândoi  până  târziu  pe  punte,  în­  ceti.  întoarce  o  filă,  întoarce  două-trei...  în­
            văluiţi  de  noaptea  grea.  In  urma  vaporului   toarce  zece,  toate  şterse  şi  pătate  cu  stropi
            marea  forfotea  nesfârşită  —  într’o  brăzdare   spălăciţi,  care  sămănau  a  fi  fost  lacrimi.  Pe
            de  clocot  şi  spumă.  Suzana  tresare  odată  ca   la  mijlocul  albumului,  în  josul  unei  pagini
            dintr’o trezire bruscă şi arătând cu mâna marea   şterse  pe  trei  sferturi,  se  puteâ  ceti  cu  anevoe
            înnecată  de  întunerec,  îngână  cu  duioşie:  —   un scris nervos şi mărunt.
            Ce  mormânt  larg  şi  plin  de  odihnă,  pentru
            sufletele neîmpăcate...            „Sunt  greşeli  din  imprudenţă,  după  cum
              Neagu  se  fereşte  c’o  smâncitură  din  co­  sunt  şi  crime.  O  crimă  din  imprudenţă  se
            pleşirea  bănuelilor  şi-a  îndoelei  şi  s’amăgeşte   iartă  şi  oamenii  o  uită,  dar  greşala  unei  că­
            cu  ochii,  privind  la  saltarele  maşinei  de  cusut.   deri,  nu  se  poate  uită  şi  iertă,  căci  ruşinea
            S’a  mirat  că  nu  observase  până  acum  atâtea   o  duci  şi  în  casa  bărbatului  tău...  Fructul
            adausuri  şi  înflorituri.  Trăgându-şi  un  scaun   rătăcirei  tale  de  un  moment  rămâne  o  măr­
            mai  aproape,  se  pune  dinainte  şi  deschide  pe   turisire  veşnică,  care  te  urmăreşte  şi  te  mustră
            rând  săltăraşele.  Câte  nimicuri  emoţionante   în toate încercările tale de bucurie...
            nu  erau  amestecate  printre  mosorelele  de  Şi totuşi nu sunt vinovată!*'
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11