Page 15 - 1908-21

Nrul 21, 1908. LUCEAFĂRUL 511
La urmă, Sămund trecu dincolo şi, cu faţa
întoarsă, întinse mâna lui Guttorm:
Mulţam pentru rândul trecut.
— Mulţam de asemenea.
Apoi dete mâna şi cu Karen, iar când ajunse
la SynnOve, ea ridică ochii la el şi uită să
zică „mulţam", căci în aceeaşi clipă veni şi
Torbjorn, care urmase pe tată-său. El nu zise
nimic; îşi deteră mâna fără să se uite unul
la altul, fără să se mişte din loc.
Azi vom avea o zi frumoasă zise
Karen Solbakken, trecând cu ochii dela unul
la altul.
Numai Sămund răspunse:
Aşa cred şi eu, vântul ăsta, va şti el,
să alunge norii.
Porturi din Banat.
— Grâul are lipsă de vreme uscată zise
Ingeborg Granliden şi tot scutură pe Sămund
ceau; dar cu faţa întoarsă de jumătate şi cu
pe spate; i se părea pe semne, că e plin
vorbă scurtă, îndreptându-se apoi mai bu­ de praf.
curos fiecare în altă parte. Dumnezeu ne-a dat un an blagoslovit,
Când sosiră cei din Granliden, se făcu numai de le-am vedea toate sub coperiş
tăcere. zise Karen Solbakken şi iar îşi aruncă ochii
Sămund n’aveâ mulţi de salutat de aceea la cei doi, cari nu se clintiseră încă din loc.
trecu repede printre şire; femeile însă se Sămund se aşeză în dreptul lor aşa încât
opriră în capăt, iar când eră să se înceapă ea nu-i mai putea vedea, şi răspunse:
slujba, bărbaţii se ’ntoarseră să le ia. în aceeaşi Atârnă de hărnicia braţelor. M’am gândit
clipă sosiră trei căruţe, una după alta, în goană eu de multeori, cum ar fi când mai multe
nebună şi nu se opriră nici în mijlocul mul- gospodării şi-ar uni puterile. Ar merge lucru,
ţimei. de bună samă, mai bine.
Sămund şi Torbjdrn, pe cari eră aproape S’ar putea întâmplă să vrea fiecare să
să-i calce, îşi ridicaseră deodată privirile. în se folosească de vremea bună zise Karen
cea dintâi căruţă erau Knut Nordhaug şi un şi se dete la o parte.
bătrân, în a doua soru-sa cu bărbatul ei. Fireşte zise Ingeborg şi se apropie
Tatăl şi feciorul se uitară unul la altul: de bărbatu-său, aşa încât Karen tot nu
Sămund nici nu clipi, TorbjOrn îngălbeni. se puteâ uită unde ar fi vrut — dar în
Apoi privind drept înainte zăriră pe cei din multe părţi se coc toate mai de timpuriu
Solbakken, cari tocmai să opriseră să agră-
ca în altele; Solbakken ne ia întotdeauna cu
iască pe Ingeborg şi Ingrid Granliden. Dar vre-o două săptămâni înainte.
la sosirea căruţelor cuvintele li se opriră pe
buze, iar ochii le rămaseră ţintă la cei din
căruţe.
Dupăce se liniştiră puţin, căutară împrejur
şi deteră cu ochii de Torbjorn şi de Sămund.
Guttorm se ’ntoarse, iar femeia îşi ţinti
privirea asupra lui Torbjbrn; Synnbve, sim­
ţind că Torbjorn se uită la ea, se ’ntoarse la
Ingrid ca şi când ar fi vrut să-i dea mâna,
deşi i-o mai dăduse odată. Şi simţiră toţi,
în acelaş timp, că toată lumea să uită la ei. Legenda Sf. Nicolae.