Page 10 - 1908-23

552 LUCEAFĂRUL Nriil 23, 1908.
— Şi ce zici tu, draga mea? întrebă mama, Şi Ingeborg Granliden, cu scufiţa ei albă
apropiindu-se şi ea de fată. ca zăpada, intră:
Ea şedea tot în colţ şi toţi steteau acum Mă cam tăia pe mine capul, deşi Să-
în jurul ei, afară de Torbjorn, care rămase mund nu-mi spusese nimic. Şi dac’ am văzut
acolo unde se aşezase la început. că nu se mai întorc, am venit şi noi încoace.
— Scoală-te, fată, — îi şopti mama; ea se — Da, aci sunt toate după pofta inimii
sculă, zâmbi... apoi se ’ntoarse şi ’ncepu a tale, — şopti Sămund şi-i făcu loc să s’apropie.
plânge. Dumnezeu să te binecuvinteze, că l-ai
Dumnezeu fie cu tine, acum şi ’n tot­ ştiut apropia de tine, îi zise ea SynnOvei şi o
deauna, — zise mama şi, îmbrăţişându-o, îmbrăţişa şi-o mângăiă. Ai ţinut cu credinţă
plânseră amândouă. Bărbaţii se întoarseră la el, fata mea, şi la urmă tot ce ai vrut tu
fiecare în altă parte. s’a împlinit — şi o netezea pe obraz şi pe
— Acum du-te la el, — urmă mama plân­ păr; iar lacrămile îi lunecau pe faţă; ea nu
gând, şi o depărtă binişor. le băgă în seamă, dar Synnbve i le ştergeâ
Synnove făcu un pas şi rămase pe Ioc; cu grije.
Torbjbrn sări în sus, îi apucă mâna, o ţinu — Da, draga mea, capeţi o mândreţe de
strâns; nu ştia ce să mai facă şi rămase flăcău, şi o mai strinse odată la piept.
aşa până ce ea îşi trase încet mâna. Steteau — Maica, din bucătăria ei, — zise Sămund —
tăcuţi unul lângă altul. ştie mai mult de viaţă decât noi care trăim
Uşa se deschise fără sgomot şi o voce în clocotul ei.
sfioasă întrebă: Rând pe rând se domoliră lacrimile şi în­
— Synnbve e aici ? duioşarea. Karen se gândi să gătească de cină
Era Ingrid Granliden. şi rugă pe Ingrid să-i ajute „că Synnove, azi,
— Da, e aici, intră numai! — răspunse şi-aşa nu-i bună de nimic".
tatăl. Şi amândouă s’apucară să facă o ciorbă
Ingrid stâ la ’ndoială. cu zmântână, pe când bărbaţii şi Ingeborg
— Intră, intră, că toate-s bune. vorbeau de seceriş şi de alte multe.
Ea păreâ încurcată. Torbjorn se aşezase la fereastră; Synnbve
— Mai e cineva cu mine. se strecură binişor lângă el, îi puse mâna pe
— Cine? umăr şi îi şopti la ureche:
— Mama. — Unde te uiţi aşa?
— Intraţi numai — strigară toţi patru El întoarse capul, se uită lung şi cu drag
deodată. la ea, apoi iar pe fereastră:
Karen se ’ndreptă spre uşă. — Mă uit la Granliden... Ce frumos se
Poţi intră voioasă, mamă ! se auzi vocea vede de aici!
Ingridei.
Trad. de Oct. C.-A. Tăslăuanu.
(Sfârşit.)