Page 4 - 1908-23
P. 4

54G                        LUCEAFĂRUL                 Nrul 23. 1908
           cu  pălăria,  şi  dinaintea  catedrei  ne  strigă  cu   Numai  că  ridică  capul,  mă  măsură  aspru  şi
           glasul lui de ţârcovnic întrohnat:  se ’ncruntă:
             „Aceasta-i  o  piramidă...  Să  mi-o  de­  „Trandafiriu?  Cum,  cum,  cum?  Rozariu
           semnaţi  pentru  lecţia  viitoare".  Cu  paşii   te vei numi".
           lui  de  goril  nu  făcea  decât  doi  până  la   „Nu  se  poate,  domnule  Puţureanu",  îi  răs­
           prag.  Cum  se  crăpă  uşa  porniâ  din  piep­  punsei eu cam obraznic.
           turile  noastre  un  urlet  de  slobozenie,  în-   „Cum,  cum,  cum?  Cum  ai  zis,  insolente
           tr’adins  mai  puternic  ca  să-şi  iese  din   puere, mă chiamă Fontanelli..."
           răbdări  profesorul.  Se  întorceâ,  întunecat,   „Şi pe mine Trandafiriu, toată ziulica".
           cu  ochii  de  fiară  întărâtată,  să  ne  mănânce,   „Cum,  cum,  cum?  Te-am  înscris  subt
           îşi  scoteâ  pălăria,  gata  să  facă  o  cercetare,   numele  de  Rozariu,  şi  aşa  te  vei  numi,  in­
           şi  se  pomeniâ  cu  tidva  goală,  că  papul  lui   solente..."
           Velea  îi  încârcise  căiţii  pe  de  mărgini.  Clasa   „O  fi,  domnule  profesor,  dar  eu  n’o  -să
           pufniâ  pe  înfundate  şi  meşterul  eşiâ  opărit,   răspund  decât  când  mă-i  chemă  pe  numele
           potrivindu-şi  pălăria  cu  perucă  cu  tot  pe   meu  adevărat,  cu  care  se  cinsteşte  taică-meu
           biata-i  căpăţână.  Două-trei  luni,  dup’aceea,   şi  s’au  cinstit  bunii  şi  străbunii  mei...  Nici
           se  făceâ  prevăzător,  îşi  prindeâ  pălăria  într’un   să  n’audă  tata  de  aşa  ocară,  că  pe  mine  ca
           cuiu  din  perete,  lângă  tablă,  ca  să  n’o  scape   pe mine, dar pe dumneata foc s’ar face..."
           din  vedere,  până  uită  ori  credea  că  noi  ne-am   Domnul  Fontanelli  se  simţiâ  strâmtorat  şi
           cuminţit.  Şi  pozna  i  se  întâmplă  aşa  fel,   tăcuse,  înghiţând  în  sec.  Se  arătă  tare  în­
           de  două-trei  ori  într’un  an.  De  jăluit  nu  se   ciudat  şi  se  căută  prin  buzunare,  să-şi  aprindă
           jăluiâ  şi  nici  în  conferinţă  nu  ne  da,  ca  să   ţigara,  în  care  îşi  înecă  supărarea.  Cum  nu
           nu  se  facă  de  râsul  celorlalţi  profesori,  nici   se  brodise  cu  chibrituri  în  haină,  trimise
           unul mai dihai decât dânsul, dealtmintrelea.  după pedelul liceului.
             Ăştia  erau  prin  cursul  inferior.  în  cursul   „Să-mi  aduci  un  aprinzibil  ca  să-mi  incen-
           superior  am  dat  de  alţii  şi  mai  şi.  Eră  unul   diez  fumegânda".  Dupăce  dete  câteva  fumuri
           de  latinească,  ştiutor  de  multe,  burduf  de  carte,   pe nas, se mai linişti şi se mai răsgândi:
           dar într’o ureche.                  „AI cui eşti?"
             îl  sgâriau  la  ureche  numele  româneşti  şi   „Al domnului Belizarie Trandafiriu".
           pe  toţi  Popeştii,  Zugravii,  Căpăţânenii,  Preu-   „Preşedintele comitetului permanent?"
           ţeştii,  Boiangii  îi  boteza  cu  nume  latineşti.   „Al lui..."
           Câţi  dascăli,  deputaţi,  judecători,  ingineri,   „S’aude c’o să vină prefect".
           doctori  nu-i  chiamă  astăzi  Presbiterian,  Tin-   „Am auzit şi eu o vorbă..."
           torescu,  Capucineanu,  Sacerdoţescu,  Pictorian,   Şi-a  dat  cu  mâna  prin  păr,  a  trecut  peste
           cum  neam  de  neamul  lor  nu  i-a  chemat,   numele  meu  şi  m’a  lăsat  în  plata  domnului.
           fiindcă  aşa  i-a  căşunat,  odinioară,  domnului   Aşa  mi-am  scăpat  porecla  şi  mă  chiamă
           profesor Fontanelli.              şi azi după numele alor mei.
             Mi-aduc  aminte  cum  l-a  botezat  pe  Fi-   Profesorul  de  istorie,  însă,  le  puneâ  vârf
           rulescu:                          la  toţi.  Domnul  Alexe  Dumănescu  eră  cu­
             „Cum,  cum,  cum?  Firulescu?  Ce  nurne-i   noscut  ca  singurul  al  cărui  învăţătură  se
           ăsta?"                            puteâ  cumpăni  cu  a  lui  Fontanelli.  Ştiâ  nem­
             „Ştiu şi eu, domnule profesor, românesc..."  ţeşte,  englezeşte,  franţuzeşte,  ruseşte,  italie­
             „De unde eşti dumpeata?"        neşte  şi...  latineşte.  în  tinereţa  lui,  când  fu­
             „Din capitala Bucureşti."       sese  în  puterile  minţii,  făceâ  furori  cu  ştiinţa
             „Atunci cap..cap.. Capitolin te vei numi."  lui  şi  cu  limbile  ce  ’nvârtiâ.  Chiar  la  bătrâ­
             Şi aşa i-a rămas numele.        neţe  eră  o  plăcere,  spuneau  cei  ce-I  apucaseră
             Dar  nu  ziceţi  că  era  să-mi  pocească  şi   cu  câţiva  ani  mai  în  urmă,  să-l  fi  auzit  vorbind
           mie  porecla,  în.tr’o  zi.  Tocmai  sfârşise  cu  bietul   latineşte  cu  directorul  Fontanelli,  cum  ar
           Floricel  Popescu,  căruia  îi  zisese  Potnponiu   vorbi,  bunăoară,  doi  hamali  caţaoni  la  sche­
           Florit, când dete de numele meu în catalog.  lele Brăilei.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9