Page 4 - 1908-23
P. 4
54G LUCEAFĂRUL Nrul 23. 1908
cu pălăria, şi dinaintea catedrei ne strigă cu Numai că ridică capul, mă măsură aspru şi
glasul lui de ţârcovnic întrohnat: se ’ncruntă:
„Aceasta-i o piramidă... Să mi-o de „Trandafiriu? Cum, cum, cum? Rozariu
semnaţi pentru lecţia viitoare". Cu paşii te vei numi".
lui de goril nu făcea decât doi până la „Nu se poate, domnule Puţureanu", îi răs
prag. Cum se crăpă uşa porniâ din piep punsei eu cam obraznic.
turile noastre un urlet de slobozenie, în- „Cum, cum, cum? Cum ai zis, insolente
tr’adins mai puternic ca să-şi iese din puere, mă chiamă Fontanelli..."
răbdări profesorul. Se întorceâ, întunecat, „Şi pe mine Trandafiriu, toată ziulica".
cu ochii de fiară întărâtată, să ne mănânce, „Cum, cum, cum? Te-am înscris subt
îşi scoteâ pălăria, gata să facă o cercetare, numele de Rozariu, şi aşa te vei numi, in
şi se pomeniâ cu tidva goală, că papul lui solente..."
Velea îi încârcise căiţii pe de mărgini. Clasa „O fi, domnule profesor, dar eu n’o -să
pufniâ pe înfundate şi meşterul eşiâ opărit, răspund decât când mă-i chemă pe numele
potrivindu-şi pălăria cu perucă cu tot pe meu adevărat, cu care se cinsteşte taică-meu
biata-i căpăţână. Două-trei luni, dup’aceea, şi s’au cinstit bunii şi străbunii mei... Nici
se făceâ prevăzător, îşi prindeâ pălăria într’un să n’audă tata de aşa ocară, că pe mine ca
cuiu din perete, lângă tablă, ca să n’o scape pe mine, dar pe dumneata foc s’ar face..."
din vedere, până uită ori credea că noi ne-am Domnul Fontanelli se simţiâ strâmtorat şi
cuminţit. Şi pozna i se întâmplă aşa fel, tăcuse, înghiţând în sec. Se arătă tare în
de două-trei ori într’un an. De jăluit nu se ciudat şi se căută prin buzunare, să-şi aprindă
jăluiâ şi nici în conferinţă nu ne da, ca să ţigara, în care îşi înecă supărarea. Cum nu
nu se facă de râsul celorlalţi profesori, nici se brodise cu chibrituri în haină, trimise
unul mai dihai decât dânsul, dealtmintrelea. după pedelul liceului.
Ăştia erau prin cursul inferior. în cursul „Să-mi aduci un aprinzibil ca să-mi incen-
superior am dat de alţii şi mai şi. Eră unul diez fumegânda". Dupăce dete câteva fumuri
de latinească, ştiutor de multe, burduf de carte, pe nas, se mai linişti şi se mai răsgândi:
dar într’o ureche. „AI cui eşti?"
îl sgâriau la ureche numele româneşti şi „Al domnului Belizarie Trandafiriu".
pe toţi Popeştii, Zugravii, Căpăţânenii, Preu- „Preşedintele comitetului permanent?"
ţeştii, Boiangii îi boteza cu nume latineşti. „Al lui..."
Câţi dascăli, deputaţi, judecători, ingineri, „S’aude c’o să vină prefect".
doctori nu-i chiamă astăzi Presbiterian, Tin- „Am auzit şi eu o vorbă..."
torescu, Capucineanu, Sacerdoţescu, Pictorian, Şi-a dat cu mâna prin păr, a trecut peste
cum neam de neamul lor nu i-a chemat, numele meu şi m’a lăsat în plata domnului.
fiindcă aşa i-a căşunat, odinioară, domnului Aşa mi-am scăpat porecla şi mă chiamă
profesor Fontanelli. şi azi după numele alor mei.
Mi-aduc aminte cum l-a botezat pe Fi- Profesorul de istorie, însă, le puneâ vârf
rulescu: la toţi. Domnul Alexe Dumănescu eră cu
„Cum, cum, cum? Firulescu? Ce nurne-i noscut ca singurul al cărui învăţătură se
ăsta?" puteâ cumpăni cu a lui Fontanelli. Ştiâ nem
„Ştiu şi eu, domnule profesor, românesc..." ţeşte, englezeşte, franţuzeşte, ruseşte, italie
„De unde eşti dumpeata?" neşte şi... latineşte. în tinereţa lui, când fu
„Din capitala Bucureşti." sese în puterile minţii, făceâ furori cu ştiinţa
„Atunci cap..cap.. Capitolin te vei numi." lui şi cu limbile ce ’nvârtiâ. Chiar la bătrâ
Şi aşa i-a rămas numele. neţe eră o plăcere, spuneau cei ce-I apucaseră
Dar nu ziceţi că era să-mi pocească şi cu câţiva ani mai în urmă, să-l fi auzit vorbind
mie porecla, în.tr’o zi. Tocmai sfârşise cu bietul latineşte cu directorul Fontanelli, cum ar
Floricel Popescu, căruia îi zisese Potnponiu vorbi, bunăoară, doi hamali caţaoni la sche
Florit, când dete de numele meu în catalog. lele Brăilei.
