Page 4 - 1908-24
P. 4

568                        LUCEAFĂRUL                  Nrul 24, 1908.

            uşor  şi  mai  bine,  îl  vom  urmări  pas  de  pas,   Doamnelor  şi  Domnilor,  Tolstoi  e  vlăstarul
            din  copilărie  până  la  vârsta  lui  de  maturitate;   unei  vechi  familii  boereşti,  care  a  avut  un
            ne  vom  da  silinţa  să  scoatem  la  lumină   rol  însemnat  în  viaţa  publică  rusească.  în
            momentele  mai  importante  din  desfăşurarea   castelul  din  lasnaia  Poliana  se  pot  vedea
            individualităţii  lui  sbuciumate;  ne  vom  opri   portretele  alor  20  de  generaţii  de  străbuni
            numai  asupra  acelor  undulări  ale  personalităţii   ai  lui.  Unul  dintre  ei  a  fost  şeful  camerei
            lui, cari sunt mai lesne de înţeles.  secrete  şi  omul  cel  mai  de  încredere  al  lui
             Voind  să-l  cunoaştem,  suntem  siliţi  a  alege   Petru  cel  mare.  Acest  strămoş  a  primit  titlul
            calea  cronologică,  fiindcă  dânsul  nu  se  înşiră   de  conte,  cu  prilejul  încoronării  împărătesei
            printre  acele  individualităţi  mari  ale  omenirii,   Catarina, la 7 Maiu 1724.
            a  căror  activitate  şi  concepţie  despre  lume   Străbunii,  după  mamă,  au  fost  din  familia
            se  poate  rezumă  într’o  propoziţie.  Tolstoi   princiară  Wolkonskii,  căreia  a  aparţinut  mo­
            nu'face  parte  dintre  acele  suflete  monotone,   şia din lasnaia Poliana.
            fie  chiar  şi  geniale,  cari  străbat  pe  o  singură   Tatăl  lui  Tolstoi,  contele  Nicolae  lliici
            cărare  la  jâlţul  nemuritorilor  din  Olimp,  în-   Tolstoi,  în  tinereţă  a  servit  în  armată,  a  luat
            chinându-şi  o  viaţă  întreagă  pentru  o  singură   parte  la  războaie,  în  cari  s’a  distins  ca  om
            idee,  ca  să  împodobească  comoara  culturii   îndrăzneţ.  Ieşind  din  armată,  moşia  părin­
            omeneşti.  Tolstoi  nu  e  râul  cu  o  al  vie  sta­  tească  fiind  încărcată  de  datoriile  făcute  de
            tornicită  de  civilizaţie;  el  nu  are  o  singură   tatăl  său  încetat  din  viaţă  şi  având  să  îngri-
            matcă,  în  care  îşi  leagănă  maiestos  valurile   jască  de  o  mamă  şi  de-o  soră  învăţate  cu
            rodnice  şi  strălucitoare  de  lumină  spre  marea   viaţa  luxoasă,  scapă  din  încurcătură  căsăto-
            veciniciei,  cum  sunt  de  obiceiu  personalităţile   rindu-se  cu  bogata  principesă  Wolkonskii,
            mari ale popoarelor înaintate în cultură.  singura  fată  la  părinţi.  Dupăce  vinde  moşiile
             Tolstoi  se  aseamănă  mai  mult  cu  un  torent   părinteşti,  se  mută  cu  întreaga  familie  la
            ce  isbucneşte  din  inima  unei  ţări  părăginite,   moşia nevestei sale din lasnaia Poliana.
            sălbatice  şi  pline  de  buruieni.  Străbate  cruciş   Tatăl  lui  Tolstoi  eră  un  om  mediocru  ca
            şi  curmeziş  în  toate  părţile,  se  umflă  de  fur­  inteligenţă  şi  ca  cultură;  altfel  voinic,  plin  de
            tunile  norilor  din  suflet,  se  revarsă  cu  sgomot   viaţă  şi  de-un  temperament  sangvinic.  Toată
            peste  lumea  întreagă,  surpând,  roscolind  adânc   viaţa  lui  s’a  ocupat  cu  administrarea  moşiei,
            şi  distrugând  bunuri  atât  de  scumpe  oame­  cu vânătoarea şi cu alte sporturi aristocratice.
            nilor.  Chiar  şi  atunci  când  îşi  găseşte  o  alvie   Mama  lui  Tolstoi  eră  o  fire  artistică,  o
            statornică,  adeseori  înspăimântă  lumea  cu   minunată  povestitoare,  vorbiâ  mai  multe  limbi
            vuete  de  mânie  revoluţionară.  Sufletul  lui   străine.  Eră  mult  superioară  soţului  ei  atât
            Tolstoi  e  într’o  neîncetată  sbuciumare;  e  unul   ca  suflet  cât  şi  ca  inteligenţă.  îşi  iubiâ  băr­
            dintre  sufletele  prometeice,  vecinie  pribege,  o   batul,  fiindcă  îi  eră  soţ  şi  fiindcă  eră  tatăl
            viaţă  întreagă  urmărite  de  dorul  de  a  şti  şi   copiilor  ei,  dar  n’a  fost  niciodată  îndrăgostită
            de  a  află  adevărul.  în  sufletul  lui  se  res­  de  el.  Şi-a  petrecut  viaţa  îngrijind  de  copii
            trânge,  ca  ’ntr’o  oglindă,  toată  complexitatea   şi  de  casă,  cetind  soacrei  sale  romane  şi
            şi toată îndoiala fiinţei omeneşti.  îndeletnicindu-se,  în  ceasurile  libere,  cu  stu­
             Şi  tocmai  această  frământare  a  creerului  în   diul  cărţilor  serioase,  ca  E m  i l e   al  lui
            aflarea  adevărului,  tocmai  această  sbuciumare   Rousseau.
            a  sufletului  său  uriaş,  care  calcă  în  picioare   Părinţii  lui  Tolstoi  duceau  viaţa  boierilor
            formele  civilizaţiei  omeneşti,  face  ca  Tolstoi   ruşi  dela  ţară.  Cu  treizeci  de  argaţi  în  curte
            să  fie  cel  mai  specific  şi  mai  tipic  repre­  şi  cu  o  moşie  întinsă,  puteau  gustă  toate
            zentant  al  poporului  rusesc,  popor  care  până   plăcerile  unei  vieţi  patriarhale.  Dumnezeu,
            ia  începutul  secolului  al  XlX-lea  se  poate   căruia  se  închinau  cu  multă  evlavie,  i-a
            asemănă  cu  animalele  din  era  terţiară  cu   binecuvântat  cu  cinci  copii:  Nicolae,  Sergiu,
            trupul  mare  şi  cu  creerul  mic,  popor  care   Dumitru,  Leo  şi,  o  fată,  Maşenca,  naşterea
            numai  de-o  sută  de  ani  trăeşte  o  viaţă  inte­  căreia a stins viaţa mamei lui Tolstoi.
            lectuală  europeană,  căutându-şi  forme  noi   Leo  s’a  născut  la  28  August  v.  1828.  Orfan
           de civilizaţie.   *               de mamă la vârsta de un an şi jumătate, a
   1   2   3   4   5   6   7   8   9