Page 7 - 1908-24
P. 7

Nrul 24, 1908.             LUCEAFĂRUL                        571
         călăuziţi  de  preceptele  credinţei,  pe  care  o   e  trimis  ca  curier  la  Petersburg,  de  unde  nu
         învăţau,  ci  tocmai  de  contrariul";  vedea  că   se mai întoarce în armată.
         „credinţa  nu  are  nici  o  înrâurire,  nici  asupra   în  oştire  a  lăsat  cea  mai  bună  impresie,
         vieţii, nici asupra relaţiilor dintre oameni".  în  amintirile  ofiţerilor  găsim  multe  date
           Dela  vârsta  de  16  ani  nu  se  mai  rugă  şi   despre  bravura  şi  despre  serviciul  lui  con-
         nu  se  mai  ducea  la  biserică  din  convingere,   ştienţios.  Unul  dintre  ei  ne  spune  că  „Tolstoi
         ci  din  obişnuinţă.  Avea  o  credinţă,  pe  care   în  brigadă  avea  reputaţia  unui  bun  călăreţ,
         nu  o  putea  înţelege,  nu  o  putea  defini.  Se   camarad  brav  şi  atlet.  Era  în  stare  să  ridice
         găseâ într’o stare de îndoială latentă.  dela  pământ,  cu  mânile  întinse,  un  om  care
                                           cântărea  80  kg.  în  sporturile  corporale  eră  ne­
           Dupăce  părăseşte  universitatea,  la  1847,
         stă  o  vară  în  lasnaia  Poliana.  Toamna  se   întrecut. I se mai atribuiau o mulţime de anec­
         duce  la  Petersburg  să-şi  facă  examenele.  Pe   dote  hazlii,  pe  cari  le  ştiâ  povesti  cu  mare
         lângă  două  riguroaze,  face  şi  o  mulţime  de   măiestrie".  Cu  superiorii  şi  camarazii  lui  a
         datorii.  Pe  urmă  trei  ani  duce  o  viaţă  de­  avut  adeseori  neplăceri,  din  cauza  dragostei
         străbălată,  când  în  Moscva,  când  acasă,  la   lui de dreptate şi adevăr.
                                            Talentul  literar  a  pus  capăt  carierei  sale
         moşie.  Jocurile  de  cărţi,  chefurile  cu  lăutari
                                           militare.  Un  pamflet  la  adresa  generalilor,
         şi  orgiile  se  ţin  lanţ.  Scârbit  de  aceastăviaţă   întitulat   „Cântecul   Sebastopolului",   făcut
         ruşinoasă,  îşi  face  din  nou  programe  de
         muncă  serioasă,  de  cari,  bine  înţeles,  nu  se   de  dânsul  împreună  cu  mai  mulţi  camarazi,
                                           i  se  atribui  lui  şi-i  nimici  strălucitul  viitor
         ţine.  Aceşti  trei  ani  sunt  cei  mai  uşuratici
         şi cei mai sterpi din câţi a trăit Tolstoi.  de militar.
           începuse  deja  să-l  preocupe  gândul  să  scrie,   Epoca  aceasta  din  viaţa  lui  e  însă  mult
                                           mai  interesantă  şi  mult  mai  preţioasă  din
         şi  literatura  desigur  a  câştigat  mult  din  viaţa
         asta  de  petreceri,  căci  e  înveşnicită  pe  pa­  punct de vedere intelectual şi etic.
                                            în  regiunile  pitoreşti  ale  Caucazului,  cu
         gini neîntrecute.
                                           munţii  ce-şi  înalţă  creştetele  încununate  de
           în  primăvara  anului  1851,  la  vârsta  de  23  de   zăpadă  vecinică  până  în  cer;  în  mijlocul
         ani,  Tolstoi  pleacă  în  Caucaz  cu  fratele  său   naturei  pline  de  farmece,  pe  care  o  iubiâ  şi
         Nicolae,  care  eră  ofiţer.  Intră  şi  el  în  armată   o  admiră,  a  rodit  pentru  prima  oară  talentul
         ca  voluntar,  ia  parte  la  lupte,  trăeşte  ca  şi   său  de  scriitor.  în  Septemvrie  1851  scrie
         ceilalţi  camarazi,  jucând  cărţi,  făcând  vână­  mătuşei  sale:  „îţi  mai  aduci  aminte,  dragă
         tori,  având  aventuri  de  dragoste  şi  îndelet-   mătuşă,  de  sfatul  ce  mi-1  dădeai,  pe  vremuri,
         nicindu-se  cu  experimente  spiritiste.  După   să  scriu  romane?  Ei  bine,  iată  urmez  sfatul
         trei  ani,  la  1854,  trece  examenul  de  ofiţer,   tău.  Am  început  să  mă  ocup  cu  lucrări  lite­
         părăseşte  viaţa  romantică  a  Caucazului,  ca   rare...  cari  îmi  fac  bucurie."  Se  pare  că  îşi
         să-şi  cerceteze  rudele  în  lasnaia  Poliana.   presimţiâ  marea  lui  putere  latentă  de  scrii­
         Aici  primeşte  porunca  să  plece  la  oştirea   tor,  căci  înainte  de  a  fi  terminat  prima
         dela  Dunăre.  La  14  Martie  1854  soseşte  în   lui  lucrare  literară  scrie  în  ziarul  său  intim:
         Bucureşti,  de  unde  se  duce  la  o  baterie  din   „E  ceva  în  mine,  care  mă  face  să  cred  că
         Olteniţa,  apoi  la  Silistra.  Cu  părere  de  rău   nu sunt născut să fiu ca toţi ceilalţi."
         trebue  s’o  spunem  că  în  scrisorile  lui  nu   în  ziua  de  6  Septemvrie  1852  apăru  în
         vorbeşte  aproape  nimic  despre  ţara  româ­  revista  „Sowremennik"  (Contimporanul)  din
         nească.  Pomeneşte  numai  de  viaţa  scumpă   Petersburg  prima  operă  literară  a  lui  Tolstoi
         din  Bucureşti  şi  de  evenimentele  războiului.   semnată  L.  N.  T.  şi  întitulată  „ C o p i l ă r i e "
         După  patru  luni,  retrăgându-se  trupele  ruseşti   care  făcu  cea  mai  bună  impresie  în  cercurile
         din  Silistra,  se  duce  în  Crimea,  trecând  prin   literare.  Bucata  e  relevată  de  pressă  şi  plăcu
         Tecuci,  Bârlad,  Iaşi,  Cherson  şi  Odessa.  Ia   lui Turghenief şi lui Dostoiewskii.
         parte  la  luptele  dela  Sebastopol,  pe  cari  le   E  interesant  să  ştim  că  Tolstoi  dela  început
         descrie  mai  târziu,  sub  titlul:  P o v e s t i r i    aşteptă  să  fie  retribuit  pentru  lucrările  lui
         d i n   S e b a s t o p o l .   La  sfârşitul  anului  1855  literare. Redactorul revistei C o n t i m  p o r a n u l ,
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12