Page 11 - 1909-19
P. 11
Xrul li), 1909. LUCEAFĂRUL 431
Magdalena. Să se ridice şi el în rândul
Mărul. oamenilor!
Ana. Da, ce frumos ar fi. Cum aşi uită eu
Dramă în 2 acte toate, toate... şi cum i-aşi mulţumi Iui Dum
de nezeu.
Z. Bârsan. Magdalena. Da, mamă, cum am trăi noi de
frumos cu toţii şi cu moşul.
Scena 6. (Sfârşit). Ana. Eu par’că încep să trăiesc, simt că
(Ana îşi ia lucrul, Magdalcna se uită într’o carte.) are să fie bine.
Magdalena (după o pauză). Ai băgat de seamă, Magdalena. O fi vreme după atâta necaz.
mamă, cum s’a schimbat Petru în timpul din Ana (schimbând tonul). Şi tu de ce nu ini-ai
urmă? spus nimic?
Ana. Iacă se împlinesc cinci luni, ca mâne, Magdalena. Credeam că ai văzut ... şi-apoi
de când a venit. Lucian mi-a spus să nu pomenesc nimic până
Magdalena. Da, şi e aşa de îngândurat. nu va voi el.
Ana. Aşa sunt oamenii ăştia, toţi. Când ai Ana. Şi pe mâne s’a hotărît?
atâtea pe cap, cum vrei să fii altfel? Magdalena. Da,.. nici acum nu spuneam,
Magdalena. Prea lucrează mult. dar m’a luat moşul ... nu ştiu cum, şi n’am
Ana. Şi-apoi şi din fire e el cam tăcut... mai avut încotro.
şi ciudat de multeori. De când eră mic eră Ana. Lasă, n’ai nici o grijă. Lui Petru n’o
aşa. Umblă toată ziua singur. să-i spunem până mâne. Să vezi ce bucurie
Magdalena. Are, mamă, câteodată o privire îi facem.
de ţi se face frică. Eu l-am văzut de câteva Magdalena. El ţine la Lucian. Şi-apoi e şi
ori. Şi-apoi tresare speriat. un băiat bun, nu-i aşa că-i bun, mamă?
Ana. Cine ştie!? Ana. Da, da .... dar, el te iubeşte mult?
Magdalena. Tata e de vină. Magdalena. Mult.
Ana. O fi şi asta. Ana (aşezându-se cu scaunul lângă ea). Ia spu
Magdalena. Asta e... (uitându-se împrejur cu ne-mi cum a adus el vorba?
grijă). într’o zi şedeam cu el în grădină. Vor- Magdalena. Nu mai ştiu ...
biam de tata. Să-l fi văzut, mamă, cum s’a Ana. Cum a zis?
înfuriat. Se întunecase la faţă. Zicea: E ne Magdalena. Cum să zică?
vrednic omul ăsta, să chinuiască un suflet Ana (privind-o lung). Ce ai? Eşti tristă. Ce-i
atât de bun ca al mamei. Şi-apoi? Omul cu tine?
ăsta n’ar fi nici un păcat să moară. — Petre, Magdalena. Ce să fie?
ce vorbeşti tu? i-am zis. El a tresărit şi Ana. Par’că nu te-ai bucură, par’că nu ai
s’a uitat la mine lung . .. şi-apoi a schimbat fi învoită cu însoţirea asta.
vorba. Magdalena (tace).
Ana. De bună seamă. Cum să nu se în Ana. Ce?
furie? şi-apoi un suflet ca al lui, cum să Magdalena. Ba da, mamă.
nu-1 doară? Ana. Ascultă .. . Gândeşte-te din vreme,
Magdalena (gânditoare). Eu gândesc că ar îl iubeşti, ori nu? Nu te sileşte nimeni.
fi făcut mai bine să nu vie acasă. Magdalena. De sigur.
Ana. Ce vorbeşti ? Ana. îl iubeşti?
Magdalena. Da ... ar fi fost mai bine. De Magdalena. Da.
ce să mai ştie de noroiul ăsta de aci! Ana. Apoi de ce stai aşa? De ce răspunzi
Ana. Tot ar fi aflat odată... (Pauză). Uite-te cu gura pe jumătate. Gândeşte-te bine ce faci.
ce frumos ar fi acum, Petru stimat de toată Magdalena.Din partea asta fii liniştită, mamă.
lumea, tu măritată cu Lucian, un băiat bun, îl iubesc, îl iubesc de mult, de mult...
să vezi, draga mâinii, ce noroc o să ai tu! Ana. Oricum sunt îngrijată. Te văd, de
Ce frumos ar fi să se îndrepte şi Marcu. câtăva vreme, tot pe gânduri şi plângi prin
